Ţinut în viaţă de clujeni, „Plafarul” ar putea intra pe mâinile polonezilor

Angajații „Plafar” aranjează pachetele/Foto: Dan Bodea

Foarte multe din simbolurile Clujului au ajuns istorie sau se zbat pentru supravieţuire. Aşa s-a întâmplat cu fabrica de bere Ursus sau binecunoscuta fabrică Clujeana. Puţini ştiu însă că „Plafarul” este printre puţinele unităţi de stat din perioada comunistă care a supravieţuit economiei de piaţă şi care în prezent merge pe profit şi că supravieţuirea lui se datorează fabricii „Plafar” din Cluj şi ardelenilor inimoşi care lucrează aici. Acum, că societatea este profitabilă, statul, prin ministerul Economiei, s-a gândit că ar fi bine s-o vândă cu fabrica de la Cluj cu tot.

Făbricuţa de la Cluj, inima luptătoare care a ţinut „Plafarul” în viaţă

În timp ce fabricile de la Timişoara, Braşov au căzut una câte una, fiind scoase la vânzare pentru a acoperi datoriile acumulate de Societatea Naţională „Plafar”, fabrica de la Cluj s-a încăpăţânat să rămână în picioare. „Până în anii 90, în fabrica de la Cluj lucrau 243 de angajaţi. Era singura fabrică „Plafar” din ţară care avea farmacişti şi biologi”, spune directorul Societăţii Naţionale „Plafar”, Florian Simion, clujeanul care a condus mult timp unitatea din Cluj. În prezent, fabrica mai are 40 de muncitori .
Anul viitor Maria Irimieş, una dintre cele mai vechi angajate, împlineşte 30 de ani de muncă. A lucrat pe rând în secţia de siropuri, de tincturi şi de ambalare, iar acum este şefă de echipă şi coordonează celelalte fete. Intenţia statului de a vinde „Plafarul” aduce pentru şefa de echipă şi pentru ceilalţi muncitori multă nesiguranţă: „Ne temem să nu se schimbe profilul. La vârsta noastră este greu să ne găsim un alt loc de muncă. Va trebui să ne recalificăm în altă specializare”. De asemenea, până în anul 2007 când Societatea Naţională „Plafar” era pe profit, sucursala de la Cluj era cea mai mare exportatoare de floare spontană din ţară. „ Clujul exporta în valoare de 500.000 de euro, în ţări precum Austria, Germania, Franţa, Italia şi Elveţia”. De la Cluj către Germania plecau anual 120 de tone de măceşe, zeci de tone de plante medicinale, mai precis frunze de afin, de mesteacăn, de potbal, păpădie, cimbrişor, coada calului, sămânţă de brânduşă etc. Elveţienii puneam mare preţ pe mugurii de pin, de brad şi păpădia, culese din ţinuturile Transilvaniei. Francezii apreciau iarba de pelin, florile de vetrice, rădăcina de tătăneasă, iar italienii coriandrul, muştarul şi brânduşa.
În perioada cea mai grea pentru „Plafar”, cea în care s-a aflat în insolvenţă şi creditorii încercau să-şi recupereze banii (2009-2012), fabrica de la Cluj a trecut printr-un proces de retehnologizare. La 500.000 de euro s-a ridicat întreaga investiţie: maşini moderne de ambalat, reamenajarea secţiilor la standardele europene etc.

Mărire şi decădere

În mai puţin de trei ani compania „Plafar” şi-a achitat datoriile şi a reuşit ca printr-un plan de reorganizare să dovedească că poate fi competitivă cu doar o singură fabrică rămasă în picioare, cea de la Cluj. Activă de mai bine de 60 de ani, Societatea Naţională „Plafar” a fost evaluată anul trecut la circa 20 de milioane de euro. „În primul semestru al acestui an, „Plafarul” a înregistrat un profit de 174.000 de lei, iar, anul trecut, la ieşirea din insolvenţă, avea un profit de 82.300 de lei”, spune directorul general al Societăţii Naţionale „Plafar”, Florian Simion. Produsele marca „Plafar” se vând în toate lanţurile de magazine, dar şi în unităţile interesate să vândă produsele naturiste: farmacii, drogherii etc. Acestea au trecere şi în ţările în care trăiesc comunităţi de români, precum Statele Unite ale Americii, Canada, Italia, Irlanda, Anglia, Spania. „Plafarul” are acum şi proiecte de viitor, fabrica clujeană va fi dotată cu panouri fotovoltaice, iar, pe terenul de la Craiova, în suprafaţă de 368 de ha, se vor cultiva plante medicinale, prin fonduri europene. Până să ajungă să facă profit „Plafarul” a trecut prin mai multe perioade bune, dar şi tulburi. Compania „Plafar” a fost înfiinţată în anul 1948, fiind unul din cei mai importanţi jucători pe piaţa plantelor medicinale. Până în anul 1990 „Plafar” a fost cel mai important brand în domeniu deţinând un important patrimoniu cu zeci de clădiri şi terenuri în toată ţara. De asemenea, a fost cel mai mare producător de materie primă pentru industria românească de medicamente şi fabricile Terapia Cluj, Antibiotice Iaşi etc. Materie primă livra şi fabricii Farmec din Cluj, foarte populare în acest sens fiind perniţele verzi cu şampon de urzică.

Efectul crizei asupra coriandrului

Societatea Naţionala „Plafar” SA a fost înfiinţată în 1999 sub forma de societate comerciala pe acţiuni cu capital integral de stat prin reorganizarea Regiei autonome „Plafar”. Aceasta număra nouă subunităţi cu statut de sucursală fără personalitate juridică: în Botoşani, Braşov, Brăila, Cluj, Roşiorii de Vede, Craiova, Constanţa, Roman şi Timişoara. După 1990, retrocedările de teren au atras după sine desfiinţarea multor ferme şi, implicit, scăderea drastică a culturilor de plante medicinale. Totodată, nici şcolile, nici silvicii nu mai era interesaţi să strângă plante medicinale care să asigure materia primă pentru procesare. În plus, o bună parte a filialelor din sudul ţării se bazau pe exportul de coriandru şi muştar în Indonezia, Malaezia şi Singapore. Apoi avea să vină criza asiatică: „Se exporta foarte mult, iar în 98 a apărut criza asiatică şi a căzut complet exportul de coriandru”, afirmă directorul Florian Simion. Aşa au apărut primele datorii ale „Plafarului”, iar, din păcate, sistemul fiind centralizat, chiar şi fabricile cu profit, precum cea de la Cluj, au preluat aceste arierate. Primele fabricii care s-au închis au fost cele de la Roşiorii de Vede şi Constanţa. În anul 2009, s-a închis fabrica de la Timişoara, iar în 2011, s-a desfiinţat cea de la Braşov, singura supravieţuitoare fiind fabrica de la Cluj. În prezent, pe lângă fabrica de la Cluj, „Plafarul” mai deţine trei terenuri, unul de 368 de ha, la Craiova, unul la Constanţa şi altul de 4.000 de metri pătraţi, la Caracal, însă pe nici unul nu se cultivă, din păcate, plante medicinale.

Polonezii intuiesc potenţialul „Plafarului”

Ministerul Economiei nu ține cont nici de importanța brandului și nici că justificat ar fi să se concentreze mai cu seamă asupra găurilor negre cu adevărat mari generatoare de datorii la bugetul statului. S-a încăpățânat și gata: prima societate de stat luată la privatizare este „Plafarul”. „În perioada următoare vom începe şirul de privatizări. Avem deja o listă pe care o vom supune Guvernului spre aprobare, la nivel de memorandum, şi apoi vor începe privatizările lor. Vom începe cu Plafar şi Sanevit. Vom continua, probabil, cu şantierele navale de la Mangalia, cele care sunt în proprietatea statului”, a anunţat ministrul Economiei, Varujan Vosganian.
„Ne curtează investitori şi vor să ne vândă”, confirmă şi directorul „Plafarului”, Florian Simion. Cum a ajuns „Plafarul” pe aceeaşi listă cu Sanevitul care este pe pierdere, cu Olchimul unde nu s-a reuşit decât o licitaţie cu scandal şi C.F.R-ul care are la activ doar dosare penale? Simplu, pentru ca experţii FMI care cer insistent privatizare să găsească în acea listă şi o societate de stat fără probleme, crede Florian Simion. Acesta nu comentează însă în nici într-un fel viitorul fabricii după privatizare:„Nu ştiu ce va aduce privatizarea. Dacă este bine sau rău, nu pot să spun”. Totuşi, o oarecare stare de nelinişte există: „Sperăm să nu avem aceeaşi soartă precum CFR-ul. Totul ţine de politica economică a statului. În faţa Europei care cere insistent privatizare lipsesc politici protecţioniste pentru brandurile de ţară ale ministerului”. Şeful „bătrânei” companii recunoaşte că este important să se menţină activitatea şi tradiţia firmei situată pe locul cinci în topul bradurilor româneşti celor mai consacrate: „Noi am dori ca cei care ne vor cumpăra să păstreze sectorul format, bine perceput de public”. Pe de altă parte, directorul Florian Simion mai adaugă că alipirea la o firmă mai mare ar putea favoriza exportul de ceai:„Din punct de vedere al producţiei, al calităţii produselor şi al materiilor prime stăm bine. Dar este foarte greu să vindem, mai ales în afară. ”
Scoasă la mezat de către stat, societatea cu un nume atât de cunoscut pe piaţa ceaiului este văzută ca o oportunitate pentru mulţi jucători din domeniul amintit. Cinci investitori şi-au arătat deja interesul, unul dintre aceştia intuind potenţialul afacerii în urma achiziţionării „Plafar”. „Foarte interesat este grupul polonez Maspex (produc sucurile Tymbark), care ar intenţiona să deschidă o linie de produse naturale”, afirmă Florian Simion. Ceilalţi investitori interesaţi sunt: Biofarm Bucureşti, Pan Group Craiova, Centrofarm Bucureşti, Bega Minerale etc.

Piața ceaiului în România

Până în anul 1990, „Plafar” deţinea monopol pe piaţa de ceai din România, însă în prezent, există mai mulţi jucători autohtoni, precum şi importatori din Polonia sau companii internaţionale.
Piaţa de ceai era estimată anul trecut la circa 20 de milioane de euro, potrivit datelor Euromonitor. În ceea ce priveşte tendinţele consumatorilor români, aceştia preferă produsele din fructe de pădure, dar şi ceaiurile din plante medicinale folosite pentru tratamentul unor afecţiuni minore.
În competiție cu „Plafar” este compania Fares care s-a desprins din Plafar în 1990. Laboratoarele Fares Bio Vital Orăştie au avut în 2011 o cifră de afaceri de 9, 4 milioane de euro şi un profit de 2, 3 milioane de euro, potrivit celor mai recente date ale Ministerului Finanţelor Publice (MFP). În anul 1929 aceasta a devenit „Digitalis – Prima Cooperativă Română pentru Cultivarea Plantelor Medicinale Orăştie”. Compania a fost naţionalizată ulterior şi privatizată în 1995.
De asemena, un competitor românesc serios, apărut la începuturile anilor 2000, este Kalpo cu afaceri de circa 1, 2 milioane de euro în 2011 şi un profit de 30.000 de euro. Dacia Plant, companie înfiinţată cu 100 de euro la începutul anilor 2000 se află de asemenea pe lista producătorilor români de ceai, firma având în 2011 o cifră de afaceri de 4, 5 milioane de euro şi un profit de 0, 3 milioane de euro, Vivian
Pe piața de ceai, activează și importatorii polonezi de la Celmar, cei de la Novaplus (ceaiurile Belin), jucătorii internaționali Unilever (ceaiurile Lipton), Vivian Pharma (Humana) etc.

„Plafar Timişoara a fost o bijuterie prăduită conştient de politicieni. Am fost șapte ani contabil şef la Plafar Timişoara. A fost o activitate de autofinanţare integral. Bucureştenii au fost cei mai implicaţi în prăduirea Plafarului din întreaga Românie. Ei nu au produs nimic niciodată, dar au avut rolul samsarului prăduitor direct interesat. Mare păcat! (n.red., Plafar Timişoara a fost închis 1 noiembrie 2009)”, Anghel Alecsa, contabil Plafar Timişoara
„Ne temem să nu se schimbe profilul. La vârsta noastră este greu să ne găsim un alt loc de muncă. Va trebui să ne recalificăm în altă specializare”, Maria Irimieş, şefă de echipă la fabrica „Plafar” Cluj

 

217 sortimente de ceaiuri
La fabrica Plafar din Cluj se prepară 217 sortimente de ceaiuri, din care cele mai multe, adică 120, sunt tradiţionale (hepatice, diuretice etc), iar 35 de sortimente sunt medicinale. Cel mai nou produs, recent intrat pe piaţă, este ceaiul „Vitafruct” care conţine fructe de măceş, cătină, coriandru, afin şi flori de hibiscus.
Bunul cel mai de preţ, vândut
În anul 2007, Centrofarm a achiziţionat de la Societatea Naţională „Plafar” brandul comercial omonim, câştigând astfel dreptul de a infiinţa propriile magazine de produse naturiste care să poarte acest nume. Suma vehiculată cel mai des că s-ar fi plătit către „Plafar” a fost de un milion de euro. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) a admis cesiunea parţială a mărcii „Plafar” companiei Centrofarm pentru activităţi de comercializare, transport, ambalare şi depozitare. Practic, Centrofarm a devenit singura companie care are dreptul să deschidă magazine sub brandul „Plafar”. „Compania nu avea capacitatea de a investi şi de a moderniza magazinele. Pentru societăţile de stat nu existau atunci fonduri europene care să poată fi accesate”, explică directorul general Florian Simion.

Mai jos puteți vedea fotografii din fabrică.


Publicitate

Nu există Comentarii

Postaţi un comentariu