Scriitoarea norvegiană Hanne Ørstavik, față în față cu publicul din Cluj, la Festivalul de Carte Transilvania

Foto:Cristina Beligăr

A cincea zi a Festivalului Internațional de Carte Transilvania a adus-o față în față cu cititorii săi pe scriitoarea norvegiană Hanne Ørstavik. Evenimentul a fost marcat de lansarea cărții „Iubire” apărută în 2012 la Editura Univers.

După o rundă de lecturi din volumele unor autori norvegieni precum Lars Saabye Christensen, Jostein Gaarder, Per Petterson, inclusiv din volumul său intitulat „Iubire”, scriitoarea Hanne Ørstavik a explicat ideea care a stat la baza cărții sale publicată în urmă cu 17 ani. „«Iubire» a fost a treia carte pentru mine și în prezent am ajuns la 12 romane publicate. Această carte am scris-o în perioada când a venit pe lume fiica mea. Cred că romanul se desfășoară pe mai multe niveluri și noi, scriitorii, știm că nu ne putem întoarce să rescriem o carte pentru că fiecare carte este scrisă într-un moment anume. În acele momente când am scris această carte mă întrebam dacă fiica mea știe cât o iubesc. Ni se adresează adeseori cuvintele «Te iubesc», însă niciodată nu suntem siguri de semnificația lor, dacă sunt sincere, dacă nu sunt. Eram într-o perioadă aproape disperată, atât ca mamă și ca scriitoare când am scris cartea. Mă simțeam singură și respinsă și cu aceste sentimente mă confruntam. Singurul lucru pe care îl știam cu certitudine era o imagine a unei case de lemn, din copilăria mea. Știam că romanul se va întâmpla pornind de acolo, dar totodată nu știam ce se va întâmpla dincolo de ușa casei. Era ca în filmele horror. Cu toate acestea, periculoase nu sunt momentele care se întâmplă în roman, ci momentele care lipsesc, acel ceva după care personajul copil și mama lui tânjesc ”, a explicat Hanne Ørstavik.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

În privința titlului romanului său, scriitoarea a precizat că a vrut ca toată lumea să îi înțeleagă semnificația. „Pentru mine nu este deloc un titlu ironic, ci este ca un spațiu deschis pe care doar cititorii îl pot umple”, a declarat autoarea norvegiană. Despre volumul Iubire, criticul literar Irina Petraș a precizat că are un loc privilegiat în proza norvegiană. „Ca în multe alte proze norvegiene, relațiile care apar sunt cele obișnuite dintre copii și părinți. Acestea trimit la o coexistență, dar aceste existențe le recuperează proza norvegiană ca fiind impenetrabile. Proza norvegiană aduce în atenție că cei mai necunoscuți oameni din viața noastră sunt părinții, că poți trăi mulți oameni alături de un om și să nu-l cunoști. Felul în care autoarea își construiește romanul este exact și sugestiv”, a spus Irina Petraș.

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

După întâlnirea cu publicul, Hanne Ørstavik a luat parte și la festivitatea de premiere a Festivalului Internațional de Carte Transilvania. Autoarea a primit din partea organizatorilor Premiul pentru Cartea care dăinuie, pentru succesul internațional al romanului „Iubire”. Diploma i-a fost înmânată de Sanda Tomescu Baciu, prof. univ. dr., șefa Catedrei de limbi și literaturi scandinave din cadrul Facultății de Litere. Un premiu pentru Susținerea Festivalului a primit și Excelența Sa Doamna Tove Bruvik Westberg, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Regatului Norvegiei în România. Invitatele au mai primit și un cadou tradițional constând în două ii românești.

Foto: Cristina Beligăr

Foto:Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Tradusă în peste 15 limbi, Hanne Ørstavik a devenit curând, după publicarea primului roman, un must-read al literaturii norvegiene. Născută în 1969 în Tana, o localitate din nordul Norvegiei, Ørstavik s-a mutat la Oslo când avea 16 ani. Pasiunea pentru literatură a prins voce în 1994, atunci când, la 25 de ani, publică primul roman, Tăietura, foarte bine primit de cititorii norvegieni. Succesul internațional a venit însă trei ani mai târziu, când publică Iubire, un roman care a cucerit atât publicul larg, cât și pe criticii literari. Ajunge astfel în topul organizat de ziarul Dagbladet, pe locul 6 în lista celor mai bune cărți norvegiene ale ultimului sfert de secol, dar și în manualele de literatură norvegiană şi în programele facultăților de Litere. A urmat apoi o carieră prolifică, publicând şi alte romane cu același impact. Printre ele se numără Timpul necesar (2000), Săptămâna 43 (2002), Pastorul (2004) – obținând Premiul pentru literatură Klassekampen și Premiul Brage – sau Hienele.


Publicitate

Postaţi un comentariu