Miki Braniște, director festival: După zece ediții de Temps d’Images suntem în etapa „descurcați-vă cum puteți”

Foto: Bethlendi Tamás/Imagine din spectacolul Reacting Chernobyl

Festivalul Temps d’Images din Cluj a ajuns anul acesta la a zecea ediție și ceea ce ar fi trebuit să fie o ediție aniversară, s-a transformat într-un efort continuu și dezarmant de a obține finanțări. Din fericire, organizatorii festivalului (Asociația Colectiv A) nu au capitulat foarte ușor și au reușit să pună cap la cap și în acest an un program de evenimente cu spectacole invitate și producții proprii care în perioada 5-12 noiembrie vor putea fi văzute în diferite spații din oraș: Fabrica de Pensule, ZUG.zone, Universitatea Sapientia, Casa Tranzit, White Cuib, Galeria Plan B, Sala RAP, Reactor de Creație și Experiment. În peisajul tulbure al discursului care nu mai are legătură cu realitatea, în ce mai putem avea încredere din ceea ce știm? Mai putem paria pe ceva sigur?, sunt doar două dintre întrebările pe care ediția a zecea le aduce în discuție.

Mai mult, artistul asociat al festivalului este la această ediție „aniversară” regizorul Radu Jude, al cărui lungmetraj, „Aferim” a primit Ursul de Argint pentru regie la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin în 2015.

Dacă anul trecut, festivalul dispunea de un buget total de peste 300.000 de lei, anul acesta bugetul depășește cu puțin suma de 200.000 de lei (70.000 de lei primiți din partea Primăriei Cluj-Napoca) bani obținuți inclusiv printr-o campanie de crowdfunding derulată în ultima lună.

Despre ediția a zecea a Festivalului Temps d’Images și tema pe care o propune (Discurs și realitate), dar și despre cum a devenit aproape imposibil ca sectorul artistic independent să-și susțină proiectele, am vorbit cu Miki Braniște, manager cultural și directorul festivalului încă de la prima sa ediție.

În 2015, la a opta ediție a Temps d’Images, declarai că festivalul se află într-un moment de cotitură?Ce s-a întâmplat de atunci?

La fel de grea a fost organizarea și în acest an, doar că atunci aveam un alt tip de energie și nu mi se părea la fel de complicat. Între timp, asociația noastră și festivalul au primit diferite distincții și premii și ne gândeam că lucrurile acestea vor contribui ca lucrurile să fie mai ușor de implementat. Problema sistemică nu ni se întâmplă doar nouă, ci întregului sector independent. Cum nu poți să fii sigur de finanțări niciodată, în fiecare an este o loterie. După zece ediții suntem la faza „descurcați-vă cum puteți”. Credibilitate în mediul artistic avem foarte mare, dar această credibilitate nu se traduce și în finanțări. 

Pentru a completa bugetul festivalului ați apelat și în acest an la o campanie de crowdfunding pe platforma Creștem Idei.

Am depus o cerere de finanțare la Ministerul Culturii în luna aprilie, dar nu am primit nici un semn nici în ziua de azi. Era cumva clar că proiecția bugetară pe care noi ne-am făcut-o, ar fi fost imposibil de realizat, pentru că nu există minuni în România, așa că am inițiat o campanie de crowdfunding pe Creștem Idei unde am reușit să strângem suma de aproape 20.000 de lei care va completa unele cheltuieli parțial acoperite. Am avut un mecena care ne-a susținut și în urmă cu doi ani și care ne-a ajutat și de această dată cu o sumă considerabilă. Alături de el am avut în jur de 90 de donatori.

Dacă ați fi avut un buget mai mare, v-ați fi dorit să marcați ediția aniversară într-un alt mod?

Da, cu siguranță. În toate cererile de finanțare pe care le-am depus, am numit ediția a zecea, „ediție aniversară”, însă nu a transmis nimănui niciun semnal. Dar cumva, toate lucrurile au mers foarte greu anul acesta. Am depus o cerere de finanțare pentru programul de atelier din cadrul festivalului și pentru coproducții, dar nu am obținut-o. Noi ne implicasem deja în calitate de co-producători pentru două producții și a trebuit să regândim toate lucrurile, să căutăm alți parteneri pentru a asigura acele cheltuieli. Am mai depus o cerere de finanțare pentru catalogul festivalului, pe care nu am luat-o din prima, ci abia după contestație. Va fi un catalog cu aproape 200 de pagini în care vor fi reflectate cele zece ediții, inclusiv perspectiva a trei critici despre festival, cum ne-am poziționat față de alte evenimente existente. Am mai inclus în catalog și interviuri cu artiștii din festival, dar și prezentări ale celor 23 de producții pe care le-am făcut în toți cei zece ani. Catalogul va fi lansat pe data de 11 noiembrie, în festival.

Oregayo

Cât de internațională va fi ediția a zecea?

Deși am fost limitați de buget, am încercat să marcăm festivalul și cu prezențe internaționale. Avem o echipă de teatru din Japonia, Kamome Machine, care va prezenta spectacolul  Oregayo și care vorbește despre schimbările pe care le propune guvernul japonez în constituția japoneză legate de posibilitatea de a declara război altor țări. Spectacolul este o reflecție asupra drepturilor omului. Avem o producție internațională despre educație, Forbidden Books se numește care celebrează încercările eșuate de a da sens insignifianței noastre într-o lume care e atât izolată, cât și virală. Regizorul și dramaturgul Szymon Adamczak a lucrat cu o echipă de actori maghiari de la Timișoara și de la Cluj. Sunt experiențele unor tineri și modul cum se raportează ei la sistemul de educație. Va mai fi prezentat și un spectacol din Moldova, Uneducated, respectiv o radiografie a sistemului educațional moldovenesc.

Cum ați ajuns la regizorul Radu Jude, ca artist asociat al festivalului și la tema ediției din acest an?

O preocupare constantă a noastră este de a face festivalul să evolueze. Din conversațiile cu Iulia Popovici, curator al festivalului, am ajuns la concluzia să îl cooptăm în festival pe Radu Jude. Răspunsul lui a fost afirmativ fără a sta foarte mult pe gânduri. Tema Discurs și realitate eu am propus-o dându-mi seama de cât de mult fals vedem în jurul nostru, de la ceea ce ne este prezentat la televizor, la viața reală inclusiv în viața mea de manager cultural. Pentru unii finanțatori vedem că nu are importanță în ce constă un proiect. Pentru ei contează să le bată cifrele la final. Tot programul festivalului va reflecta această temă. După anumite spectacole vor avea loc și dezbateri, astfel încât discuțiile vor atinge în mod sigur conflictul discurs-realitate.

S.ocietate cu R.ăspundere L.imitată

Cum au fost pentru tine cei zece ani de Temps d’Images?

A fost o experiență foarte formatoare. În primii ani aveam siguranța financiară mai mare, care se reflecta în bugete mult mai mari. Cel mai mare buget a fost de 86.000 de euro, iar acum suntem la jumătate față de primele ediții. În toți anii aceștia am reușit să ne găsim o relevanță. Este interesant cum partenerii internaționali ai festivalului au renunțat pe rând să organizeze festivalul în țările lor și în ultimii ani am fost doar noi și Portugalia în joc. Este adevărat că de fiecare dată conceptul trebuie inovat, ceea ce noi am și încercat și cred că am reușit. De asemenea, din proiectul acesta am învățat să cooperez. Dintr-o dată m-am trezit într-o rețea cu zece parteneri importanți, dar de fiecare dată la masa discuțiilor m-am simțit egală cu ei. De când am început festivalul am circulat foarte mult în străinătate, ceea ce m-a ajutat să fiu la curent cu scena artistică independentă internațională. A fost foarte importantă perioada primilor trei ani când a trebuit să le câștig încrederea coordonatorilor festivalului la nivel internațional. Dar am primit votul de încredere din partea lor, ceea ce în România nu s-a întâmplat mai ales în cazul instituțiilor de stat. Aici mai degrabă ești privit ca operator-potențial hoț. Această imagine a fost creată. Nu a contat pentru mine să îmi impun viziunea, ci să existe un loc unde artiștii să se simtă respectați și ascultați, iar managerii culturali la fel. Este foarte important sentimentul de sprijin reciproc și solidaritate în acest sector. Măcar în bula ta să simți că ai pe cine să te bazezi.

Ce înseamnă o ediție reușită Temps d’Images?

O ediție reușită înseamnă o temă relevantă, spectacole bune și o atmosferă care să îți transmită că oamenii se simt confortabil, fără a fi judecați. O ediție reușită înseamnă să poți să rămâi profesionist în ceea ce vrei să faci.  

———————————————————————————————————————

În seria de evenimente propuse de Temps d’Images 2017, publicul va putea asista inclusiv la două coproducții ale Asociației Colectiv A, S.ocietate cu R.ăspundere L.imitată, cu un concept și regie de Florin Caracala și Sclavi de Theodor-Cristian Popescu. De asemenea, în deschiderea festivalului publicul va fi invitat la performance-ul  37 minutes of make believe, cu Andreea Novac, o coproducție a Asociației Colectiv A Cluj-Napoca în parteneriat cu Centrul Național al Dansului București. Un alt spectacol invitat va fi Familia fără Zahăr, în regia lui Radu Apostol, pe muzica lui Bobo Burlăcianu unde vor fi trecute în revistă toate ipostazele familiei contemporane, de la familia disfuncțională, la comuniunea dintre om și animal, sau chiar relația cu tehnologia. În program va intra și spectacolul Miracolul de la Cluj care face parte din proiectul Exerciții de democrație. Investigarea istoriei recente, realizat de spațiul REACTOR de creație și experiment, urmat de lansarea volumului Teatru Politic 2009-2017 care reunește opt texte de teatru politic și o prefață care contextualizează teoretic și istoric apariția textelor și spectacolelor respective. Coordonatorii volumului sunt Mihaela Michailov și David Schwartz. Un alt spectacol de teatru va fi Țuhaus, realizat de Lorand Maxim care vorbește despre condițiile de detenție și resorturile pe care unii deținuți le găsesc pentru a le contesta. Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa? Este o altă propunere din festival, de data aceasta un spectacol de Mihai Lukacs care urmărește povestea unei fete rome de 17 ani din Harghita, care este găsită spânzurată în șura casei părintești. Programul detaliat al festivalului poate fi consultat pe site-ul oficial.

Citiți și:

Miki Braniște, director festival: Temps D’Images este cadrul unde artiștii nu vor fi niciodată cenzurați sau obligați să se autocenzureze

TEMPS D’IMAGES este un festival internațional inițiat în 2002 în Franța, de către ARTE TV și La Ferme du Buisson, scenă națională. Prima ediție a festivalului din România a avut loc în anul 2008 iar producătorul acestuia este Asociația Colectiv A, din Cluj.

În paralel cu Festivalul Temps d’Images se va desfășura și programul Editing History, respectiv o invitație pe care Asociația Colectiv A Cluj o face între 9 și 12 noiembrie tuturor celor ce vor să redescopere istoria prin filtrul artei. Filmele din program sunt recomandate de regizorul Radu Jude.

Program-Editing History

Joi, 9 noiembrie
Calul alb. Scurtă istorie a urii (2017-1944) / performance de Ioana Păun
Universitatea Sapientia, Ora 19:00
Selecție de filme propusă de Radu Jude

Joi, 9 noiembrie

Prezentare Found Footage Magazine
Recviem pentru supraviețuitori: Recuperarea memoriei prin cinema-ul de found footage / scurtmetraje de César Ustarroz
Tranzit House, Ora 17:30
Țara Moartă / film și dezbatere de Radu Jude
Cinema Dacia Cluj, Ora 20:00

Vineri, 10 Noiembrie

Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu / film și dezbatere de Andrei Ujică
Cinema Dacia Cluj, Ora 19:00
Sâmbătă, 11 Noiembrie
Oh! Uomo / film de Yervant Gianikian și Angela Ricci Lucchi
Tranzit House, Ora 16:00

Duminică, 12 noiembrie

REVUE, film de Serghei Loznitsa
Tranzit House, Ora 15:00
No place for fools / film de Oleg Mavromatti și Boryana Rossa
Tranzit House, Ora 17:00


Publicitate

Postaţi un comentariu