Edi Schneider: De la Dj Phantom, la proprietar al unui studio de producție unic în Europa

Foto: Arhiva personală

A revoluționat industria muzicală din România după 1990 și o schimbare de macaz, începând cu anul 2004, l-a transformat într-unul dintre cei mai cunoscuți producători foto-video din țară. În ultimul an, pe lângă proiectele în care a fost implicat, realizând filmări și pentru cele mai populare festivaluri din România, Electric Castle și Untold Festival, Edi Schneider s-a dedicat amenajării studioului său de producție la care visa din adolecență. În spatele alurii de „geek” în materie de tehnologie, se ascunde un caracter modest și sensibil care, combinat cu „o minte bolnavă”, este transpus astăzi în fiecare colțișor din noul studio pe care l-a inaugurat recent în Sebeș, pe strada Dorin Pavel.

Pe „platourile” festivalului Electric Castle

Pe „platourile” festivalului Electric Castle

Într-un top zece al celor mai influenți oameni din industria românească, realizat în ordine „aproape” cronologică de artistul și antreprenorul online Florin Grozea, producătorul Edi Schneider sau Dj Phantom cum era cunoscut în urmă cu 20 de ani, este primul pe lista profesioniștilor din muzica comercială de după 1989. În Sebeș, la Mecca muzicii dance cum era numit studioul performant al lui DJ Phantom, veneau trupe și artiști din toată țara. „Industria muzicală românească a renăscut practic după Revoluție abia în perioada 1996-2000. Toate numele din acea perioadă de pionierat au fost legate direct de DJ Phantom, germanul de origine română care se întorsese ca să dea un restart muzicii: Andre, Genius, 3 Sud Est, BUG Mafia, K1, Ro-Mania, La Familia. Practic toată muzica din acea perioadă era produsă în studioul lui Edi! Totul suna fresh, suna occidental, noile trupe nu aveau nicio legătură cu muzica ușoară de până atunci. Cu o modestie ardelenească și o seriozitate extraordinară, Edi a reușit să transforme în câțiva ani întreaga industrie din România”, scria Florin Grozea, pe blogul său în 2010. Într-o altă postare, pe care o adaugă patru ani mai târziu, în 2014, când s-au împlinit 18 ani de la înființarea trupei Hi-Q, Florin Grozea îl descrie astfel pe cel care avea să contribuie semnificativ la succesul de mai târziu al trupei: „Edi era un om extrem de modest, liniștit, cu puține vorbe. Un ardelean clasic, pus pe treabă. Nu o vedetă venită din Franța cu fițe de producător internațional, ci un om cald, deschis, sincer. Un om care nu răspundea la telefon în studio pentru a nu pierde timp prețios pe cheltuiala noastră. Un om care măsura minutele cu prețiozitate pentru a face rabat de la înțelegerea noastră. Un om care ne-a sprijinit și ne-a lăudat într-un moment în care nici părinții noștri nu ne lăudau pentru muzica pe care o făceam”, își amintește artistul.

Paul Eduard Schneider s-a născut în Sebeș, dar a crescut în Hamburg, Germania, până la vârsta de 13 ani. Și-a făcut studiile în Germania și în Franța și s-a întors în România, în orașul său natal, în 1996, la vârsta de 26 de ani, având cetățenie germană și franceză. În 1997 a înființat studioul Schneider Productions, împlinindu-și, astfel, visul din adolescență. Timp de zece ani, în studioul lui din Sebeș, a produs peste 60 de albume pentru cele mai mari case de discuri din România, iar din 2004 a devenit producător executiv pentru zeci de viceoclipuri, reclame, scurtmetraje și filme documentare. Este cetățean de onoare al municipiul Sebeș începând cu anul 2010 și ambasador în România pentru mai multe branduri foto-video precum Letus Corporation, Carl Zeiss sau F&V.

Edi Schneider alături de Zoltan Lorincz

Edi Schneider alături de Zoltan Lorincz

L-am cunoscut pe Edi Schneider într-o zi de marți, la noul său studio din Sebeș, amenajat într-o aripă a unei foste fabrici de pielărie și marochinărie. Ne invitase la unul dintre evenimentele găzduite de studioul său, un workshop de prezentare și testare a celor mai noi produse și lentile Carl Zeiss din seria Milvus, anunțate în urmă cu doar câteva săptămâni la IBC 2015, cel mai mare târg european dedicat industriei media. După ce cu o zi înainte reprezentantul Zeiss,  Alexander Prel, prezentase lentilele la F64 Studio în București, acestea aveau să fie testate și în Sebeș, de fotografii privilegiați să participe la workshop-ul organizat de Edi în studioul lui. Astfel, în aceeași zi, cu ajutorul firmei Iris Broadcast,  specialiști în filmări super-slow-motion și sub îndrumarea lui George Răducan, expert în arme și muniții,  s-au realizat filmări spectaculoase de tir cu arme de foc la Arsenal Park (Oraștie), urmate de o altă serie de filmări cu păsări sălbatice în zbor, la studioul lui Edi Schneider. Toate activitățile workshop-ului au fost filmate de echipa producătorului Călin Cazan de la Antena 1 Deva.

Eduard Schneider,   Alexander Prel. Călin Cazan și Zoltan Lorincz/Foto: Arhiva personală

Eduard Schneider, Alexander Prel. Călin Cazan și Zoltan Lorincz/Foto: Arhiva personală

În jurul orei 20.00, alături de participanții la workshop, am intrat în sfârșit în lumea lui Edi Schneider și, odată cu prima treaptă urcată spre studioul lui devenea tot mai clar că seara nu va fi una deloc plictisitoare.

Înainte de a intra în biroul artistului, un fel de anticameră pentru studio-ul propriu-zis, am aruncat o scurtă privire asupra unui panou montat deasupra ușii în care producătorul a listat sub formă de Q&A, câteva dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primește de la vizitatori: Cât a costat amenajarea studioului, în cât timp își va recupera investiția sau de unde provin obiectele din interior. Se deschide ușa și, într-un „Wow” general, urmat de câteva minute de tăcere, începem să explorăm fiecare colțișor al biroului. Un Darth Vader ne privește din colțul stâng, un Stormtrooper, din colțul drept. Unul dintre participanții la workshop se așează la pianul dintr-o altă parte a încăperii și începe să cânte, alții „testează” fotoliile și cei mai mulți încep să facă fotografii. Despre această primă încăpere a studioului său aflăm mai multe de la Edi în finalul serii. „M-am ambiționat să amenajez acest spațiu deși nu am niciun fel de experiență în construcția de studiouri sau în amenajări interioare. M-am inspirat din locurile unde am fost, dar până la urmă nu este greu să îți dai seama că «pereții sunt rotunzi». Cu toate acestea, nu a fost deloc ușor. Am apelat la diverși prieteni și meșteri care s-au gândit împreună cu mine cum am putea să facem să arate în felul în care arată. Ne-a luat un an și ceva să ajungem în stadiul acesta, dar gata nu va fi niciodată.  Am avut și alte opțiuni înainte să aleg aripa acestei fabrici, asta până când am aflat că poate întâmplător, poate nu, ambii mei bunici au lucrat aici, în epoci diferite unul în anii ’50, celălalt în anii ’60-’70. Am simțit astfel o vibrație anume pentru acest loc mai ales că spațiul a fost partea de creație unde se făceau tiparele și unde se inventau lucruri. Mi-a picat cu tronc. Locul nu e nici prea mare, nici prea mic, e un loc în care pot fi făcute lucruri deosebite”, a precizat producătorul Edi Schneider.

Foto: Arhiva personală

Foto: Arhiva personală

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Despre obiectele pe care Edi le-a folosit în decorarea biroului, acestea sunt fie moștenite de la bunici, fie achiziționate de el sau primite în dar de la prieteni. „Kredenz-ul, cum îi spunea bunica mea comodei pe care o avea, am vrut neapărat să facă parte din decor, apoi mai am și două tablouri pe care le-am găsit undeva aruncate în pod și cărora le-am găsit un loc aici. Totodată, când am văzut la mica publicitate că cineva vindea un pian în Sebeș la un preț derizoriu am zis că acela va fi biroul meu. Gusturile nu se discută, dar eu așa am vrut să îmi amenajez spațiul, chiar dacă unii ar spune că e artă naivă sau kitsch”, mărturisește producătorul. Scena Creării lui Adam din celebra frescă a lui Michelangelo pe care Edi o are pe tavanul biroului a fost ideea prietenului său, Radu Totoianu, directorul Muzeului din Sebeș. „Totul a pornit de la un crater în tavan pe care, când l-am văzut, am zis că ar fi mult prea simplu să îl astupăm și am decis să îl punem în valoare. Eu am avut ideea ancorei și am vrut să simbolizez cumva legătura dintre Cer și Pământ, dar prietenul meu mi-a dat ideea să realizăm această scenă din Facerea Lumii. Firma unde am printat canvasul nu realizase niciodată o printare pe asemenea mărime și nu au crezut că reușim să o plasăm pe tavan dintr-o singură bucată. Dar, «Where there’s a will, there is a way»”, o spune cu reală convingere Edi care nu de puține ori, în ultimii 20 de ani, a reușit să realizeze ceea ce mulți ar fi crezut că este imposibil în România.

Foto: Arhiva personală

Foto: Arhiva personală

După câteva minute în care am reușit să explorăm doar o mică parte din obiectele fascinante care decorează biroul studioului, am văzut un fel de ușă secretă cu zeci de rotițe care se pun în mișcare în sincron perfect și care face trecerea spre ceea ce astăzi se numește Schneider Visual Art Studio. „Am împărțit spațiul în două încăperi: un lobby și studioul propriu-zis. Am vrut să le fac în contrast, lobby-ul este pe lumină caldă, pe steampunk, pe acest stil arhitectural unde în orice colț te uiți vezi un detaliu și te minunezi de ceva și partea de studio, foarte sobră, rece, simplă, în alb, gri și negru, culori primare pentru munca de creație efectivă”, dezvăluie Edi.

Motto-ul lui Georg Hegel, de pe ușa de la intrarea sau de la ieșirea în studio, depinde în ce parte a camerei ne găsim, este unul foarte sugestiv pentru gazda noastră. „Nothing great in this world has been accomplished without passion-Nimic măreț în lumea asta nu s-a putut crea fără a pune suflet”, spune citatul, iar Edi Schneider și visul său concretizat în acest studio sunt confirmarea că pasiunea a fost cea care l-a ajutat să devină ceea ce este astăzi. „Eu am debutat în muzică și visul meu nebunesc de adolescent, când eram plecat în Occident, m-a convins să mă întorc în România, să fac muzică și să trăiesc din muzică. Dacă acum, la 45 de ani aș avea ideile tânărului de 20 și ceva de ani de atunci, aș fi mult mai sceptic. Dar, la fel a fost și când am schimbat direcția și am trecut pe vizual. Am zis să încerc și uite că dacă am crezut în acel vis, astăzi s-a împlinit. Eu zic că și dacă sapi un șanț, dacă nu îl sapi cu suflet nu ai șanse de reușită”, precizează producătorul.

Deși îi este dor de perioada în care „făcea legea” în industria muzicii românești, astăzi Edi Schneider nu are foarte mult timp să privească în urmă. „Mi-am adus în noul studio o parte din instrumentele pe care le foloseam atunci. Din 1977 am un set de clape și am primit recent de la un bun prieten, o altă clapă legendară, o piesă de colecție Yamaha DX7. Nu exclud să mă întorc la muzică. Mulți zic că schimb „macazul” radical din zece, în zece ani. Am făcut zece ani de muzică, anul acesta se împlinesc zece ani de vizual și unii au spus că poate mă apuc de amenajări interioare. Nu știu, rămâne de văzut”, spune artistul.

Încă din vremea când compunea muzică era întrebat de ziariști sau de prieteni de ce își ține studioul în Sebeș, când ar putea la fel de bine să lucreze din orice colț al lumii. Răspunsul a fost întotdeauna același. „Consider și acum că este important să ai studioul și locul de creație aproape de casă, acolo unde locuiești, pentru că altfel aș pierde foarte mult timp pe drumuri. Ar fi alte oportunități într-un oraș mare, dar am considerat că este bine să îl am aproape, aici unde îmi este și familia”. Despre Victor, băiatul său, Edi spune că nu vrea să îi influențeze într-un fel drumul în viață.„Pe Victor nu vreau să îl împing în vreo direcție, dar m-aș bucura să îmi calce pe urme. Când era mic am observat că avea o anumită reținere față de ceea ce fac eu pentru că instinctiv își dădea seama că asta mă ținea departe de el. În ultimul timp însă pare mult mai interesat de ceea ce lucrez și am ajuns să analizăm filme pe care le vedem la televizor din punct de vedere tehnic sau vizual”, declară artistul.

În data de 22 septembrie,   în Schneider Visual Art Studio a avut loc workshop-ul ZEISS touch & try susținut de Alexander Prel de la Zeiss Germania și Eduard Schneider/Foto: Arhivă personală

În data de 22 septembrie, în Schneider Visual Art Studio a avut loc workshop-ul ZEISS touch & try susținut de Alexander Prel de la Zeiss Germania și Eduard Schneider/Foto: Arhivă personală

Studioul care s-a concretizat dintr-un vis ambițios al lui Edi nu va fi doar un loc de creație și producție foto și video, ci un spațiu dedicat artelor. „Vreau să organizez workshop-uri, întâlniri informative și să fie asociat cu un studio universal de creație. Se pot face vernisaje, sau ateliere de pictură, am un perete foarte lat și poate găsim un proiector să proiectăm filme dacă tot nu mai avem cinematograf în Sebeș, poate facem și cluburi de poezie. Un singur dușman am și acesta este timpul. Mă omoară și este mereu în cârca mea și este greu să faci compromisuri între pasiune, ceea ce te împinge să mergi mai departe și viața de familie care are de suferit. Sunt momente pe care le pierzi și chiar dacă nu ești fizic departe de familie, ești cu gândul în altă parte, poate la deadline-uri. Pe lângă toate activitățile artistice pur pentru suflet și din suflet, sunt și proiecte pe care trebuie să le fac pentru a câștiga bani să îmi plătesc existența. Atunci acele proiecte cer o anumită rigurozitate”, precizează producătorul. Printre zecile de spoturi video și publicitare pe care le-a realizat pentru mari producători auto și festivaluri de muzică, sau alți clienți,  Edi Schneider a produs videoclipul cu care Paula Seling şi Ovi au reprezentat România la concursul Eurovision 2014. Tot el a produs în 2010 și clipul piesei „Playing with Fire”, cu care cei doi interpreţi s-au clasat pe locul al treilea în finala competiţiei din Norvegia.

Într-un context deosebit,   la studioul lui Edi Schneider a fost prezentată în data de 22 septembrie noua serie Milvus (în latină,   pasăre răpitoare) de la Carl Zeiss. Păsările răpitoare ale lui Dorin Cărăbeț de la Asociația Peregrinus din Deva au luat parte la filmări/Foto: Cristina Beligăr

Într-un context deosebit, la studioul lui Edi Schneider a fost prezentată în data de 22 septembrie noua serie Milvus (în latină, pasăre răpitoare) de la Carl Zeiss. Păsările răpitoare ale lui Dorin Cărăbeț de la Asociația Peregrinus din Deva au luat parte la filmări/Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

Foto: Cristina Beligăr

„Pentru perioada următoare mai am trei spoturi publicitare, vreau să termin de montat un scurtmetraj pe care l-am filmat cu câțiva ani în urmă și îmi tot propun să îl lansez de 22 decembrie. Este un proiect ambițios, nebunesc, cu buget zero dar cu mult suflet, filmat nu cu actori profesioniști, ci cu prieteni într-un autobuz. Acțiunea se petrece la Revoluție și se întinde peste 25 de ani. De asemenea, s-ar putea să se preconizeze un mic turneu de documentare turistică în Thailanda și sunt în discuții pentru un alt proiect în China”, a dezvăluit Edi Schneider în finalul serii în care am intrat timp de patru ore în universul creației lui.

„Îmi mai spun prietenii Dj Phantom, știind că această „fiară” hibernează de mulți ani în mine. Cine știe, poate se va trezi la un moment dat”, Edi Schneider, producător

Foto: Arhiva personală

Foto: Arhiva personală

Schneider Visual Art Studio – Întrebări frecvente

Î: Cu ce scop a fost creat acest loc?

R: Este destinat să fie un loc de întâlnire al oamenilor creativi, îndeosebi din lumea artelor și a entertainmentului.

Î: Cât a costat amenajarea lui?

R: Am pus foarte mult suflet și am depus foarte mult efort în amenajare și sincer nu am stat să număr banii investiți în el.

Î: În cât timp crezi că îți vei recupera investiția?

R: Timpul va decide asta. Dacă îmi doream doar să scot bani cu acest loc, aici ar fi fost un bar sau un casino (loc de pierzanie)

Î: Ai accesat fonduri europene sau un credit bancar pentru studio?

R: Nu, a fost creat cu ajutor financiar considerabil de la mama mea și din propriile mele economii.

Î: Cât a durat amenajarea?

R: Aproape un an.

Î: De ce atât de mult?Nu este atât de mare…

R: Pentru că l-am vrut în stilul meu, nu am ales calea ușoară.

Î: Toate acestea sunt ideile tale?

R: Majoritatea dintre ele, unele sugerate de prieteni apropiați și duse la extrem de mintea mea bolnavă.

Î: Câți oameni au fost implicați în amenajarea acestui loc?

R: Foarte mulți, dar am fost binecuvântat să am prieteni buni și nu mi-a fost frică de muncă istovitoare.

Î: Toate obiectele sunt cumpărate de tine?

R: Nu, majoritatea dintre ele sunt primite de la oameni care îmi apreciază munca și viziunea pe care o am asupra lucrurilor.

Î: Dar materialele de construcție?

R.: Majoritatea sunt cumpărate din comerț, unele au fost donate de prieteni precum Porterom sau Evola.

Î: Care este reacția oamenilor atunci când văd pentru prima dată acest loc?

R: „Wow, în locul acesta poți să pierzi noțiunea timpului”

Î: Care este numărul tău norocos?

R: 13


Publicitate

1 Comentariu

Postaţi un comentariu