Germana, din nou la putere în şcolile ardelene

Foto: Dan Bodea

Cel puţin cinci argumente îi motivează pe clujeni să înveţe limba germană sau să îşi îndrume copiii spre grădiniţele sau şcolile cu predare în limba germană, într-o perioadă în care cunoaşterea unei limbi străine, alta decât limba engleză, a devenit aproape obligatorie. În Europa, germana este limba maternă cu cea mai mare răspândire, iar numărul mare de vorbitori o situează printre primele zece din lume, vorbitorii de limba germană au un avantaj în relaţiile comerciale cu partenerii din spaţiul de limbă germană, cunoaşterea limbii germane deschide oportunităţi pe piaţa muncii, cercetătorii şi studenţii care înţeleg limba germană au acces nelimitat la cele mai recente descoperiri atât în domeniul ştiinţelor exacte şi naturale, cât şi în cele umaniste şi, nu în ultimul rând, noile metode de predare permit comunicarea în această limbă în scurt timp, ceea ce favorizează ritmul de învăţare.

Chiar dacă, poate, doar un argument din cele cinci îi determină pe părinţi să îşi înscrie copiii la clasele cu predare în limba germană, cert este că limba germană a devenit o primă opţiune în momentul în care părinţii decid asupra viitorului copiilor. Cu toţii se gândesc că este un plus pentru copiii lor să cunoască această limbă. În ceea ce-i priveşte pe elevi, aceştia nu sunt foarte convinşi de utilitatea învăţării acestei limbi şi, ca urmare, se bazează pe instinctul părinţilor.

În Cluj-Napoca, potrivit Inspectoratului Şcolar Judeţean, trei grădiniţe asigură predarea în limba germană: Grădiniţa cu Program Prelungit “Rază de Soare”, Grădiniţa cu Program Normal Albinuţa-structura 1 şi Grădiniţa cu Program Prelungit “Lumea Copiilor”. În total, 189 de copii sunt înscrişi în aceste grădiniţe. De asemenea, la nivel liceal, Colegiul Naţional “George Coşbuc” asigură predarea limbii germane la nivel primar unui număr de 421 de copii, la nivel gimnazial unui număr de 283 de elevi şi la nivel liceal unui număr de 219 elevi.

Andrea Szasz este șefa catedrei de limba germană a Colegiului Naţional “George Coşbuc” din Cluj-Napoca şi consideră că mai mulţi factori au contribuit la creşterea interesului pentru limba germană în ultimii ani, cu atât mai mult faţă de perioada în care chiar ea era elevă a Colegiului unde în prezent este profesoară. “În primul rând aderarea la Uniunea Europeană este un factor care i-a mobilizat pe români să înceapă studierea limbii germane, dar şi faptul că se poate circula şi se poate studia peste tot. De asemenea, aici în Cluj, prezenţa Universităţii «Babeş-Bolyai» şi a secţiilor în limba germană asigură o continuitate în procesul învăţării. Un alt avantaj esenţial pentru elevii care învaţă la Colegiul «George Coşbuc» este faptul că pot da un examen german de limbă, care este o finalizare oarecum a activităţii, în timp ce eu, pe vreme când studiam aici, aveam doar o notă la bacalureat” precizează profesoara.

Elevi mulţi, selecţie riguroasă

Potrivit acesteia, pe timpul când ea era elevă, Colegiul “George Coşbuc” era Liceu Industrial şi aparţinea de Combinatul de Utilaj Greu (CUG). “Când am terminat aici clasa a XII-a eram o jumătate de clasă la germană maternă şi aveam un profesor de biologie care ţin minte că s-a dus cu cererea pentru a se aproba înfiinţarea unei clase de germană. Pentru că nu eram destui s-a înfiinţat o jumătate de clasă. De atunci avem deja două şi trei clase şi tendinţa la unele generaţii este chiar de patru clase la un nivel”, precizează Andrea Szasz. La Colegiul Naţional “George Coşbuc”, Andrea Szasz se află în prezent în al şaselea an de predare, iar catedra de limba germană pe care o conduce are zece profesori cu normă întreagă. Din păcate, numărul profesorilor este insuficient, dată fiind cererea şi dat fiind faptul că două dintre profesoarele cu experienţă au ajuns la vârsta pensionării. În plus, pentru clasele mici este nevoie în continuare de învăţătoare, un rol important în furnizarea de cadre didactice avându-l Colegiul Naţional Pedagogic “Andrei Şaguna” din Sibiu. În privinţa numărului elevilor care optează pentru învăţarea limbii germane, generaţii numeric mai mari au fost în anul când s-a mers atât la şase ani cât şi la şapte ani la şcoală. “Atunci s-au înfiinţat trei clase paralele, ceea ce a fost bine pentru că acolo unde este concurenţa mai mare, atunci şi selecţia este mai riguroasă”, precizează Andrea Szasz.

Andrea Szasz,   şefa catedrei de limba germană a Colegiului "George Coşbuc"/Foto: Dan Bodea

Andrea Szasz, şefa catedrei de limba germană a Colegiului „George Coşbuc”/Foto: Dan Bodea

Actuala şefă de catedră de limbă germană a trăit vremuri destul de grele când în momentul absolvirii liceului a fost nevoită să îşi continue studiile la Sibiu. „A fost anul când la Cluj s-a desfiinţat specializarea de limba germană. Eu am făcut germană-engleză dar am aflat foarte târziu că germana ca principală specializare nu va mai fi la Universitate şi în două săptămâni mi-a fost imposibil să mă reprofilez pentru secţia de engleză principal. Atunci am hotărât să merg fie la Bucureşti, fie la Sibiu pentru a continua studiul limbii germane. Am ales Sibiul şi am studiat specializarea germană-engleză la Universitatea din Sibiu. Aşadar, nu am absolvit UBB. După ce am terminat, deşi am vrut să mă întorc, am mai lucrat cinci ani unde ne-au repartizat”, povesteşte Andrea Szasz.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Germana, cu migală

Limba germană este uşor de asimilat, spune profesoara Andrea Szasz şi nu are un ritm de învăţare mai lent decât engleza, franceza sau spaniola. “Unii o învaţă mai uşor, alţii rătăcesc un pic până o prind. Este nevoie de mai multă migală decât în cazul învăţării limbii engleze. Engleza se poate vorbi cu un vocabular uzual restrâns, dar în cazul limbii germane nu se poate acest lucru. Tocmai de aceea solicit din partea elevilor mai multă atenţie şi consecvenţă. Gramatica limbii germane este mai apropiată de gramatica limbii latine şi se învaţă mai uşor de copiii care cunosc şi limba română, dar este puţin mai vastă decât gramatica limbii române. Grea, în schimb, este învăţarea pronunţiei şi a foneticii”, explică profesoara. Deşi Colegiul “George Coşbuc” are clase de germană ca limbă maternă, majoritatea copiilor nu vorbesc de fapt acasă limba germană. Doar 1% sunt copii care au posibilitatea asta, spune profesoara. În prezent, Colegiul Naţional “George Coşbuc” este Şcoală parteneră a Republicii Federale Germania, ceea ce le oferă profesorilor posibilitatea de a merge la formări sau perfecţionări.

De asemenea, la Centrul Cultural German din Cluj, Andrea Szasz oferă şi consultanţă pentru profesori o dată pe săptămână, timp de două ore.

Germana, la Centru

Creşterea interesului pentru învăţarea limbii germane poate fi observată nu doar în România ci în majoritatea ţărilor care se confruntă cu probleme economice, este de părere Fabian Mühlthaler, directorul Centrului Cultural German. “Am observat această tendinţă şi în Spania sau în Portugalia, spre exemplu. În România un caz special este dorinţa oamenilor calificaţi profesional de a găsi un loc de muncă în Germania. Sunt oameni care de multe ori au deja încheiate contracte cu spitale sau companii din Germania şi o condiţie pentru a fi acceptaţi acolo este cunoaşterea limbii germane. Pentru Cluj ar fi bine ca aceşti oameni care învaţă germana prin Centrul Cultural German să rămână aici şi să lucreze pentru companii germane din România dar, din păcate, alegerea lor nu depinde de noi”, a declarat Fabian Mühlthaler.

Fabian Mühlthaler,   directorul Centrului Cultural German din Cluj-Napoca/Foto: Dan Bodea

Fabian Mühlthaler, directorul Centrului Cultural German din Cluj-Napoca/Foto: Dan Bodea

În ultimii ani, Centrul Cultural German, partener acreditat al Institutului Goethe a oferit cursuri de limbă germană unui număr tot mai mare de doritori. În 2013 peste 1000 de persoane au beneficiat de oferta de cursuri de limbă germană. Centrul Cultural German nu oferă cursuri de limbă germană pentru copii din cauza metodologiei diferite pe care o presupune predarea limbii germane copiilor. “Ar fi nevoie de crearea unor grupuri omogene în ceea ce priveşte categoria de vârstă şi nivelul de cunoaştere a limbii germane. Ca urmare, deşi cerere din partea părinţilor şi a şcolilor există, încă nu vom organiza astfel de cursuri. Încercăm, totuşi, să contribuim la pregătirea şi calificarea profesorilor de limbă germană din şcoli. Dacă va exista dorinţă de perfecţionare din partea profesorilor şi interes din partea lor să le predea germana şi celor mici în cadrul Centrului Cultural German, noi vom lăsa deschisă această perspectivă ”, a explicat Fabian Mühlthaler.

Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Necesitate sau avantaj?

Comunitatea vorbitorilor de limbă germană din Cluj, în opinia lui Fabian Mühlthaler, este foarte diversă. “Avem o minoritate germană, avem studenţi germani care vin să studieze în Cluj prin programul Erasmus, există studenţi din diferite oraşe din Transilvania care au urmat şcoli în limba germană, sunt multe persoane care au studiat germana mai mult sau mai puţin în şcoală şi oameni care învaţă germana la Centrul Cultural German. Spre desoebire de alte ţări în care am locuit, limba germană este foarte răspândită aici în Transilvania în primul rând datorită contextului istoric”, a precizat directorul Centrului Cultural German. Potrivit acestuia foarte multe persoane pe care are ocazia să le cunoască în Cluj vorbesc atât limba germană, cât şi limba engleză, ceea ce nu l-a motivat foarte mult să înveţe limba română în cei patru ani de când se află la conducerea Centrului Cultural German. “Scopul nostru nu este să învăţăm pe toată lumea limba germană, ci doar pe cei care îşi doresc asta, sau au nevoie să cunoască această limbă. Întotdeauna am spus că a cunoaşte limba engleză este o necesitate, în timp ce a şti limba germană este un avantaj”, a concluzionat Fabian Mühlthaler.

 “Deşi avem multe probleme organizatorice şi dezamăgiri în ceea ce priveşte partea financiară a profesiei, încerc întotdeauna să le ofer studenţilor care vin în practică la noi o imagine favorabilă. Deşi recompensele financare sunt jignitoare de cele mai multe ori, eu fac ceea ce fac din dragoste pentru limba germană”, Andrea Szasz, sef catedră limba germană

 Vasile Racovițan, un neamț „fabricat” în România

„UTC-iștii de azi, RFG-iștii de mâine” era o parafrază sarcastică a unui refren comunist din România ante 1989. În vârstă de 33 de ani, fostul jurnalist clujean Vasile Racovițan este un astfel de caz, cu mențiunea că nu a ajuns niciodată UTC-ist, doar RFG-ist. El a ajuns în Germania în 2010, după ce a fost selectat pentru un job de consilier pentru suport tehnic de o companie parteneră a Apple. Apoi a trecut în domeniul vânzărilor, iar de doi ani lucrează la Berlin pentru o companie de telecomunicaţii, unde este responsabil de achiziţii şi vânzări şi, totodată, de dezvoltarea unor noi relaţii cu parteneri din întreaga lume.

Vasile Racovițan s-a mutat în Germania dar a rămas un suporter al lui „U” Cluj

Vasile Racovițan s-a mutat în Germania dar a rămas un suporter al lui „U” Cluj

Transilvania Reporter: Cum ai ajuns să studiezi doar în limba germană în România?

Vasile Racovițan: Ideea le-a aparţinut părinţilor mei, care au aflat despre existenţa secţiei cu predare în limba germană de la „George Coşbuc” de la nişte prieteni a căror fiică învăţa acolo. Ulterior, din discuţiile cu tatăl meu şi mama mea, am aflat că şi-au bazat decizia pe faptul că au considerat, în acel moment – era anul 1988 – că îmi va fi de foarte mare folos pe viitor să stăpânesc o limbă străină la care nu toţi copiii de vârsta mea aveau acces. Acum, după mai bine de 25 de ani, nu pot decât să le mulţumesc şi să îi laud pentru această idee.

Cât de util ți-a fost acest lucru pentru mutarea în Germania și, ulterior, pentru dezvoltarea carierei?

Când am luat decizia de a emigra din România, în topul listei cu ţările în care mă vedeam începând o nouă viaţă s-au aflat Austria şi Germania. Şi asta, tocmai din cauza limbii germane. Faptul că vorbeam fluent germana m-a ajutat enorm, mi-a deschis, la început, multe uşi. Odată ce mi-am pus CV-ul pe o serie de site-uri, am primit surprinzător de multe oferte de a lucra, în diverse domenii. Toate aveau un numitor comun: principalul atu îl reprezenta cunoaşterea limbii germane.

Ulterior, odată mutat în Germania, faptul că stăpânesc limba mi-a facilitat accesul destul de uşor la joburile pe care le vizam şi astfel am ajuns, după aproape patru ani de când sunt aici, să pot spune că am jobul ideal pentru mine. Culmea, un job pentru obţinerea căruia nu a contat neapărat că ştiam germană , ci în special faptul că mai vorbesc şi engleză, dar mai ales română.

Cum ai fost primit/privit ca român germanofil, atunci cand ai ajuns în Germania și ulterior?

Din prima zi de când m-am mutat aici, m-am simţit acceptat de cei din jurul meu, nu am avut niciodată impresia că sunt privit ca un outsider. Probabil a contat extrem de mult faptul că locuiam într-un oraş mic, Görlitz, aflat la graniţa cu Polonia, şi că lucram într-un mediu international – colegii mei erau de peste tot din Europa – nemţi, spanioli, englezi, irlandezi, polonezi, maghiari, cehi, dar şi români.
Ceea ce am observat încă de la început şi ce m-a făcut să mă simt extrem de plăcut şi să apreciez – poate pentru prima data la adevărata ei valoare – decizia părinţilor mei de a mă trimite să învăţ într-o clasă în care limba de predare era germana, a fost aprecierea de care m-am bucurat când venea vorba despre cunoştinţele mele legate de germană. Colegii mei nemţi pur şi simplu erau şocaţi când le spuneam că nu am crescut în Germania şi că sunt doar câteva luni de când mă mutasem din România. Cred că acest fapt spune foarte multe despre calitatea şcolii pe care am urmat-o.

Cât de adevărate sunt clișeele despre nemți?

Totul ţine, cred eu, de percepţii. Noi, latinii, îi considerăm mai reci. În aceeaşi măsură, ei spun despre noi că suntem prea exuberanţi. Aş spune, mai degrabă, că sunt precauţi când vine vorba de a relaţiona – cu oricine, inclusiv între ei. Acesta este felul lor de a fi – analizează orice situaţie înainte de a acţiona. Aş merge chiar mai departe, să spun că acesta e unul dintre secretele succesului Germaniei – modul în care orice decizie e cântărită, luând în considerare toate aspectele pe care le va implica ulterior.

Oportunitate pentru elite, nu germanofilie

Părerea specialistului

Prof. univ. Simona Nicoară, specialistă în istoria mentalităților colective, spune că germanofilia de care aparent dă dovadă Clujul în ultimii ani nu este decât o aparență și, în orice caz, ea nu se manifestă decât la nivel de elite.
„ Germanofilia nu cuprinde uniform toate straturile mentale și culturale. În mentalul colectiv, atitudinile de filie sau fobie sunt determinate fundamental de experiențele trecutului, mai puțin de cele contemporane, deoarece țin de mecanismul memoriei colective. În mentalitatea românească germanofilia s-a manifestat la nivel elitar, pentru că la nivel popular, în general, față de orice fel de alteritate, a existat și există o atitudine, mai degrabă de suspiciune, decât de simpatie. Filia este o expresie culturală elitară sau a celor care acced spre nivelul elitar”, explică profesoara de la catedra de istorie a Universității „Babeș-Bolyai”

În privința educației, înființarea de școli, secții, masterate cu predare în limba germană face parte dintr-o strategie politică și culturală, ce încearcă să cultive multiculturalismul, dar această strategie nu poate fi interpretată ca o germanofilie, mai spune Simona Nicoară. „În timpurile acestea, strategiile culturale și educaționale ale statului nu țin cont de sensibilitățile colective (sentimente, dorințe, convingeri, amintiri, idealuri etc.), ci încearcă să le manipuleze în interesul decontării unor politici agreate la nivel european. Școlile în limba germană oferă, mai ales, oportunitatea cunoașterii limbii germane și implicit creșterea șansei de ocupare a unui post în spațiul german, un spațiu cu mari tentații economice și financiare din Uniunea Europeană”, mai precizează aceasta.

Pe de altă parte, opinează Simona Nicoară, germanofilia este deseori „o reprezentare exaltată și tendențioasă a contrastului dintre cultura nostră și cea germană”. „De fapt, este vorba de specificități culturale și politice, nu de decalaje culturale. Ideea decalajelor nu se verifică, pentru că fiecare națiune își are ritmul și specificul său și nici una nu poate fi referință comparativă pentru alta. Ideea decalajelor a ținut și ține de ideologii, unele de proastă reputație”, încheie profesorul univesitar.

Cristina Beligăr, Bogdan Stanciu

Cum se descurcă românii în Germania

Nu spun că este uşor să găseşti un job în Germania, mai degrabă zic că trebuie să aplici constant şi să te înarmezi cu răbdare. Totodată, nu este suficient să trimiţi un simplu CV şi o scrisoare de intenţie, ci este nevoie în plus ca diplomele pe care le deţii să fie traduse şi legalizate şi să ai scrisori de recomandare de la foştii angajatori.

Apoi trebuie să cunoşti limba germană, aceasta este o condiţie de bază. Ce este diferit faţă de România este faptul că aici nu merge cu „fofârlica”, totul este la vedere, într-un lanţ relativ simplu: întâi trebuie să ai domiliciu aici (dacă stai în chirie, suma se achită în avans pe 3 luni), să te înregistrezi la administraţia locală, iar în baza adeverinţei primite de aici să obţii un număr de asigurare socială. Îţi mai trebuie doar un cont bancar, pentru a-ţi fi livrat salariul şi implicit pentru a-ţi fi retrase automat chiria, toate cheltuielile de întreţinere şi taxele, însă odată deschis acest cont, poţi să te angajezi „cu acte în regulă”. Dacă salariul este suficient de mare, adică dacă obţii un job cu normă întreagă, angajatorul plăteşte automat contribuţia la sănătate. Dacă nu, pentru a beneficia de pachetul minim de servicii medicale, poţi rezolva personal acest lucru încheind un contract cu una din multele Case de Sănătate private din sistemul medical german, ceea ce înseamnă că lunar vei scoate din buzunar 155 de euro.

Înainte de 1 ianuarie anul curent, lucrurile erau mai complicate pentru români, însă acum ecuaţia documentelor necesare angajării s-a simplificat mult. Ideea este să stăpâneşti limba germană cel puţin în concordanţă pentru domeniul în care aplici pentru un job. Iar dacă vrei un post într-un birou, pachetul MS Office, Access, Adobe Reader şi Photoshop sunt un „must have”. Jurnalist de profesie, cu peste 9 ani în presa din România, lucrez în Frankfurt pentru o firmă care activează în cu totul alt domeniu. Angajatorul german nu te priveşte ciudat pentru că eşti român şi nici nu bate din gene ca o demoazelă, încercând cu scuze de 2 lei să scape de tine. Dimpotrivă, este gata să te angajeze dacă eşti omul potrivit pentru postul vacant. Un alt lucru bun este acela că ţi se oferă explicaţii detaliate despre sarcinile pe care le ai de îndeplinit, iar dacă ai greşit, nu te „zboară” instantaneu, ci cu răbdare se revine asupra explicaţiilor iniţiale. Sigur, asta nu înseamnă că poţi călca în străchini mereu, ci doar că primeşti încă o şansă să demonstrezi că a meritat să te aleagă pe tine dintre toţi candidaţii. De altfel, întregul sistem de muncă nemţesc este gândit în aşa fel încât angajatul este protejat.

Despre cum sunt priviţi românii aici, aş spune că optica mass media nu este neapărat cea a majorităţii populaţiei. În căutare de subiecte, presa „s-a inflamat” artifcial pe tema deschiderii pieţei muncii pentru români şi bulgari începând cu acest an, lucru care a durat până pe la finalul lunii ianuarie. Principalul lucru subliniat era acela că românii şi bulgarii vor lua cu asalt statul german pentru a cere ajutoare sociale, ca, în final, să se accepte ceea ce spun statisticile: faptul că peste 65% din românii şi bulgarii ajunşi aici sunt foarte bine pregătiţi profesional şi că, odată încadraţi în muncă, aduc un plus economiei germane.

Mă gândesc că la fel cred şi familiile de germani care, atunci când le-am rugat să îmi recomande câte un medic, m-au trimis la doctori români, spunându-mi cu toată convingerea că „este medicul meu de peste 10 ani şi este foarte bun. Sunt foarte mulţumit de el”. Aşa se face că stomatologul meu aici este din Constanţa, neurologul din Lugoj, iar oftalmologul – dr. Binder, este un sibian.

Mihaela Moldovan


Publicitate

Postaţi un comentariu