Fotoreportaj. Viața „ciupercarilor” din Munții Apuseni

Familie de „ciupercari”, pe teren/ Foto: Radu Bărăian

În unele sate din munții Apuseni, culesul ciupercilor a devenit o afacere de familie. Oamenii au renunțat la serviciu doar pentru a putea strânge ciuperci, afine, muguri sau cetină de brad. În zona lacului Beliș, aproape toți locuitorii fac comerț cu ciupercile sau afinele pe care le strâng.

Este nevoie de experiență ca să știi ce ciuperci trebuie să culegi, dar, odată ce ai văzut care sunt hribele, nu ai cum să nu le recunoști. Cu tulpina groasă și uneori de dimensiuni foarte mari, hribele sunt ciupercile cu care se face cel mai bun comerț. Culegătorii din zonă reușesc să strângă cantități uriașe și le vând mai departe pentru fabrici românești sau pentru export, firmelor italiene.

„Ciupercile ce le culegem ajung la fabrici de pateu vegetal, sau cele de calitate superioară sunt exportate, le taie în cubulețe și de obicei ajung la italieni. Anul acesta nu au ajuns la export, poate o să trimită din producția de toamnă”, ne-a spus unul dintre culegătorii din zona Beliș.

„Maeștrii” ciupercilor știu să deosebească felurite tipuri de ciuperci și hribele le sortează după calitate. Culeg ciuperci și pentru gospodărie. Oițe, gălbiori, usturoi, bureți sau „Piciorul Căprioarei” sunt denumirile pe care le auzi de la localnici atunci când se face inventarul la sfârșitul zilei. „Ciupercile pe care le colectăm sunt de mai multe categorii, iar hribele sunt de două calități, de calitatea I și a II a”, spun „ciupercarii”.

Niciun centru de colectare autorizat

Înainte de bani, ciupercile au și un alt preț. Trezirea pentru „vânătoarea” de ciuperci este la cinci dimineața. Mulți dintre cei care colectează ciuperci au renunțat la locul de muncă pentru a se ocupa de această meserie. Hribele se găsesc în pădure, la baza copacilor, iar cei care fac asta de mult timp, au deja locurile lor. „Eu după ce culeg o hribă acopăr locul ca să îl recunosc. Sunt care nu îl acoperă și îl văd eu și îl acopăr ca să știu unde să mă întorc”, a spus una dintre culegătoarele de ciuperci din zona Belișului.

Oamenii sunt reticenți pentru că niciun centru de colectare din județul Cluj nu este autorizat. „ Probabil că sunt culegători care transportă ciupercile în alte județe, dar la noi în județ nu există niciun centru de colectare care să fie autorizat”, a declarat dr. Mihai Bobăilă, directorul adjunct al Direcției Sanitar Veterinare din Cluj. Prin urmare, culegătorii sunt reticenți. Nu vor să li se vadă numele în presă. Spun că prețul efectiv diferă în funcție de perioada anului și de producție. Există două perioade în care se strâng ciuperci, vara și toamna. Prima dintre ele începe în iulie și se termină la sfârșitul lunii august, cealaltă începând exact după. „Prețul cel mai mare de anul acesta a fost 10 lei, dar anul trecut a ajuns și până la 80 de lei. Atunci nu găseai mai mult de jumătate de kilogram. Hribele le colectează firme mari cu dubițe, iar intermediarii câștigă cel mai mult. Noi, cei care stângem câștigăm cel mai puțin, colectorii primesc un leu în plus la kilogram”, spus unul dintre culegători.

Cantitățile strânse și colectate dau prețul ciupercilor. Dacă recolta este mare, prețul scade, iar dacă se găsesc cantități mici prețurile cresc foarte mult. Câștigurile sunt de aproximativ 150 de lei pe zi pentru culegători, iar colectorii își adaugă profitul pe fiecare kilogram de ciuperci adus de localnici.

„Până seara strângem în perioada asta cam 20 de kilograme și colectăm și 100 de kilograme, dar când nu se găsesc dacă reușim să colectăm trei-patru kilograme este bine. Cel mai mult am strâns 54 de kilograme acum vreo cinci ani”

Legendele ciupercilor

Cu zâmbetul pe buze, cei din Beliș au spus că există câteva mituri nespulberate încă. „Dacă o hribă este văzută și vrei să o lași acolo să mai crească, atunci când revii după ea nu o mai găsești sau o găsești stricată. Dacă nu o iei când o vezi nu mai e bună, oricât de mică ar fi” este unul din miturile care circulă prin zonă.

De asemenea, o dilemă a culegătorilor este cum cresc ciupercile și când se găsesc cele mai multe. „Ciupercarii” cred că hribele „explodează” dintr-o dată, adică nu cresc treptat. Perioada de „explozie” așa cum o numesc ei ar fi din șase în șase ore, dar nu știe nimeni când se împlinesc aceste ore.

„Hribele cresc din iulie până în august, cele de vară și cele de toamnă încep imediat după. Nu știm care e perioada zilei în care sunt mai multe, noi ne trezim și pornim la cinci dimineața, ele normal «explodează» din șase în șase ore”, declară unul dintre culegători.

Delicatese cu ciuperci

Gospodinele din zonă fac adevărate specialități cu ciupercile din pădurile Belișului. Fac „ratotă cu ciuperci”, adică o omletă în care taie mărunt hribe sau gălbiori. De asemenea, folosesc ciupercile pentru zacuscă, pilaf cu ciuperci, sarmale, tarte, garnituri simple sau le prăjesc pe grătar cu brânză sau sare.

„Carnea de pui poate fi lăsată la o parte atunci când avem oițe sau bureți la grătar”, spune un localnic.

Afinele, mugurii și cetina de brad

Fructele de pădure sunt foarte căutate, iar dacă în piețe se vinde un kilogram cu până la 20 de lei în Beliș găsim aceeași cantitate cu cinci-șase lei. Fiecare localnic are afinată din producție proprie, iar pădurile sunt pline de fructe de pădure.

Mugurii de brad nu sunt un produs pentru comerț, dar locuitorii din zonă au propria producție de sirop, care se găsește la prețuri foarte mari în farmacii și este un remediu foarte bun pentru durerea în gât.

Cetina de brad se vinde la cinci lei, dar nu se comercializează foarte mult. Este folosită pentru coroane sau jerbe naturale

 .

Text: Laura Goarnă/Foto: Radu Bărăian


Publicitate

2 Comentarii

  1. ioana-50 spune:

    cine stie ce ciuperci comestibile se gasesc in paduri incepand de la 1 august? hribi? craite? vinisoare?

  2. Daniel spune:

    Poza de la piciorul caprioarei e de la alta ciuperca. Seamana mai degraba cu buretele viperei ( care e extrem de toxic ). Poate puneti una reala ( piciorul e maro si cu scoame ) .

Postaţi un comentariu