Rareș Șipoș, pe urmele ”strămoșilor”

De fiecare dată când scriem un articol despre tenis de masă, și despre cei care practică acest sport, ar trebui să începem cu ”începuturile”. Să ne amintim că Dorin Giurgiuca a inventat deja celebrul procedeu topspin, cu care a făcut ravagii în competițiile interne și internaționale. Nu putem ignora amintirea unui Paneth Farkas, clujeanul care a cucerit mai bine de 50 de medalii pentru România și care a fost subiectul unui documentar realizat de Steven Spielberg.

Omul care a intrat în Cartea Recordurilor cu un schimb de mingi care a durat mai bine de două ore. Ar mai fi Sari Szasz-Kolosvari care a participat la opt campionate mondiale și a contribuit la cucerirea primului titlu mondial din istoria tenisului de masă românesc. Le vom evoca câteva din momentele de glorie și pe parcursul acestui material, dar azi e momentul lui Rareș Șipoș, urmașul unor nume legendare. Un tânăr de 17 ani care are deja lumea la picioare. 

Recent Rareș Șipoș a cucerit alături de echipa națională masculină de juniori a României, medalia de bronz la Campionatul Mondial de Tenis de Masă pentru Juniori de la Riva del Garda. În întrecerea juniorilor aceasta este prima medalie mondială din istoria tenisului de masă. În semifinale România a fost singura echipă non-asiatică, celelalte trei echipe fiind China, Japonia şi Coreea de Sud.

S-a născut cu paleta în mână
Rareș Șipoș este genul acela de sportivi despre care poți să scrii mii de rânduri. Povestea lui în tenisul de masă clujean a început pe când abia împlinise 4 ani. Pregătit în cea mai mare parte de tatăl lui, Septimiu Șipoș, Rareș a ajuns la o vârstă la care este suficient de matur încât să spună lucrurilor pe nume și…să se mai abată din când în când de la ”îndrumările” părintești.

Spunem asta pentru că părinții l-ar fi vrut fotbalist, hai, poate jucător de tenis de câmp, în niciun caz jucător de tenis de masă. Numai că uneori destinul creionează mai eficient și mai inspirat viitorul unui om, decât ar face-o chiar și cei mai iubitori părinți. De la 4 la 17 ani Rareș Șipoș a câștigat tot ce se putea câștiga în tenisul de masă. Titlurile naționale se aliniază frumos în anuarele sportive, Cupa României nu mai este demult cel mai râvnit trofeu, iar în întrecerile internaționale este deja un nume la fel de important precum al predecesorilor lui. 

”Vreau să câștig tot ce se poate câștiga, vreau să devin jucătorul numărul 1 în lume. Vreau să mă pregătesc intens, să joc cât mai bine și să fac performanță. Nu mi-am propus să trăiesc din asta, mi-aș dori să devin medic, pentru că e nevoie și de o meserie din care să trăiești”, sunt cuvintele simple, dar îndrăznețe ale lui Rareș. De fapt, primul mare obiectiv al lui a fost să devină campion european. A realizat acest lucru la vârsta de 14 ani. ”Înainte de europene am participat la un turneu în Polonia.

A trecut în finala de un jucător japonez. M-am speriat un pic pentru că japonezii mereu îmi dădeau bătăi de cap, dar l-am învins”, își amintește sportivul. Câteva săptămâni mai târziu avea să-și împlinească primul vis din cariera de sportiv, câștigarea titlului continental. Anii au trecut, medaliile sunt de ordinul sutelor pe pereții și în vitrinele din casă.

Nu e ușor să fii numărul 1
Nu doar rezultatele interne sunt impresionante, ci și rezultatele internaționale sunt pe măsură, dar lipsa unor adversari de calibru, care să joace constant la același nivel cu cel al lui Rareș îl fac pe acesta să-și mai piardă uneori concentrarea și astfel să nu facă rezultatele pe care le așteaptă deja toată lumea. Rareș este de câțiva ani atât de valoros în domeniul lui încât nimeni, sau prea puțini jucători de tenis de masă îi mai pot pune probleme. 

Acest lucru se simte, uneori, și în pregătirea lui. Ofertele au curs și continuă să vină pe adresa Clubului Sportiv Municipal. Ar putea să aleagă partea materială a acestui sport, dar clujeanul este, cum spuneam încă de la începutul acestui articol, un pic altfel. Continuă să reprezinte Clujul, pentru că ”aici” înseamnă acasă. La vârsta la care colegii lui sunt experți în jocurile pe calculator, Rareș a înlocuit ”gloanțele” din Counter Strike cu mingea de celuloid, pe care o direcționează precum un lunetist înspre cele mai sensibile zone ale terenului adversarilor.

Debordant de sincer, sportivul clujean spune lucrurilor pe nume. „Nu-mi plac deloc jocurile pe calculator și nici carnea de porc. Am și la școală materii care nu sunt pe gustul meu. Spre exemplu când eram mai mic nu înțelegeam de ce trebuie să fac pictură. Nici acum nu înțeleg de ce copiii trebuie să facă așa ceva la școală. În schimb îmi place să înot, să joc șah, la care mă pricep foarte bine. Tot când eram mai mic, de fapt foarte mic, am primit de ziua mea un coș de baschet și aruncam la coș cât de des puteam. Eu iubesc tenisul de masă și sportul în general”, spune Rareș. 

Cei mai celebri înaintași
Tenisul de masă este o disciplină sportivă ridicată la rang de artă în Cluj-Napoca. Indiscutabil cel mai mare jucător român de tenis de masă, din toate timpurile este tot un clujean, Paneth Farkas. Legendarul sportiv a trăit o viață spectaculoasă și a scris istorie în acest sport. A cucerit peste 50 de medalii pentru România, a fost subiectul unui documentar realizat de Steven Spielberg și a intrat în Cartea Recordurilor cu un schimb de mingi care a durat mai bine de două ore.

S-a întâmplat în 1936, după meciul cu polonezul Alois Ehrlich, în care un singur schimb de mingi a durat două ore și 15 minute! Meciul s-a disputat în timpul Campionatului Mondial de la Praga, competiție la care, la numai 19 ani, Paneth Farkaș cucerea medalia de argint în proba pe echipe. Era prima medalie obținută de tenisul de masă românesc. Ulterior, de numele și contribuția antrenorului Paneth Farkas se leagă cucerirea a 16 titluri mondiale și 32 de titluri europene, atât în întrecerile de seniori, cât și la juniori.

La fel de valoros a fost și Dorin Giurgiuca, primul jucător român de tenis de masă care a introdus în arsenalul loviturilor specifice acestui sport procedeul topspin. Pentru cei mai puțin familiarizați cu tenisul de masă, topspin-ul este o lovitură devastatoare a cărei principală caracteristică este liftarea mingii în modul cel mai exagerat cu putință. Prin frecarea mingii cu paleta se imprimă o traiectorie foarte înaltă deasupra mesei. După contactul cu masa de joc mingea capătă o traiectorie aproape imposibil de controlat.

În 1962, pe când avea doar 18 ani, Dorin Giurgiuca a devenit campion european de juniori, urcând în vârful ierarhiei continentale. A câștigat apoi de 5 ori Cupa Campionilor Europeni și a jucat o finală mondială la dublu-mixt în 1968. Are în palmares și o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 1967. Alături de Paneth Farkas și Dorin Giurgiuca, tenisul de masă clujean a mai dat-o universalității și pe Sari Szasz-Kolosvari. A câștigat 7 titluri de campioană națională în probele de dublu.

Activitatea ei internațională a fost la fel de bogată, iar rezultatele o îndreptățesc să facă parte din istoria acestui sport. A participat la opt campionate mondiale câștigând o salbă întreagă de medalii. A contribuit la cucerirea a 5 titluri de campioană mondială pe echipe, între care și primul titlu mondial din istoria tenisului de masă românesc. Mai are în palmares două titluri de vicecampioană mondială, la dublu și unul pe echipe. A cucerit alte trei medalii de bronz pe echipe (între 1939 și 1948) și încă una la simplu, în 1950.

Originile tenisului de masă
Tenisul de masă își are originile în secolul XII, probabil din jocul ”Royal Tennis”, cunoscut și sub numele de ”Real Tennis”, sau Court Tennis”, care era jucat în era medievală. Unele surse susțin că acest sport, era cunoscut odinioară sub numele de tenis de interior și se juca la începutul anului 1880 de către ofițerii din armata britanică staționați în India și Africa de Sud. Se spune că acei ofițeri foloseau capacele cutiilor de la țigările de foi ca palete, dopuri rotunjite de la sticlele de vin ca mingi și cărți, în loc de fileu.

La începutul anilor 1900 englezului James Gibb i se atribuie meritul de fi adus mingile goale din celuloid din SUA în Anglia și tot el a inventat numele de ”ping pong”, înregistrat ulterior ca marcă în Anglia în 1901. În acelaşi an, la data de 12 decembrie, avea să se nască, în Anglia, ”The Table Tennis Association” (Asociația de Tenis de Masă), aceasta fiind prima organizație sub egida căreia aveau să se organizeze și primele competiții de profil.