Jurnal din timpul epidemiei (24). Masca și Nobelul

Când dai de o mare problemă, te cam „huluiești”. Asta e mai mult decât că te uluiești, înseamnă că-ți și pierzi capul. Nu știi încotro s-o iei și pe ce să pui mâna. Multora li s-a întâmplat asta. Alții s-au trezit mai repede și au capturat materialele de protecție, așa că-n scurt timp nu mai găseai bucată de mască medicală sau de mănușă. A început criza. Spitalele nu au, farmaciile nu au nici ele: nici măști, nici dezinfectanți, nici nimic. Nici nu se mai obosesc să răspundă întrebărilor repetate, astfel că, de prin 15 martie afișează anunțul pe ușă și așa a rămas. Ici colo, în mod miraculos mai găsești câte ceva. La prețuri exorbitante. La început ni se spune că se produceau în China și deh, acolo e criză. Apoi că nici nu sunt prea bune, nu te apără, doar cei bolnavi ar trebui să poarte. Apoi încep să urle medicii și asistentele că nu au, începe contrabanda cu măști. Începe producția clandestină și bătălia se ascute cu fiecare zi. Unele orașe și localități intră în carantină și declară masca obligatorie. Așa, și de unde măști? Oficialii vin la televizor și spun că poți să ți-o confecționezi și acasă. Hand made. Sunt tutoriale pe net. Dar este eficientă? Nu știm sigur! Raed Arafat zice că da, cei de la OMS zic că ba. Oricum, dintr-un haos mare e mai sănătos să te retragi într-un haos mai mic, poate lui îi dai de cap. Și începi să-ți faci mască. Cercetezi internetul, cauți tutoriale să vezi ce ți s-ar potrivi din ce ai. Dar, în timp ce tu stai cu foarfeca într-o mână și cu eșarfa în cealaltă, dai peste o știre însoțită de imagini cum că în Austria, la Salzburg de exemplu, măștile medicale sunt oferite gratis. Se găsesc stive pe standuri speciale, de unde  te autoservești. Păi, nu mai bine ar fi fost să se uite după „tutorialele” astea chiar domnul Arafat? Poate afla cum a făcut Austria!

Glumim amar. Știm că nu avem coerență și nu vedem dincolo de zorii zilei de mâine. Că, prinși  cu lucrurile mărunte, de care din păcate depind viețile noastre, n-o să putem ridica privirea până mai încolo. Dar va trebui. Fostul secretar de sta american Henry Kissinger avertizează, într-un editorial recent, că atunci când pandemia Covid-19 se va fi terminat – instituțiile din multe țări vor fi percepute drept unele care au eșuat. Și este irelevant dacă această percepție este obiectiv corectă. Realitatea este că lumea nu va fi niciodată aceeași după coronavirus.

„Efortul de criză, oricât de vast și necesar, nu trebuie să depășească sarcina urgentă de a lansa o întreprindere paralelă pentru tranziția către ordinea post-coronavirus”, spune Kissinger, avertizând că nicio țară din lume, nici măcar Statele Unite, nu poate depăși criza doar prin mijloace pur naționale.

„Democrațiile lumii trebuie să-și apere și să își susțină valorile iluministe”, mai spune Henry Kissinger. „Acum, trăim vremuri epocale. Provocarea istorică a liderilor este gestionarea crizei în timp ce construiesc viitorul. Eșecul ar putea aprinde lumea”, avertizează el.

Mesajul este considerat important pentru că nu vine de la oricine.  Kissinger este laureate al premiului Nobel pentru Pace, fiind unul dintre cei care au dirijat diplomația mondială, fiind secertar de stat al Statelor Unite și  consilier pe probleme de securitate națională în timpul președinției lui Richard Nixon și a lui Gerald Ford.

Postaţi un comentariu