CARTE | Aviația clujeană în 300 de pagini: Savanți, inventatori, piloți și aviatoare

Irina Burnaia și Emilia Ilie în 1935/Foto: Asociația Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii (ARPIA)

După ce în toamna anului trecut, la 70 de ani de la moarte, eroina mondială Smaranda Brăescu, a primit în sfârșit un monument în Cimitirul Central-Hajongard din Cluj ca recunoaștere a recordurilor mondiale la saltul cu parașuta pe care le-a stabilit la începutul anilor ’30, zilele acestea, atât ea cât și alte personalități ale aviației clujene, – inventatori din domeniul aviatic, piloți și aviatori – au primit un nou omagiu, de data aceasta într-o carte publicată în apropierea Zilei internaționale a aviației civile, sărbătorită în 7 decembrie.

Demersul ARPIA (Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii), filiala Cluj, vine să umple un gol în istoria aeronauticii clujene și să convingă autoritățile locale despre necesitate creării unui Muzeu Aeronautic al Transilvaniei. Volumul „Aviația Clujeană” a fost lansat joi, 5 decembrie, în prezența membrilor ARPIA și a celor care au contribuit la scrierea textelor, sub coordonarea comandorului de aviație rtr. Laurențiu Buzenchi și a profesorului Mircea Goga, descendent al poetului Octavian Goga și fiul Emiliei Ilie-Goga care în 1938, la doar 16 ani neîmpliniți, a devenit pilot înregistrând un record mondial feminin absolut de vârstă.

În 6 iunie 1935, pe Aeroportul Cluj dezvelirea plăcii comemorative, în amintirea reîntoarcerii în țară a Majestății Sale, Regele Carol al II-lea

Din carte, cititorii pot afla că în 15 decembrie 1917 ia ființă primul aeroport clujean, urmând ca în 1920 să se înființeze Aviația Civilă. Începuturile aviației civile în Cluj datează din 1 aprilie 1932. În 1933 se deschide linia aeriană București-Cluj, deservită de compania LARES (Liniile Aeriene Române de Stat), cu avioane de tip „Junkers 13”, cu capacitate de cinci locuri. Prima linie internațională a fost tot în 1933, Praga-Cluj, deservită de avioane „Avia-Foker”, de 8 locuri. În 1935 de deschid rute spre Moscova și Cernăuți. În anul 1938, pilotul american de origine suedeză Charles Lindbergh a aterizat la Cluj de la Odessa, în drumul său spre Praga. El a devenit celebru pentru efectuarea primului zbor transatlantic de la New-York la Paris, în anul 1927. Până în anul 1939, pe Aeroportul Cluj-Someșeni au aterizat și decolat 435 de avioane de pasageri și 321 de avioane sportive, în total înregistrându-se 1395 de pasageri. În anul 1944, aeroportul a fost distrus în totalitate, în urma bombardamentelor. Reconstrucția aeroportului a fost făcută treptat între anii 1960-1970. Între anii 1971-1995, de pe Aeroportul Cluj au fost operate doar zboruri interne înspre și dinspre București, sau ocazional spre Constanța. Un important pas pentru Aeroportul din Cluj a fost redeschiderea traficului internațional de pasageri și marfă în anul 1996. La sfârșitul lui 1996 erau înregistrați 32.538 de pasageri, iar în 2018 aeroportul a atins pragul de două milioane de pasageri înregistrați într-un an calendaristic.

Într-un alt capitol al cărții, Ioan Baciu, tatăl parașutistului Doru Baciu care în această toamnă a marcat la Cluj saltul cu numărul 5000 cu parașuta, relatează întâmplări din primii ani de la înființarea școlii de parașutism.

„Când eram sportiv, ajutam instructorul atunci când lansa parașutiști care aveau nevoie de ajutor și, prin gesturi simple și priviri schimbate cu instructorul, înțelegeam ce aveam de făcut, iar atunci când parașutistul încerca să pună mâna pe rama ușii avionului era destul să-i împingi mâna în afara avionului și în momentul următor „pedala în gol”. Dacă reușea să se prindă cu ambele mâini de rama ușii avionului, se bloca și era aproape imposibil să-l scoți din avion”, povestește Ioan Baciu în capitolul Parașutism la aeroclubul Cluj.

După capitolele dedicate aviației militare, aeroportului din Cluj-Napoca și aeroclubului României de la Dezmir, cartea urmărește poveștile mai multor personalități ale aviației clujene:

Matei Chiorean, care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, a învățat cititul, scrisul și socotitul de la un prieten și a construit un aeroplan, Emilia Ilie-Goga, cea mai tânără femeie din lume care a primit licența de zbor și brevet de pilot la mai puțin de 16 ani, Martin Lajos cu aparatul său experimental de zbor, aviatorul Traian Dârjan, savantul Hermann Oberth, cpt.Victor Precup, care și-a legat numele de „Zborul Marii Uniri”, executat în 23-24 noiembrie 1918, Smaranda Brăescu, multipla campioană europeană și mondială la salt cu parașuta de la înălțime, în anii ’30, care și-a petrecut ultima parte din viață la Cluj-Napoca.

Foto: Cristina Beligăr

„Excentrități” și „năstrușnice lucrări”

Printre cele mai interesante capitole din carte se numără și cel dedicat clujeanului Martin Lajos (1827-1897) a cărui creație tehnică unicat se află în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei. El și-a propus să dovedească științific și mai ales practic, că omul se poate ridica de la pământ și prin forța lui proprie, ajungând astfel la ideea „roții plutitoare”. Prototipul lui experimental de zbor a fost testat pentru prima dată în Cluj în 1896, când Martin Lajos împlinea 69 de ani. Mărturiile vremii consemnează că în acea zi aparatul s-a ridicat de la sol între 2-4 metri, fiind „pilotat” de trei persoane.

Un alt constructor clujean de avion a fost Matei Chiorean, din Cubleșu Român, despre care ziarele din Budapesta scriau la 1912 că „Departe, în Ardeal, un țăran colindă satele și orașele, arătând tutor un avion făcut de el”. Autodidact și foarte atras de domeniul tehnic, Matei Chiorean era tâmplar și decorator în lemn. A construit biciclete văzute în paginile gazetelor vremii și era la curent cu încercările de zbor ale fraților Wright. În 1911 a finalizat primul său aparat de zbor, de tip monoplan, dotat cu aripă cu profil gros, designul aripii depășind concepțiile promovate de Vuia și Vlaicu, care abordaseră o cale „clasică”.

„O bucățică de femeie” cu ambiții uriașe, astfel se vorbea despre Smaranda Brăescu în anii în care românca făcea performanță mondială. Mișcarea de emancipare a femeilor din România n-a întârziat să dărâme, printre multe alte tabu-uri, și interdicția exercitării de către femei a profesiei de pilot. În textul dedicat Emiliei Ilie-Goga, Mircea Goga vorbește despre intrarea femeilor în aviație, prin experiența trăită de mama lui.

„Frecventând împreună cu soțul ei mediu aviatic cel mai elitist, între anii 1935-1942, mama s-a simțit atrasă de ideea de a face pilotajul ca sport. Românii se aflau deja instalați în rândul întâi, leagănul epopeii aeronautice fiind însăși Transilvania, prin numele lui Konrad Haas, Gligor Pintea, Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Hermann Oberth. Odată cu obținerea brevetului și a licenței de pilot, mama a stabilit și un record mondial feminin absolut de vârstă. Cu un soț abuziv ca Petre Ilie, evident că mamei nu-i putea rămâne câtuși de puțin indiferentă cauza emancipării femeii și nu ezită nicio clipă să-și pună notorietatea în slujba acesteia, înregimentându-se ca militantă activă în mișcarea feministă din București. O recomandau din plin semnele exterioare ale afecțiunii soțului ca, de altfel, și comportamentul pe care ea însăși îl afișa: conducea un avion și un automobil, iar ca pilot în aviația civilă dobândise stabilitate și independentă financiară”, notează Mircea Goga, absolvent al Facultății de Litere din Cluj-Napoca și doctor în filologie.

Herman Oberth este o altă personalitate omagiată în paginile cărții care a promovat conceptual și practic tehnica rachetelor și navigația spațială. Născut în 1894 la Sibiu și absolvent al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, Hermann Oberth se remarcă încă din perioada studiilor sale liceale de la Sighișoara prin pasiunea lui pentru aparatele de zbor, în general, și pentru rachete în special, scrie profesorul Simion Simon în textul pe care i-l adresează savantului la 125 de ani de la naștere. În 1914, Hermann Oberth deduce primele formule legate de zborul rachetei, între care și ecuația fundamentală a zborului acesteia. În anul 1917, a realizat primul în lume proiectul unei rachete de mare distanță calculată pentru 300 de km, având drept combustibil alcool și oxigen lichid. În cartea „Aviația Clujeană”, Dumitru Dorin Prunariu, primul român care a zburat vreodată în spațiul cosmic, povestește despre prima sa întâlnire cu savantul Hermann Oberth, la Moscova în 1982, când comunitatea științifică de atunci a aflat că Oberth era, de fapt, un sas transilvănean.

„Condiția poeților și a piloților este una similară. Poeților le ține loc de destin poezia, piloților le ține loc de destin zborul. Ce altceva este poezia decât zbor și ce altceva este zborul decât poezie.”, Mircea Goga

Distribuie:

Postaţi un comentariu