La 30 de ani de la dispariția Daciadei, Clujul rămâne o putere în sportul românesc

A fost s-au n-a fost mai bine înainte de Revoluția din 1989? Este întrebarea care macină în continuare societatea românească, chiar și la 30 de ani de la căderea regimului comunist. Această întrebare nu avea cum să nu apară și în ceea ce privește sportul. La trei decenii de la revoluție, Transilvania Reporter vă propune o radiografie a rezultatelor sportive obținute de performerii din municipiul Cluj-Napoca. În această ediție vom trece în revistă sporturile individuale.

Foarte important de reținut este faptul că vom face referire doar la medaliile cucerite de sportivii legitimați la cluburile din Cluj-Napoca, și la fel de important, doar în sporturile olimpice, incluzând aici Campionate Europene, Campionate Mondiale (la seniori, tineret și juniori) și evident Jocurile Olimpice. Un alt amănunt nelipsit de importanță este și faptul că în retrospectiva noastră am luat în considerare și cazul sportivilor cu dublă legitimare.

La „începuturi” au fost ei…
Nicio retrospectivă sportivă, fie și limitată în timp, nu poate începe fără aducerea aminte a înaintașilor, iar sportul clujean a dat lumii performeri de top! Primul a fost Somodi Istvan, medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de la Londra, tocmai în 1908. Evident nu am putea să vorbim despre Oana Ban, fără să ne amintim de Sonia Iovan sau Elena Săcălici, primele medaliate olimpice, la gimnastică (Melbourne 1956 și Roma 1960).

Vom descoperi în cele ce urmează că sportivii clujeni au continuat să facă performanță și după 1989, momentul care, într-un fel sau altul, reprezintă, totuși, începutul sfârșitului sportului de performanță în țara noastră. Însă, până la Revoluție, trebuie să amintim, fie și în treacă, cele 14 de medalii olimpice, cucerite între 1908 – 1984 (și în sporturi de echipă, la care vom face referire în ediția viitoare a retrospective Transilvania Reporter).

Pe lângă numele menționate deja, scrimerele Olga Orban Szabo și Ioan Pop, atleta Ileana Silai, halterofilii Ștefan Tașnadi și Dragomir Cioroslan, sau pugilistul Valentin Silaghi, au cunoscut și ei gloria olimpică în anii de dinaintea marii schimbări.

Marile performanțe a ultimilor 30 de ani
În cei 30 de ani de la Revoluție, sportul clujean, cel puțin în primii ani post-decembriști, a cules roadele politicii din anii comunismului, când sportul intra în prioritățile conducătorilor acelor vremuri. Însă, chiar și în condițiile în care tot ce era bun în provincie era, aproape obligatoriu, să lupte, mai devreme sau mai târziu, pentru cele două mari cluburi departamentale – al armatei (Steaua) și al miliției (Dinamo), Clujul a reușit să se mențină între primele puteri sportive ale țării.

Concret, în perioada 1990-2019, nu mai puțin de 92 sportivi clujeni (68 fete și 24 băieți), legitimați la patru cluburi (CS Universitatea, Clubul Sportiv Municipal, CSS Viitorul și AS Clujana) au cucerit 232 medalii în competițiile internaționale oficiale – Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene (la cele trei categorii de vârstă radiografiate în cazul de față – juniori, tineret, seniori), în 13 sporturi olimpice.

În ordine alfabetică, cele 13 sporturi sunt – atletism, baschet, box, gimnastică artistică, haltere, handbal, judo, lupte libere, scrimă, tenis de masă, tenis de câmp, volei, natație/înot. Cele mai premiate discipline sportive, în ultimii 30 de ani, au fost judo-ul (69 de medalii), haltere (65), atletism (24) și tenis de masă (22).

Mai mult de jumătate din totalul medaliilor au fost câștigate la CE și CM de juniori (121), restul în competițiile de tineret (40), seniori (51) și la CM universitare (10). Cele mai multe au fost câștigate în probele feminine (145), diferența revenind băieților (87). Fetele au cel puțin o medalie cucerită la 12 din cele 13 sporturi olimpice, în care au fost premiați sportivi clujeni, în vreme ce băieții au câștigat cele mai multe trofee la haltere și tenis de masă.

Băieții, în schimb, nu au nici o medalie câștigată la atletism, baschet, box, scrimă, volei, sau natație. În ceea ce privește ponderea pe ani, media medaliior este de aproape 8 podiumuri anual (7,73), cei mai buni ani fiind 2013 (cu 14 medalii cucerite) și 2003 (13 medalii), iar cei mai slabi, 2019 (o singură medalie), respectiv 1997 (2 medalii).

Câteva observații legate de sportul clujean DUPĂ 1990
– Clujul nu are nici un campion mondial la nivel de seniori într-un sport olimpic
– Clujul are o singură campioană olimpică, Oana Mihaela Ban, aur cu echipa României de gimnastică artistică, la JO de la Atena (2004)
– Clujul are un singur campion olimpic de tineret – Adrian Șulcă (judo), aur la JOT Buenos Aires 2018
– Clujul are o singură campioană mondială într-un sport olimpic după 1990 – Cristina Laslo (handbal), aur cu naționala României, la CM de junioare din 2014
– cele mai importante medalii în marile competiții – JO, CE, CM, au fost cucerite în probe feminine.

Doar două sportive legitimate la cluburi din Cluj au luat medalii la toate cele trei mari competiții internaționale oficiale, CE, CM, JO, la nivel de seniori :

Corina Căprioriu (judo, U – CSM Cluj) cu 5 medalii (1 aur și 1 bronz la CE seniori, 1 argint și un bronz la CM seniori, plus 1 argint la JO seniori). Cea de a doua sportivă este Vanda Hădărean (gimnastică, CSS Viitorul Cluj), cu 3 medalii (1 bronz la CE seniori, 1 bronz la CM seniori și 1 argint la JO seniori).

– Nici o medalie nu au câștigat sportivii clujeni în probele olimpice masculine la JO (seniori) sau Campionate Mondiale (seniori)
– Clujul are un singur campion european într-un sport olimpic la masculin (seniori) – Antoniu Buci, CE de haltere de la Minsk din 2010

La Jocurile Olimpice în top 5 sunt numai fete
Oana Ban (gimnastică, CSS Viitorul) – aur, la JO de la Atena, din 2004
Vanda Hădărean (gimnastică, CSS Viitorul) – argint, JO de la Barcelona (1992)
Corina Căprioriu (judo, U CSM Cluj) – argint, JO de la Londra (2012)
Simona Richter (judo, U CSM Cluj) – bronz, JO de la Sydney (2000)
Maria Cioncan (atletism, U Cluj-Siderurgica Hunedoara) – bronz, JO de la Atena (2004)

La CM de seniori tot fetele au dus greul
Oana Mihaela Ban (gimnastică) – cu 2 medalii de argint la CM din 2002 și 2003
Corina Căprioriu (judo) – 1 argint și 1 bronz la CM din 2011 și 2015
Vanda Hădărean (gimnastică) – 1 bronz la CM din 1991
Andrea Miklos (atletism în sală) – 1 bronz la CM din 2016

La CE de seniori sunt patru fete și un băiat
Ioana Dinea Aluaș (judo, U CSM Cluj) – cu 6 medalii (1aur, 2 de argint și 3 de bronz)
Laura Moise Moricz (judo, U CSM Cluj) – 5 medalii (1aur, 2 de argint și 2 de bronz)
Antoniu Buci (haltere, CSM Cluj) – 2 medalii (1aur și 1 argint)
Corina Căprioriu (judo, U CSM Cluj) – 2 medalii (1aur și 1 bronz)
Corina Indrei (scrimă, CSM Cluj) – o medalie de aur.

De la Daciada încoace, la nivel național, nimic n-a mai fost la fel
Decăderea sportului la nivel național, implicit și în Cluj, readuce, sporadic, în discuție reîntoarcerea, în plan sportiv, la modelul care a funcționat în anii de glorie ai sportului românesc și anume la competiția sportivă intitulată Daciada.

Lansată la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, în 1977, Daciada îmbina o varietate de sporturi (enumerăm doar câteva: atletism, baschet, box, kaiac canoe, gimnastică, ciclism, fotbal, handbal, înot, judo, lupte, rugby, scrimă, tir, tenis, volei, bob, biatlon, hochei, patinaj artistic, patinaj viteză, sanie etc), și reușea să acapareze aproape întreaga suflare muncitorească. Mai mult, competiția avea să aibă două ediții: una de vară și una de iarnă.

Câștigătorii fazelor locale trebuiau să parcurgă mai multe etape până la faza finală, pe țară, moment ce reprezenta un eveniment de amploare. Asemănătoare din multe puncte de vedere cu „Cântarea României”, Daciada avea să devină peste ani un fenomen cultural de masă, dar și un mod eficient de gestionare a timpului liber al oamenilor. Daciada a luat sfârșit odată cu căderea regimului comunist, iar baza de selecție s-a diminuat drastic.

Din cauza acestui fapt, performanțele au intrat pe o pantă descendentă, iar dispariția sportului practicat ca muncă patriotică (uneori sportivii erau implicați fără voia lor în fenomen), a dus, inevitabil, la prăbușirea infrastructurii sportive. La 30 de ani de la Revoluția din 1989 părerile sunt împărțite vis a vis de fenomenul Daciada, însă anumite aspecte sunt evidente și nu pot fi negate.

Spre exemplu, numai la ediția inaugurală, din 1977, competiția sportivă Daciada a adunat la start 6.000.000 (!) de participanți, devenind ulterior o adevărată industrie producătoare de medalii, fiind o uriașă bază de selecție. La fel de evident, nici rezultatele nu s-au lăsat așteptate, România concurând, la nivel mondial, de la egal la egal cu marile puteri ale lumii – SUA și URSS. Așa se face că între anii 1977-1989, dar și o perioadă după Revoluție, sportul românesc a cunoscut cele mai mari performanțe din istoria sa.

Continuând să punem în balanță rezultatele dinainte de apariția Daciadei, și de după Revoluția din 1989, trebuie să amintim următoarele: la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 (înainte de apariția Daciadei), delegația României a reușit să strângă doar 10 medalii (6 de aur, una de argint și 3 de bronz), pentru ca la ediția din 1984, de la Los Angeles, sportivii români să cucerească nu mai puțin de 53 de medalii olimpice (17 de aur, 16 de argint și 20 de bronz).

După prăbușirea sistemului comunist și diminuarea bazei de selecție, performanțele au scăzut vizibil, ajungându-se ca în 2008, la JO de la Beijing, delegația României să se întoarcă acasă cu doar 8 medalii (3 de aur, una de argint și 4 de bronz). Mai mult, ediția braziliană a JO, Rio 2016, România a obținut doar 4 medalii (una de aur, una de argint și două de bronz).

Patrice Podină și Dan Bodea

Postaţi un comentariu