Copa do Mundo, ediția extremelor

Luis Suarez (foto, în albastru) a marcat împotriva Angliei, apoi la mușcat pe Chelinni și a fost expulzat de la Cupa Mondială din Brazilia

A 20-a ediție a Cupei Mondiale, găzduită anul acesta de Brazilia, este de departe cea mai scumpă (aproximativ 16 miliarde de dolari a costat organizarea ei) și cea mai spectaculoasă, din toate punctele de vedere. Fanii din întreaga lume sunt bătuți și tâlhăriți la lumina zilei, prețurile au explodat la fel ca și fotbalul practicat de cele 32 de echipe naționale prezente la eveniment.

Trecând însă, peste agresiunile și hoțiile săvârșite de băștinașii unei țări în care nu există clasă de mijloc, Copa do Mundo ar putea intra în istorie ca ediția cu cele mai multe goluri marcate. Recordul de eficacitate îl deține, deocamdată, de Coupe du Monde 1998, din Franța, ediție la care s-au marcat nu mai puțin de 171 de goluri.

Cea mai ofensivă ediție în faza grupelor
Din 1998 încoace (ultimele patru ediții de Cupă Mondială), fotbaliștii au fost tot mai zgârciți cu fanii prezenți la cel mai mare eveniment planetar al sportului rege. În contrast, turneul final aflat în derulare este cel mai spectaculos din punct de vedere al numărului mare de reușite. Nu mai puțin de 137 de goluri s-au marcat doar în faza grupelor, cu opt mai puține decât la ediția din Africa de Sud, care a contabilizat, la final de turneu, un total de 145 de reușite.

Cu alte cuvinte, publicul a fost răsfățat cu o medie de 2, 8 goluri în fiecare dintre cele 48 de partide din prima fază a întrecerii. Dacă apetitul ofensiv al fotbaliștilor angrenați în competiția din Brazilia se va menține, atunci la capătul celor 64 de meciuri ar trebui să consemnăm un nou record de eficiență, aproximativ 180 de goluri. Acest lucru face din turneul final din Țara cafelei cel spectaculos mondial din toate timpurile.

În comparație, ediția franceză a Cupei Mondiale a totalizat un număr de 171 de goluri, cu o medie de 2, 67 goluri pe meci, după care s-a înscris tot mai puțin, cu fiecare ediție. În Asia, ediția 2002, găzduită de Coreea de Sud și Japonia, s-au înscris 161 de goluri (o medie de 2, 51 de reușite pe meci), fiind și ultimul turneu în care s-au înscris mai mult de două goluri și jumătate pe meci. Edițiile din Germania (2006), respectiv Africa de Sud (2010) au fost cele mai sărace din acest punct de vedere, mediile de goluri netrecând de 2, 3 reușite pe meci.

La polul opus se situează turneele finale din Uruguay (1930), cu o medie de 3, 8 goluri pe meci, în condițiile în care au participat doar 13 echipe și s-au disputat numai 18 jocuri și ediția din Elveția (1954), turneul final cu cea mai mare eficacitate înregistrată vreodată. În cele 26 de partide găzduite de Țara cantoanelor s-au marcat 140 de goluri, media ridicându-se la 5, 8 reușite pentru fiecare partidă.

Ultimul Campionat Mondial cu o medie de peste 3 goluri pe meci a fost cel găzduit de Suedia, în 1958. Revenind în Brazilia, până în faza optimilor de finală s-au înscris deja 155 de goluri, în medie 2, 79 de goluri pe meci, iar dacă previziunile specialiștilor se vor adeveri și până la sfârșitul competiției se vor înscrie 180 de goluri media reușitelor se va apropia și mai mult de 3.

Mondialul lor, amintirile noastre
Suporterii echipei naționale de fotbal a României au uitat cum e să ieși în stradă pentru a sărbători un succes mondial. Ultima prezență a ”tricolorilor” la un turneu final s-a consumat în urmă cu exact 16 ani, în Franța. Era finalul unei generații cum nu se va mai naște curând între Carpați. În preliminarii România a făcut furori, la propriu. Repartizată în grupa a 8-a de calificare, alături de Macedonia, Irlanda, Lituania, Islanda și Liechtenstein, naționala pregătită de Anghel Iordănescu a defilat spre Arcul de triumf de la Paris.

A terminat pe primul loc în grupă fără să întâmpine vreo problemă din partea partenerelor de întrecere. Nouă victorii și un rezultat de egalitate au obținut Hagi, Popescu, Petrescu și Lăcătuș. La finalul campaniei România avea 28 de puncte și un golaveraj încredibil: 37 de goluri marcate și doar 4 (!) primite. 4-2 și 3-0 cu Macedonia, 8-1 și 8-0 cu Liechtenstein, 4-0 și 4-0 cu Islanda, 1-0 și 3-0 cu Lituania, 1-0 și 1-1 cu Irlanda au fost rezultatele ”tricolorilor” în cele 10 meciuri din preliminarii.

În acea campania România obținuse calificarea la truneul final al Coupe du Monde încă din 1996. După o grupă de calificare în care nu a avut adversar, România a fost repartizată alături de Columbia, Anglia și Tunisia, în grupa G de la Cupa Mondială. La fel ca și la mondialul american, ”tricolorii” au debutat în fața Columbiei. Finalul jocului a consemnat un nou succes al României, la fel în în 1994, doar scorul a fost altul, 1-0 în Franța, spre deosebire de acel 3-1 din SUA. Și totuși ”dubla” cu sud-americanii conduși din teren de Valderama a avut un punct în comun.

În ambele partide românii au marcat câte o reușită senzațională, Hagi în 94, respectiv Adrian Ilie în 98. La fel ca și la ediția din acest an a Cupei Mondiale, și în 1998 poarta Columbiei a fost apărată de Mondragon. După debutul perfect a urmat una dintre cele mai gloriase victorii din istoria prezențelor Româniai la un turneu final: 2-1 cu Anglia. Era 22 iunie, iar spectatorii de pe Stade Municipal din Toulouse au urmărit unul dintre cele mai frumoase meciuri ale acelui mondial.

Bistrițeanul Viorel Moldovan a deschis scorul în minutul 47 însă, englezii îi aveau în teren pe Michael Owen, Alan Shearer, David Beckham sau Paul Scholes. Owen, unul dintre cei mai buni fotbaliști a turneului din Franța, a egalat în minutul 79 și ”tricolorii” au luat-o de la capăt. Calm, dar energic în același timp, jocul românilor avea să se concretizeze și pe tabela de marcaj, în ultimul minut, după un șut a lui Dan Petrescu, vedeta de la acea vreme a lui Chelsea.

Victoria în faţa insularilor avea să aducă României ultima calificare în optimile unui mondial, meciul cu Tunisia nemaicontând în ecuaţia clasamentului grupei G. S-a terminat 1-1, la capătul unui meci în care „tricolorii” s-au remarcat doar prin culoarea părului, toţi jucătorii alegând să-şi vopsească podoabele capilare în blond. România a avut la meciul contra Tunisiei cea mai mare asistenţă în Franţa, nu mai puţin de 77.000 de spectatori alegând să urmărească pe viu echipa lui Anghel Iordănescu.

Optimile de finală au reprezentat ultima apariţie a României în elita fotbalului mondial. Faţa în faţa se aflau două generaţii de excepţie, una condusă de Hagi, cealaltă, a Croaţiei, avându-l ca lider pe Davor Suker, secondat de Zvonimir Boban, Igor Tudor, Slaven Bilic și Dario Simic. Vedeta din atacul croaţilor a marcat singurul gol al unui meci slab, în care „tricolorii” nu au reuşit să iasă cu nimic în evidenţă. S-a remarcat însă Suker, care a executat de două ori penaltiul care punea capăt unui vis. La finalul ediției Franța avea să devină campioană mondială, iar Davor Suker ”Gheata de aur” a turneului.

Costa Rica, ce surpriză!
Cea mai mare surpriză la actuala ediție a Cupei Mondiale este naționala din Costa Rica. Micuțul stat central-american a reușit să iasă neînvinsă dintr-o grupă ”ucigătoare” cu Anglia, Uruguay și Italia, toate trei foste campioane mondiale. Costaricanii au debutat cu un 3-1 sec, contra Uruguayului, a continuat cu o victorie în stil italia, 1-0, în fața reprezentativei care a inventat anti-jocul și au terminat imaculat, 0-0 cu Anglia lui Steven Gerard li a lui Wayne Rooney.

În optimi, reprezentanții țării în care nu există armată, au trecut de călăul României, Grecia lui Karagunis și Samaras. Nu a fost ușor, ba chiar s-a ajuns la lovituri de departajare. Costa Rica s-a impus și ne-a răzbunat. În sferturi Costa Rica va înfrunta, sâmbătă, Olanda lui Arjen Roben, Klas Jan Huntelar și Van Persie.


Publicitate

Postaţi un comentariu