Şcoala românească-next generation! Dragi elevi, cum arată visul vostru?

Ruxandra Hurezean, redactor-șef adjunct Transilvania Reporter

Toată lumea recunoaşte situaţia dificilă în care se află şcoala românescă, educaţia în general. Cu reforme doar începute şi neterminate, cu reveniri şi dese resetări ale lor, cu un corp profesoral  prost plătit şi adesea blazat, cu manuale depăşite şi tehnici pedagogice învechite, şcoala românescă nu poate face saltul de care are nevoie pentru o nouă generaţie. Iar aceste deficite care sunt de fond, aşa cum arătau şi Rapoartele pe Educaţie făcute de experţi în anii trecuţi, ies la suprafaţă periodic sub forma unor acidente şi ele arată adevărul despre sistem.

Degeaba s-au făcut studii şi s-a pus un diagnostic pe educaţie, s-a semnat un Pact , s-a  conceput o startegie până în 2020, prin care se propuneau soluţii de atingere a unor standarde internaţionale, de adaptare a sistemului nostru eduativ la celelalte sisteme din lumea civilizată, aproape nicio parte implicată nu a  parcurs şi nu şi-a asimilat demersul experţilor. Nici măcar guvernul României sau parlamentul care a adoptat Noua Lege a Educaţiei nu i-au înţeles mecanismele de construcţie şi principiile pe care s-a clădit. Au adoptat-o prin asumarea răspunderii, mai mult de teama căderii guvernului decât de dragul legii. Era făcută de experţi externi clasei politice, nu menaja pe nimeni, schimba din temelii sistemul, după  modelul finlandez şi cel din Singapore, care se dovediseră performante.  Desigur, vor spune unii, legea avea lacune, avea şi greşeli, pentru că nicio lege nu e perfectă, dar direcţia şi obiectivele ei atacau sistemul, îl reaşezau pe alt făgaş.  Însă  sistemul nu se vroia schimbat.  Sindicalişti, profesori, politicieni, analişti, au preferat  să o nege. Şi să o schimbe.

Sitemul de educaţie nu este privit cu interes constant de societate, se inflamează spiritele şi pentru scurtă vreme doar atunci când e vorba de crime în şcoală, de moartea unui copil în wc ul din curte, de profesori porno, de sexi-eleve, de relaţii amoroase între profesori şi elevi, de corupţie sau de droguri, dar pe fiecare în parte poposim o zi două, bifăm “ evenimentul” şi apoi părăsim locul, pentru a ne ocupa de orice altceva. Este firesc să reacţionăm la astfel de accidente, dar la fel de firesc este să înţelegem că ele apar pentru că mediul acela are probleme grave, predispune la catastrofe.

Un astfel de eveniment-catastrofă, relevant pentru sistem a fost ce s-a întâmplat la Liceul Şincai din Cluj-Napoca unde un lot de 59 de elevi a  fost sancţionat, unii cu exmatricularea pentru că au adus grave ofense profesorilor pe o reţea de socializare. Şi elevii şi profesorii au exagerat. Dar primii care au greşit au fost elevii. Însă, de raporturile dintre profesori şi elevi care se dovedesc dezastruoase, primii responsabili sunt profesorii, pentru că ei sunt adulţii, ei aveau responsabilitatea deschiderii unui dialog real cu noile generaţii din curtea şcolii.

Aşa cum au scris şi colegii mei jurnalişti, fiecare parte poartă vinovăţia de a nu se fi implicat destul, de a nu fi dat totul, de a nu fi înţeles la timp ce se întâmplă cu celălalt. Dar, acest caz, războiul de la Şincai, este doar un moment din istoria “catastrofelor”, erupţia vulcanuli, însă  tensiunea dintre plăcile tectonice rămâne.

Pentru ca toate acestea să nu treacă fără consecinte pe fond, lăsând  doar victimele să-şi panseze singure rănile, vă provoc, elevi şi profesori, nu la război, nu să vă daţi în gât unii pe alţii ci să comunicaţi prin intermediul unei platforme media.

Transilvania Reporter aşteaptă scrisorile voastre nu despre cât de mult aţi vrea să-i înjuraţi pe enervanţii din jur, ci ce anume vă doriţi din tot sufletul să schimbaţi, ce vreţi şi ce puteţi pune în locul catastrofei în care vă aflaţi. Scopul nostru sunteţi voi. Voi, noua generaţie. Şi visul vostru despre şcoală ne interesează. Poate că, dacă l-am afla,   am putea pune umărul la împlinirea lui.

Înţelegem nevoia voastră de schimbare, de nou, de actual. Înţelegem cât de mult vă doriţi să spargeţi barierele. Aşa că, haideţi, făceţi-o public, transparent, cu curaj şi cu toată forţa minţilor voastre.

 

Acelaşi îndemn îl lansăm şi pentru profesori. Sunteţi sătui de dispreţul societăţii, nu mai puteţi tolera şi dispreţul elevilor? Dar poate că niciunii nu ştim exact cum stau lucrurile, cât de greu este să fii profesor în vremuri ca acestea şi cât de greu este să fii elevul unui profesor supărat pe viaţă.

 

Scrisorile voastre pot fi punţi de cunoaştere între noi, voi şi elevi. Putem înţelege şi anonimatul lor, dacă ideile pe care le transmiteţi merită să fie spuse. Înţelegem că să lupţi cu sistemul nu e uşor, dar, până la urmă, noi suntem sistemul. Haideţi să vedem împreună ce e de făcut în interiorul lui. Dialogul pe care noi îl provocăm nu este pentru a specula o situaţie şi interesul pentru un subiect fierbite. Tocmai de aceea vă şi provocăm după ce el s-a  “răcit” un pic, să căutăm împreună soluţii cu calm şi înţelegere.

Ne-ar interesa părerile psihologilor şcolari. Oare ei cum îşi explică reacţiile elevilor? Care pot fi cauzele profunde ale acestei falii între elevi şi dascălii lor?

Iar noi, părinţii, haideţi să vedem unde greşim şi noi şi ce am putea face ca  elevi şi profesori deopotrivă să poată vorbi aceeaşi limbă.

Să vedem cum am putea construi o punte între ei şi între ei şi noi. Dialogul deschis, expunerea problemelor în mod tansparent ne poate ajuta pentru ca oricine, de oriunde, cu sau fără putere de decizie să poată veni cu idei sau soluţii. Izolarea şcolii nu este sănătoasă,  deschideţi porţile dialogului şi haideţi să vedem împreună cum ar arăta şcoala ideală pentru noua generaţie. Cum arată visul vostru.

Trimiteţi-ne mesajul printr-un comentariu la articol sau pe redactia@transilvaniareporter.ro


Publicitate

Postaţi un comentariu