Votul europarlamentar a ajuns în Fundătură

Doar 20% dintre europeni spun, conform sondajelor, că vor participa la alegerile europarlamentare din 25 mai. O atitudine care vine, potrivit șefei reprezentanței Comisiei Europene în România, din sufieciența traiului bun cu care cetățenii statelor membre s-au obișnuit. La marginea Europei însă, suficiența este un cuvânt prea complicat fiind simplu înlocuit cu „supărare” și „dezamăgire” față de clasa politică. În satele din jurul Clujului oamenii nu fac diferența între alegerile europarlamentare și cele prezidențiale sau locale: pentru ei, candidații la alegeri sunt niște forme fără fond, prezente pe afișele lipite pe stâlpi și tomberoane, iar zâmbetele lor nu îi ademenesv la vot ci, din contră, îi încarcă cu și mai multă supărare față de clasa politică ce, spune ei, nu le oferă de prea mult timp nimic.

Europarlamentarele, în Fundătură

În localitatea Fundătură, cu mai puțin de o săptămână până la cele mai importante alegerei de la nivelul Uniunii Europene, oamenii trăiesc ca în orice altă zi. Afișele și bannerele electorale sunt deja peste tot, însă acestea fac deja parte din peisajul rural al satelor românești care periodic beneficiază de astfel de decorațiuni. Casele și curțile frumoase ale sătenilor lasă impresia unui sat de oameni gospodari. Doar câțiva pensionari își permit să stea pe bancă la taclale, la orele amiezei, tinerii fiind la câmp, la serviciu sau, în cele mai multe cazuri, plecați în străinătate.

Pe Ioan Cociș l-am găsit alături de vecinul lui, domnul Aurel, la umbră, pe bancă. Au păreri diferite în legătură cu votul de duminică, însă amândoi sunt de acord că reprezentanții României în Parlamentul European ar putea avea o activitate ceva mai constructivă decât cea din mandatul trecut.

„După 25 de ani nu mai am la ce să merg să votez.  Am fost de fiecare dată dar acum nu mai merg, gata. Noi votăm una după care ei se aliază, se schimbă și tot cum vor ei iese. Nu mi se pare că am fi reprezentați în Europa. Subvenții la agricultură nu primim atunci pe mine cum mă ajută? Pentru noi, ăștia mici, nu se face nimic. Nu are rost să merg la vot”, spune cu multă convingere domul Cociș, în vârstă de 57 de ani.

Ceva mai moderat  dar și mai trecut prin viață, Aurel Mureșan (72 de ani) este de părere că Uniunea Europeană merită încrederea românilor, care au beneficiat de pe urma integrării.

 „În primul rând, veniturile tăiate de atâtea ori în ultimii ani au mai crescut. Adică se mai fac și lucruri bune. Din câte observ eu totuși că există o stare de îmbunătățire față de trecut. De când suntem cu europenii se simte o creștere a economiei și eu zic că o să fie tot mai bine. În oamenii locului noi avem mare încredere că vor merge acolo și ne vor ajuta. Boc, când a fost premier ar fi făcut-o, dar nu l-au lăsat alții. Politicienii pe care îi trimit în parlamentul european au un cuvâtn de spus acolo dar în ultimii ani, cei care au fost, mai mult rău au făcut. În loc să apere imaginea țării ei o strică. În fiecare an merg la vot. Îmi iau cârja și mă pornesc spre secția ori de câte ori sunt alegeri. E dreptul meu”, spune Aurel.

Câteva case mai departe, o localnică este mult mai vehementă la adresa politicienilor. Cu doi copii plecați în Belgia, femeia de 72 de ani se simte lăsată de izbeliște, fiind nevoită să aibă grijă de unul dintre copii ei care are un handicap locomotor fără a beneficia de un ajutor de la stat.

„Am lucrat 20 de ani la colectiv până ne-o sărit ochii. Ce părere credeți că avem despre alegeri?! Foarte proastă, vă spun eu. Suntem blonavi, am un copil handicapat de 33 de ani și nu primesc nici un ajutor. De ce să-i votez că nu mă ajută cu nimic? Promit acum, înainte de alegeri cum fac toți și nimic nu fac după.  S-au mai schimbat lucruri în bine de când suntem în UE. Avem mai multe feluri de alimente, dar uite că nu mai avem bani acum cu ce să cumpărăm. Și ce am rezolvat până la urmă? N-am la ce să merg la vot. Pe mine mă ajută copii plecați în străinătate, statul nu-mi dă nimic. Dacă rămân singură aici nu pot străiesc. Nora mi-a lăsat mie copilul și ea lucrează în Italia. Ce-o să fie cu copilul ăsta care crește fără părinții lui? Toți care și-au făcut ceva, o casă măcar, sunt plecați în străinătate și trimit aici bani. Dacă stau aici, nu fac nimic.”

Campania formelor fără fond

Chiar dacă acest scrutin nu duce lipsă de candidați, fețele lor nu înseamnă nimic pentru potențialii alegători. Dacă la alegerile locale, candidații la primărie încă mai au obiceiul de a merge din casă în casă pentru a discuta despre problemele oamenilor, eurocandidații s-au mulțumit să-și pună fețele zâmbitoare pe stâlpi și să își facă cunoscut programul electoral cu un megafon și două boxe aruncate în portbagaj unei mașini ce străbate satele în viteză. În urma lor rămâne doar praful și alegători nedumeriți.

„Nu știu cine e dacă nu îi văd numele”, spune doamna Irina arătând cu degetul spre un afiș electoral lipit pe refugiul stației de autobuz.

„Pe candidați îi vedem doar pe stâlpi. Aici nu a venit nimeni să vorbească cu noi, doar mai trece câte o mașină din care se aude ceva. Din câte știu sunt politicieni buni, au experiență, ceva ar putea face dar nu-și folosesc calitățile pentru a ajuta oameni. Nu-mi place niciunu în mod special și nu cred că pot face prea multe. Oamenii o să meargă la vot, nu o să fie așa cum se aude, că nu merge nimeni”, spune Ioan Cociș, nu înainte de a sublinia că el tot nu are de gând să voteze.

Ceva mai aproape de Cluj-Napoca, în localitatea Apahida, nici măcar cei mai tineri nu sunt prea convinși că ar avea sens să meargă la vot în 25 mai. Luminița are 32 de ani și doi copii. Pentru a-și întreține familia și-a investit economiile într-un salon de cosmetică. Imediat a intervenit statul care, spune ea, îi crează probleme atunci când vine vorba de eliberarea avizelor și autorizațiilor dar îi trimite pe cap controale care o amendează tocmai din cauza lipsei actelor.

„Orice vot contează până la urmă dar mă întorc și cred că în România nu e nimic corect. Ar trebui să stați aici vreo săptămână ca sa vă spun tot ce nu e corect. Dar dacă nu merge nimeni la vot toate rămân așa chiar dacă pe de altă parte nu ai soluții pe bueltinele de vot. Eu sper să apară oameni care pur și simplu să facă ceva. Cei care au fost înainte nu au făcut mare lucru. Sincer nu prea am auzit de ei, nu i-am auzit vorbind acolo decât când spuneau ceva prostii. Nu mai am încredere în ei nici măcar 1%. dar tot voi merge la vot pentru că dacă nu mergem ei tot așa de bine o să o ducă și tot vor face ce vor ei. Nu știu ce ar trebui să se întâmple ca să avem un trai decent și liniștit. Pe mine sincer nu-mi dau seama cum m-a ajutat Uniunea Europeană. Mi-am deschis o afacere de o lună și de atunci numai controale am. Am un amărât de salon și vin în controale și îmi cer acte pe care pe care încă nu am avut când să le fac”, spune supărată Luminița.

„Dacă votăm tot rău e, dacă nu votăm e și mai rău”

Aceasta pare să fie ideea care, cel mai probabil, îi va mâna pe mulți români la vot în 25 mai. Cu toate aceastea, nemulțumirile nu dispar, asta dacă nu cumva următorul „lot” de europarlamentari va face minuni la Bruxelles.

„Nu votez până nu o să fiu respectată de politicienii ăștia care nici salarii și nici pensii nu ne dau. Nu mă interesează ce fac ei că suntem lăsați pe cont propriu. Ei se aleg între ei și noi tot degeaba mergem că votul nu contează deloc. Nu-s corecți și fură voturi cum au tot făcut și până acum. Dacă nu merge nimeni tot nu se sperie ei că nu mai au frică de oameni.  Să vină să le dau pensia mea să trăiască și dacă o să poată eu îi votez cu mare drag”, spune doamna Irina (65 de ani) din Răscruci.

Nici tinerii nu sunt cu mult mai optimiști că votul lor ar putea schimba ceva, însă Luminița speră ca măcar copiii ei să aibă la un moment dat mai multe variante.

„Trebuie să mergem în săperanța că la un moment dat vor apărea soluții și dacă pentru noi nu e mai bine măcar pentru copii mei. Până atunci alegem răul cel mai mic. Poate cei de acum vor face mai mult. Eu am văzut că apar generații mai bune de politicieni, deci poate mai este o șansă”.

 

 

Radu Hângănuț