Voluntari cu acte în regulă

Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat la sfârşitul lunii trecute proiectul de lege care reglementează activitatea de voluntariat în România, ceea ce i-ar putea încuraja pe români să ia parte mult mai activ la activităţi de voluntariat. Chiar dacă voluntariatul, cu atât mai mult cel corporatist, este în creştere la noi în ţară, românii se situează sub media europeană în ceea ce priveşte implicarea în acţiuni de voluntariat, dar asta nu exclude ca în următorii zece ani să avem parte de o conştientizare mult mai intensă a ceea ce înseamnă conceptul de “voluntar”.

Potrivit directorului Centrului de Voluntariat Pro Vobis, Corina Pintea, Eurobaromentrul din 2007 poziţiona voluntariatul la 34% din populaţia adultă de la nivelul Uniunii Europene, respectiv la nivelul celor 25 de state membre de atunci, comparativ cu 18% în România. În 2010, la nivel european cifrele scad, însă cresc în România, ajungând la 20%. “Este vorba de peste patru milioane de oameni din România care au făcut voluntariat cel puţin o dată într-un an. În Europa ponderea este mare în ţările vestice şi nordice, respectiv, în Islanda 75% din populaţie face voluntariat, iar în Olanda 54%. La polul opus se află ţări precum Spania, Grecia, Portugalia, Bulgaria, unde nivelul este de 10-12%. Un alt studiu din 2011 arată că 14% dintre români fac voluntariat”, a precizat Corina Pintea la Cluj-Napoca, în cadrul unei dezbateri pe tema beneficiilor implicării în comunitate.

Lege cu minusuri

Astfel, legea volutariatului reglementează participarea persoanelor fizice, neremunerată şi bazată pe decizia liber consimţită a acestora, la activităţi de voluntariat organizate în România de persoane juridice de drept public sau de drept privat făra scop lucrativ. Proiectul de lege defineşte şi contractul de voluntariat, care reprezintă convenţia incheiata intre un voluntar şi organizaţia gazdă, în temeiul căreia prima parte se obligă să presteze o activitate de interes public, făra a fi remunerată, iar cea de-a doua se obligă să ofere o activitate adecvată solicitării sau pregătirii voluntarului. Legea mai prevede ca organizaţia gazdă va elibera, la cererea voluntarului, un certificat de voluntariat la care este anexat un raport de activitate. În ceea ce priveşte reglementarea activităţilor de voluntariat, Adrian Rusu, coordonator al Academiei de Voluntariat, ca parte a proiectului Cluj Capitală Europeană a Tineretului 2015, este de părere că legea reprezintă o victorie la nivel de imagine a ce înseamnă voluntariatul şi o recunoaştere a dezvoltării lui. “În ultimii 15 ani zona de voluntariat, în rândul tinerilor a avut o creştere spectaculoasă. Legea, din păcate are minusuri. Formulările ei sunt neclare şi nu îl obligă pe angajator să recunoască activităţile de voluntariat. De asemenea, legea nu este foarte implementabilă, nu are măsuri practice de aplicare. Oricum, în ultima vreme angajatorii se uită la experienţa de voluntariat şi ştiu să facă diferenţa”, a precizat Adrian Rusu.

Academia de Voluntariat

Pentru programul Capitalei Europene a Tineretului din 2015, Fundaţia SHARE propune conceptul „Volunteers Academy-Academia de Voluntariat” prin care se doreşte implicarea a cel puţin 2000 de voluntari. Conceptul de Academie de voluntari a fost introdus încă din candidatura care a fost depusă în anul 2012 şi a fost unul dintre punctele prin care a fost propusă o strategie de management şi de educaţie pentru voluntarii implicaţi în proiect. Acest proiect a fost conturat în 2013 când Federaţia SHARE a început să aplice la anumiţi finanţatori. Astfel, de la Fondul Norvegian, EEA Grants s-a reuşit obţinerea unei finanţaări de 73.500 de euro, atât pentru 2014, cât şi 2015 şi începutul lui 2016 când se va face evaluarea.

Potrivit lui Adrian Rusu, Academia de Voluntariat cuprinde patru mari etape. Astfel, pe partea de training şi dezvoltarea s-a început organizarea taberelor pentru voluntari, care vor debuta în această vară. “Avem o tabără stabilită împreună cu proiectul de bugetare participativă prin care vom pregăti voluntari care operează în proiectul respectiv, vom avea o tabără pentru traineri ai Capitalei de Tineret şi traineri pentru organizaţiile lor, dar şi traineri pentru evenimentele noastre de training şi tabere pentru voluntarii de evenimente în care vom pregăti voluntari pe zona de abilităţi de eficienţă personală, partea de comunicare, zona de motivare şi team management, astfel ca ei să fie legătura noastră cu ceilalţi voluntari”, a precizat Adrian Rusu.

Pe zona de carieră şi acumulare de abilităţi a fost gândit deja conceptul “The learning circle-Cercul de învăţare”. “De asemenea vrem să dezvoltăm o infrastructură online pentru voluntariat, pentru tot oraşul, care să rămână dincolo de anul 2015. Aceasta implică partea de matchmaking, între voluntari şi oportunităţi, este partea de profil validată de partenerii proiectului, partea de aplicaţie mobilă şi cea de iLearning. Vor fi monitorizate orele voluntarilor, învăţarea lor, prezenţa lor la evenimente. Organizaţiile partenere sau membre vor putea folosi această platformă pentru a găsi voluntari cu condiţia să aibă o componentă de învăţare oferta lor”, a spus Adrian Rusu. În prezent, în baza de date a Academiei de Voluntariat sunt înscrise aproximativ 460 de persoane care provin, în cea mai mare parte, din mediul universitar şi liceal. “La noi s-a încetăţenit foarte mult voluntariatul bazat pe dezvoltarea personală, pe educare sau dezvoltarea celorlalţi. În Europa este dezvoltat mult mai mult voluntariatul de caritate” a declarat Adrian Rusu.

Pentru o lume mai bună

Fie că ne referim la cei peste 10.000 de voluntari ai Crucii Roşii din România, la voluntarii implicaţi în festivalurile de film sau la cei solicitaţi pentru zilele oraşului, la voluntarii care contribuie la asigurarea unei mese calde pe săptămână persoanelor cu probleme sociale, sau la voluntarii care construiesc case pentru necunoscuţi, cu toţii sunt motivaţi să ajute la schimbarea lumii în bine. Diana Şerbănescu a luat parte la acţiuni de voluntariat încă din timpul liceului şi astăzi, la vârsta de 27 ani, consideră că reglementarea activităţii de voluntariat este o iniţiativă încurajatoare. “Sper ca tinerii să fie și mai încrezători în a se implica în acțiuni de voluntariat pentru că nu au absolut nimic de pierdut, din contră, mai ales că acum există mii de asociații cu specific. De exemplu, dacă pe un tânăr îl interesează să urmeze o carieră în industria filmului, sigur va găsi cel puțin trei asociații/ONG-uri de profil care îl vor ajuta să acumuleze experiență (de la promovarea unui eveniment artistic la gestionarea unui festival/buget de film ori spectacol și multe altele). Sper astfel ca și angajatorii să țină într-adevăr cont de această experiență a tânărului aspirant la un anume job și să înțeleagă că dacă toți angajatorii ne închid ușa în nas pentru că nu avem experiență, aceasta se dobândește (!), e nevoie măcar de o șansă și un mediu propice de a învăța, nu ai cum să te naști cu ea sau s-o visezi peste noapte”, precizează Diana.

Scânteie de umanitate

Tânăra a devenit voluntar în perioada când se afla încă în liceu, în clasa a XI-a şi mărturiseşte astăzi că a avut atunci un mare noroc. “Provenind dintr-un orășel mic, unde nu prea se întâmplă mare lucru, o asociație non-guvernamentală, precum Habitat for Humanity, care își dorea foarte mult să ajute familiile defavorizate ale comunității prin a-i ajuta să-și construiască o casă numai a lor, mi s-a părut ca o scânteie de umanitate care voia să schimbe în bine o parte din micro-universul orașului natal, Comăneşti. M-am integrat în echipa Habitat, împreună cu alți voluntari, și în mare parte traduceam din engleză în română (și invers) voluntarilor străini care veneau în concediu, pe banii lor, să ajute familiile nevoiașe selectate să-și construiască un cămin. Bucuria pe care am reușit să o oferim familiilor, ba cu o traducere, ba cu un cui bătut, ba cu un perete vopsit sau orice alt ajutor pe șantier, a fost și va rămâne ceva magic – un  lucru pe care nu-l voi uita niciodată”, spune Diana.

Voluntariatul, un drog

Stima de sine și incomparabila bucurie și mulțumire că ea, un om oarecare, poate lăsa în urmă  amprente benefice în comunitate, indiferent că e la nivel micro sau macro, sunt principalele privilegii de care a beneficiat Diana în perioada de voluntariat. Faptul că a primit un tricou sau alt material inscripţionat din partea asociaţiei pentru care a lucrat, nu l-a considerat un beneficiu. “Acestea sunt mai degrabă un fel de amintiri, ca atunci când mergi în călătorie și-ți cumperi tot felul de suveniruri care să-ți amintească și fizic că ai fost acolo, chiar dacă știi că memoria oricum nu-ți va șterge amintirea, dar cumva să te asiguri că nu se va întâmpla, iar tricourile de voluntar sunt mereu purtate cu mândrie”, a declarat Diana Şerbănescu pentru Transilvania Reporter.

“Voluntariatul contribuie la formarea și dezvoltarea ta ca OM”, spune tânăra absolventă a Facultăţii de Litere din cadrul UBB. “Îţi deschide mintea și ochii să fii mai cu luare a minte la ce se întâmplă puțin mai încolo de imediata ta apropiere. Pentru mine voluntariatul a fost ca un drog. Am început cu doze mici, apoi nu m-am mai săturat de bucuria mea și a celor din jur. Cred că altruismul și generozitatea se pot cultiva. Înveți să iubești oamenii și să ai compasiune pentru ei deși adesea poate deveni istovitor emoțional pentru că nu ai cum să-i ajuți pe toți pe care ai vrea sau cât de mult ai vrea”.

Munca cere sacrificii

Nu de puţine ori, pentru a se conforma programului pe care îl impune activitatea în care sunt implicaţi, voluntarii trebuie să renunţe la anumite plăceri din timpul liber, să rateze câteva întâlniri în oraş, sau chiar să lipsească de la cursuri. Cu toate acestea, niciodată nu le pare rău pentru alegerea făcută.  “Probabil că alți tineri nu sunt încurajați de familie sau nu au prieteni care să mai fi făcut voluntariat. Generația părinților noștri încă mai consideră voluntariatul o pierdere de vreme. De ce să mergi să ajuți un necunoscut (doar ce, îți dă cineva ceva?), când mai bine faci curățenie în casă sau te poți juca pe calculator? Părinții mei nu prea înțelegeau ei de ce merg atâta să construiesc case pentru alții, dar tot m-au susținut. Am mai făcut și alte tipuri de activități ca voluntar (în asociații de tineret sau culturale), dar aceasta cu construirea caselor mi-a rămas la inimă și mereu îmi vine prima în minte”, a mărturisit Diana.

Voluntariat în doze mici

Pe mulţi dintre voluntari  nu îi preocupă reglementarea activităţii de voluntariat şi nu îi interesează să facă parte din organizaţii prestigioase, ci se mulţumesc să presteze o muncă în folosul celuilalt fără a primi nimic în schimb. “În viitor, în zona de lege de voluntariat, ar trebui lucrat pe ceea ce înseamnă recunoaşterea grupurilor informale de voluntari şi să se dea un cadru în care grupurile ar putea să funcţioneze mult mai uşor. Mulţi finanţatori îţi cer o formă organizată, o justificare a cheltuielilor şi aşa mai departe”, spune coordonatorul Academiei de Voluntari, Adrian Rusu.

Pentru voi, o masă caldă

Un astfel de grup de iniţiativă care la începutul lunii iunie a împlinit un an de când oferă o masă caldă pe săptămână  persoanelor cu probleme sociale, este cel format în majoritate de studenți de la Facultatea de Știinte Politice din Cluj sau medicii de la Clinica de Psihiatrie Infantilă. Proiectul  se bazează exclusiv pe voluntariat și pe donații şi presupune pregătirea a cel puțin 50 de porții în fiecare zi de joi, acestea fiind distribuite în Piața Muzeului în jurul orei 16.00. Iniţiativa s-a extins la Centrul Social de Urgență al Primăriei, de pe str. Dragoș Vodă şi la Centrul de zi al Uniunii Creştine din România. Mai mult, proiectul a fost adoptat şi de o echipă de voluntari din Bacău.  “Nu mi-am pus problema atunci când m-am gândit că vreau să ajut pe alţii. Pur şi simplu m-am alăturat proiectului. Pentru mine este  suficient să îi fac pe oameni să zâmbească. Fiecare dintre noi avem un rol: unul merge după cumpărături, unul merge cu reţeta, unul găteşte şi fiecare merge la distribuit”, a explicat Adrian Lăzărescu, masterand la Politehnică, implicat în proiectul O masă caldă.

“Constant este grupul medicilor de la Psihiatrie şi mai suntem trei care ne implicăm tot timpul. Sunt oameni din Cluj care au devenit donatori permanenţi, ne dau alimente pe care le preparăm. Mai avem o doamnă care face prăjituri, o doamnă care ne aduce din când în când pâine. După formula noastră cu 100 de lei gătim aproximativ 50 de porţii. Nu ai nevoie de fonduri europene pentru a găti 50 de porţii cu aceşti bani. Este un model care poate fi extins şi replicat. Proiectul nu generează spirit de voluntariat, ci le dăm posibilitatea celor care au deja format acest spirit să ni se alăture”, a declarat Cosmina Paul, membră în grupul de iniţiativă şi iniţiatoare a proiectului “O masă caldă”. În prezent, donaţiile pentru O masă caldă pot fi făcute prin Societatea Studenţească de Ştiinţe Politice, care coordonează partea financiară a proiectului.