Reportaj. „Nici cerșetor nu te poți face fără școală!”

Foto: Dan Bodea.

După o pauză datorată lipsei de fonduri, Fundația Română pentru Copii, Comunitate și Familie revine cu un nou proiect, „Educația de calitate pentru toți”, finanțat din granturi norvegiene, care va fi implemenat pe o perioadă de un an în patru centre din județul Cluj și județul Bihor. Astfel, 150 de copii, cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani vor fi ajutați să se integreze, să aibă rezultate mai bune în cadrul şcolii pe care o frecventează.

Programul actual își propune prevenția abandonului școlar. „Copiii cu care lucrăm au toți risc mare de abandon școlar, asta însemnând absenteism mare, dezinteres față de școală, rezultate școlare slabe. Ne-am propus să facem activități de tip „Școală după școală” cu copiii care au nevoie de asistență pentru a-și pregăti temele și încercăm să acționăm în așa fel încât copilul să își mărească interesul față de școală. Din păcate, în România, aproximativ 20% din copii nu termină învățămâtul obligatoriu, cele zece clase, fapt ce i-ar putea împiedica să lucreze ca muncitori calificați, ca adulți”, a declarat Mihai Roșca, directorul Fundației Române pentru Copii, Comunitate și Familie.

Deși e vacanță, în Centrul Comunitar „Every Child” din Cluj-Napoca, activitatea e în toi. Elevii s-au strâns în jurul profesoarei de matematică. Problemele la algebră le dau bătăi de cap, dar știu că în cele din urmă le vor înțelege. Aici nu îi ceartă nimeni pentru că nu știu, ci profesoara le arată cum trebuie rezolvate, fie că e vorba de matematică sau de o problemă cotidiană.

Fundația Română pentru Copii,   Comunitate și Famile funcționează de mai bine de 12 ani în Cluj / Foto: Dan Bodea

Fundația Română pentru Copii, Comunitate și Famile funcționează de mai bine de 12 ani în Cluj / Foto: Dan Bodea

„Vin aici de o lună. Îmi place că îmi fac temele și să fac matematică. Sunt pe clasa a doua, am șapte ani. Stau în fiecare zi aici până la ora patru”, spune unul dintre băieții din cadrul programului. Atât pentru el, cât și pentru sora lui, acesta este primul an în care vin la centru. „Am stat un an acasă, ca să merg cu el într-o clasă. Mie îmi place cel mai mult să învăț și să fac română. Îmi place să scriu compuneri și să mă joc.Vineri avem ping-pong”, spune nerăbdătoare sora lui, Nicoleta.

Vrea să devină medic veterinar

Maria și Sergiu sunt „veteranii” centrului. „Mie mi-a plăcut la centru încă de când veneau frații mei. Am venit mult de când eram mică, de când umblam în patru labe. Știu că am o poză, în patru labe, pe un scaun. Veneam în vizită. Acum sunt pe clasa a șasea. Frații mei au venit din clasele mici și au rămas până la 18 ani. Au fost și voluntari. După aceea au plecat să muncească. Pe mine m-a ajutat mult centrul cu rechizite, cu mâncarea pe care o primeam, cu ajutorul la teme. Profesorii ne ajută. Aici nu se întâmplă cum mi se întâmplă la școală, unde profesorii se uită urât dacă nu știm ceva. Aici te ajută. Suntem ca o familie. Ne înțelegem, dacă avem o problemă ne putem consulta unii cu alții”, spune Maria. Aceasta vrea să devină medic veterniar. Știe că pentru asta e nevoie de multă muncă și că nimeni nu s-a născut îmbrăcat în halat alb.

Deși e vacanță,   în Centrul Comunitar „Every Child” din Cluj-Napoca,   activitatea e în toi / Foto: Dan Bodea

Deși e vacanță, în Centrul Comunitar „Every Child” din Cluj-Napoca, activitatea e în toi / Foto: Dan Bodea

„Dacă rămân repetent, nu mă mai duc la școală!”

Copiii recunosc că uneori se ceartă sau chiar se bat, dar se împacă repede. „Dacă ne batem, ne înțelegem apoi. Odată Sergiu s-a certat cu fratele lui, iar peste două minute se îmbrățișau”, povestește un băiețel, care admite că și lui îi place să îl necăjească din când în când pe Sergiu, care fiind mai mare, nu are atât de mult timp să se joace cu el, pe cât și-ar dori. „Îmi place aici la centru că ne distrăm, suntem între prieteni, dacă avem vreo problemă apelăm la profesori sau la asistentele sociale. Dacă avem vreo problemă, ne spun ele ce să facem sau ne sună părinții dacă ne simțim rău. Se comportă frumos cu noi. Cel mai mult îmi place să stau cu colegii, pentru că ne distrăm, ne jucăm. Ne ajută foarte mult la școală activitatea de aici. Avem două grupe de limba engleză, avem un grup de orientare, un grup de igienă personală și tot felul de alte grupuri. Ne jucăm rugby sau fotbal în curte când avem timp și e vreme frumoasă”, spune Sergiu. Acesta e pe clasa a șasea. Întrebat de ceilalți copii dacă a rămas vreodată repetent, acesta a răbufnit imediat: „Doamne ferește! Dacă rămân repetent, nici nu mă mai duc la școală! Mă duc la oi! Mai bine stau la oi, că nici cerșetor nu te poți face fără școală! Nu poți nici să îți numeri banii! Te duci la magazin și vrei să îți cumperi două kilograme de cartofi care costă cinci lei. Poți fi ușor fraierit. Dacă nu știi să calculezi, vânzătoarea îți poate spune că costă 300 de lei și așa îți dai toți banii”, explică băiatul. Acesta nu știe deocamdată ce profesie dorește să urmeze, dar spune că la 18 ani va începe să lucreze ceva mai ușor, pentru a avea propriii bani. „Voi fi ospătar sau voi lucra la o spălătorie de mașini până când îmi voi câștiga banii mei și îmi voi permite o casă sau un apartament unde să stau liniștit. Vreau să lucrez undeva unde să câștig suficient pentru a-mi asigura existența. Nu pot să fiu șef de la început, trebuie să o iau treptat”, consideră acesta.

Elevii au parte și de activități sociale / Foto: Dan Bodea

Elevii au parte și de activități sociale / Foto: Dan Bodea

Nicoleta în schimb, deși spune că îi place cel mai mult limba româna, este convinsă că va deveni dentist. Fratele ei, în schimb, vrea să fie fotbalist. „Știi engleză?” îl întreabă ceilalți copii la auzul acestei doleanțe. „Ca să fii fotbalist trebuie să vorbești bine engleză și nu numai engleză! Cât mai multe limbi. Uite, eu fac italiană și nu e chiar ușor!”, spune Sergiu, ușor moralizator. Aceste argumente nu îl conving pe fratele Nicoletei. „Eu tot fotbalist mă fac! Și învăț și italiană, dacă trebuie!”

După scurta discuție, copiii se întorc la teme. Maria e dezamăgită că vrem să o „răpim” puțin pe „profa de mate”. „Vă cronometrez! După cinci minute, vin după voi!” Ei bine, după trei minute, reprezentanta grupului a venit să își revendice dascălul. Cu greu am obținut încă două minute.

În momentul de față selecția copiilor nu s-a terminat, urmând să fie selectați în cadrul programului încă 50 de elevi. „Încet, încet ne adaptăm. Prima dată îi luăm cu frumosul pe cei noi. După ce ne obișnuim, intră și ei în familie: cu certuri, cu tot ce se întâmplă aici. Când vine unul nou, îi facem pe plac. Când devenim familiari, nu ne mai ascundem lucrurile care ne deranjează”, spune Maria.

„Mie îmi place foarte mult, mai lucrez încă într-o parte tot așa în domeniul acesta. E bine din punctul meu de vedere pentru că putem face ceva pentru acești copii, pentru că mulți dintre ei trăiesc în medii precare. Îmi place să lucrez cu copiii, mi-a plăcut de când eram mică. Dacă măcar pe de o parte reușim să îi ajutăm și să îi lansăm puțin în viață cred că ne-am atins scopul”, spune Florina, profesoara de matematică.

Ora de matematică,   în plină desfășurare / Foto: Dan Bodea

Ora de matematică, în plină desfășurare / Foto: Dan Bodea

Doi de zece, în două săptămâni

Unii elevi au început, după o lună de când vin aici, să îndrăgească matematica. „Vin și mă caută, spun că vor să facem exerciții în plus. Cu alții facem temele puțin cu forța. Algebra e puțin mai iubită că e mai ușor, geometria e un pic mai grea, ca pentru toată lumea, dar în principiu le place. Sunt receptivi și mai ales cei mici sunt drăguți și te cheamă. Chiar dacă nu au ei foarte mult chef, vor să meargă cu tema făcută. Avem o elevă care de când vine a obținut un zece la matematică și un zece la română. Noi ne-am început activitatea de o lună, dar ea nu vine decât de două săptămâni, e foarte hărnicuță. Avem câțiva care au luat cinci, șase. Pentru noi este o evoluție foarte mare pentru că majoritatea sunt în risc de abandon școlar, cu corigențe. Pentru noi un cinci, șase, e ca pentru alții un zece”, spune Florina.

După încheierea procesului de selecție, copiii vor avea parte de mai multe activități de socializare. „Vrem să facem cursuri de dans, o zi de matematică distractică. Fiecare profesor și-a propus să facă ceva nou în fiecare lună. Celor mici le place foarte mult să deseneze. Le expunem desenele prin centru și pentru ei e ca și o mare expoziție. Vom încerca să facem cât mai multe activități și să îi facem să se simtă importanți. Au nevoie de multă atenție, pentru că nu prea au parte de așa ceva acasă”, a mai spus profesoara de matematică.

Un minus al acestui proiect este faptul că elevilor nu li se asigură hrana în timpul petrecut la centru. „Nu am reușit să includem în costurile proiectului, hrana copiilor. Aceasta ar fi costat 36.000 de euro din cei 250.000 de euro cât a costat proiectul și ar fi trebuit să renunțăm la specialiști, lucru pe care nu ni-l puteam permite. Este o lacună. Sunt copii care se grăbesc acasă, să meargă să mănânce. Ar fi stat mai mult la centru dacă am fi putut asigura hrana”, a spus Mihai Roșca. Cu toate acestea, reprezentanții FCCF încearcă să rezolve și acest aspect, prin găsirea unor sponsori.

Sediul Centrului Comunitar „Every Child” din Cluj-Napoca / Foto: Dan Bodea

Sediul Centrului Comunitar „Every Child” din Cluj-Napoca / Foto: Dan Bodea

Fundația Română pentru Copii, Comunitate și Famile funcționează de mai bine de 12 ani în Cluj, timp în care a avut rezultate remarcabile. Unii beneficiari s-au transformat din corigenți în premianți, iar alții au mers la facultate, deși înainte de a frecventa centrul nici măcar nu visau la așa ceva.

Cei care doresc să ajute centrul să achiziționeze hrana pentru elevii care își desfășoară aici activitatea, pot dona folosind următorul cont.
Denumire entitate nonprofit: Fundația Română pentru Copii, Comunitate și Familie
Cod de identificare fiscală al entității nonprofit: 9898291
Cont bancar (IBAN): RO32BUCU644091102511RO09

Citiți și:

Abandonul școlar, prevenit prin granturi norvegiene


Publicitate

Nu există Comentarii

Postaţi un comentariu