Constantin Groza, un profesor atipic. Predă română și latină maghiarilor

Constantin Groza

Are simțul umorului din plin, iar râsul este arma cu care își atrage elevii. Se ghidează după zicala „Ridendo castigat mores” din latină, așa cum îi stă bine unui profesor care predă limba romanilor. Este convins că prin râs poate corecta și îmbunătăți obiceiurile elevilor săi, fie că e vorba despre viață în general, sau de eventualele greșeli pe care le fac aceștia când vine vorba de una dintre materiile lui. Constantin Groza, de la Liceul Teologic Reformat din Cluj-Napoca, căci despre el este vorba, se reinventează continuu pentru a reuși să își facă orele atractive și este extrem de mulțumit când unii dintre maghiarii cărora le predă limba română ajung să urmeze Facultatea de Litere, la secția română. Deși este singurul român din cadrul instituției de învățământ acesta spune că a fost primit bine acum 16 ani, când a început să lucreze aici. Nu și-a imaginat vreodată că va ajunge să predea exclusiv maghiarilor, dar nici că profesia de dascăl îi va fi atât de dragă, având în vedere că timp de 17 ani s-a depărtat de sistemul educațional, pentru o caieră în domeniul economiei.

Surprize dulci, surprize amare

„Am lucrat 17 ani în industrie, ca economist, la fabrica de dulciuri Feleacul. După trei ani de stagiu m-am săturat de învățământ. Am predat română, latină nu am avut unde pentru că am prins un post în mediul rural, în județul Bistrița-Năsăud. Latină nu se făcea în anii `80 nici măcar pe clasa a opta. Nu era un post rău. Doream să stau trei ani acolo, convins că voi pleca din învățământ. Nu mi-a plăcut la început. Urmăream o carieră universitară. Am fost propus să rămân asistent la facultate, pentru că am fost șef de promoție, dar nu erau locuri disponibile atunci. Legea spunea că numai după terminarea stagiului poți rămâne asistent, deci trebuia să predau trei ani. M-am lăsat de învățământ, am pierdut și cariera universitară, nu m-a mai interesat. M-am apucat de economie. Nu m-am gândit că mă voi întoarce la învățământ”, povestește Constantin Groza.

Cu toate acestea, viața este plină de surprize. Unele dulci, altele ceva mai amare.

„Prin anii `90 au început falimentările. Oamenii nu au vrut să înțeleagă că ne putem privatiza. Eram președinte de sindicat. Lucram într-un serviciu diplomatic. Am fost dat afară din cauza unor probleme cu noua conducere. Fabrica a fost preluată de străini și dusă la faliment în mod intenționat. Au dorit să își aducă oamenii lor. În ultimii doi ani am fost la cuțite, dar până la urmă m-au forțat să plec pentru ca ei să își ducă la bun sfârșit planul”, își amintește profesorul.

Constantin Groza2

„Nu mă duc la unguri!”

În timpul în care muncea la fabrica de dulciuri îi făcea o deosebită plăcere să „sponsorizeze” elevii clujeni și să le ofere în cadrul olimpiadelor sau în timpul concursurilor, dulciuri. Astfel și-a făcut o mulțime de prieteni în sistemul de învățământ. „Un picior în dos, e un pas înainte. Am stat trei luni și am cugetat. Am intrat din nou în învățământ, cu o doză de reținere. Am predat la Liceul Teoretic „Avram Iancu”, cel mai bun liceu din oraș, la vremea respectivă, ca suplinitor. După un an s-a eliberat un post aici. Am avut un coleg maghiar care ajunsese secretar de stat. Îmi era prieten bun. A venit odată la Cluj, m-a trezit din somn și mi-a spus că există un post la Liceul Teologic Reformat. Prima reacție a fost: «Nu mă duc la unguri!» El era ungur, dar nu s-a supărat”. M-a convins într-un sfert de oră să accept postul. Am rămas. Sunt singurul român din Patriarhia Reformată și nici nu a mai fost altul. Am izbutit să mă impun. Nu am învățat maghiara, nu înțeleg, nici nu vorbesc. Foarte rar mai arunc la mișto câte o replică. Nu mă obligă nimeni să învăț. Mă înțeleg bine cu toți colegii. Directorul mă apreciază”, povestește domnul Groza.

În prezent acesta are o normă și jumătate. „E un mediu extrem de propice pentru învățat pentru că sunt foarte cuminți elevii. E un regim auster, de disciplină germană. Nu mișcă nimeni. Sunt cuminți, receptivi și nu ieși obosit de la ore. Eu am fost primit destul de bine, un an am fost monitorizat, pentru că am lipsit din învățământ 17 ani și erau puțin sceptici”, spune acesta.

Liceul este unul cu profil filologic și vocațional teologic. „Limba latină se impune ca limbă de cult. Reformații s-au desprins din catolicism, prin reforma lui Luter. Limba de cult până la Luter a fost limba latină la Vatican, cum este și acum, de altfel. În ritul catolic limba latina era limba de cult și o înțelegeau prea puțini. Reforma a adus noutăți, printre care și exprimarea liturghiei în limbile naționale, nu în latină. Majoritatea elevilor de aici se pregătesc să devină preoți și e bine să cunoască această limbă”, explică profesorul.

La orele de latină, Constantin Groza nu insistă prea mult pe gramatica limbii, care e foarte grea. „Ei sunt maghiari, nu au spiritul latin, dar fac cu ei mai mult istorie romană, civilizație romană, mitologie romană, literatură și vocabular. La fiecare oră învățăm câteva cuvinte care s-au moștenit din limba latină în limba română sau neologisme care s-au împrumutat ulterior. Pentru că mai nou, limba română ia masiv neologisme din latină și dispar cuvintele de origine slavă, care la un moment dat erau 22%. Și bineînțeles cugetări, maxime. Acestea le plac cel mai mult. Au romanii maxime care te lasă fără cuvinte, fără drept de replică”, spune acesta.

De când predă, profesorul nu a avut niciun elev care să dea Bacalaureatul din limba latină. „Am un elev foarte bun în clasa a 12-a care dorește să își dea Bac-ul din latină. Îi place. Unii știu latină, dar nu au curajul să își susțină examenul din ea”, spune Groza.

În timpul orelor, acesta vorbește doar în limba română. Recunoaște că îi e greu să citească catalogul. „Nu pot pronunța unele nume, iar elevii râd. Dar le zic: «Vai, de câte ori aș putea și eu să râd la cum pronunțați voi». Au nume imposibil de pronunțat. Mă enervează „o-ul” lor la finalul cuvântelor. Le-am explicat că, în mod normal, cuvintele își pierd intensitatea la final, pentru că nu mai ai suflu. Așa ceva e împotriva muzicalității. Directorul care e profesor de muzică recunoaște că limba maghiară nu e așa de muzicală. Mi-au tradus și mie numele: Costica. Atât. Groza nu au cum să îl traducă. Mă supără „a-ul” ăla, nu știu de ce”, explică profesorul.

„Dau orelor o tentă de spectacol”

Elevilor li se comunică de la bun început faptul că limba română este limba oficială a statului, limba maghiră este limba maternă, iar restul sunt limbi străine. „Ei fac de obicei engleză și germană. Unora chiar le place limba română și am eleve foarte bune care deja încep să gândească în limba română. Nu traduc în minte. Când ai ajuns acolo, stăpânești bine limba. Eu vorbesc doar în română. Mai spun uneori câte o expresia de-a lor. Le place, râd spumos. Le plac orele de română. Eu dau orelor o tentă de spectacol. Încerc să fiu cât mai natural, nu folosesc manuale. Le mai strecor câte o poantă, pentru a-i atrage”, explică acesta.

În cariera sa de dascăl a avut și elevi care nu știau o boabă de română și care au necesitat ore suplimentare pentru a face față orelor de limba română. „Acordul le pune mari probleme, e un monstru pentru ei. În limba maghiară, ei nu au acord și asta îi încurcă. Sunt care știu română foarte bine. Cu accentul e mai greu. E bine că în scris acesta nu se vede, iar promovabilitatea la Bacalaureat este mare. La proba orală se descurcă ei”, spune profesorul.

Constantin Groza consideră că maghiarii ar învăța mai ușor româna dacă ar scăpa de prejudecăți. „Românii și maghiarii au avut conflicte în trecut, iar la ei există un inconștient colectiv care păstrează rasa, etnia, ceva, ceva a rămas. Au o reticiență. Sunt părinți care vorbesc româna mai bine ca ei. Maghiarii nu prea sunt de acord cu originile noastre. Dar aproape că nu mai sunt discuții pe tema aceasta. Problema e aproape încheiată”, consideră profesorul.

Glumește și cu profesorii

La școală acesta se simte foarte bine. Nu îl deranjează faptul că toți în jurul său vorbesc o limbă pe care el nu o înțelege. Panourile, anunțurile din școală, toate sunt în limba maghiară. Îi place câteodată să glumească și cu cadrele didactice, pe seama faptul că nu înțelege maghiara. Deși secretara afișează din timp ziua și ora la care va avea loc următoarea ședință, acesta se face că nu știe. „Odată, înainte cu câteva minute de ședință, m-am ridicat și mi-am luat haina, ca să creadă că plec. Nu vroiam de fapt să plec. M-au oprit mai mulți profesori: «Nu ai văzut că avem ședință? S-a anunțat de mult.» Eu le spun că nu am de unde să știu dacă nu mă anunță nimeni și maghiara nu o înțeleg. «Scrie pe perete că avem ședință!» Da, dar în ce limbă scrie? Eu nu înțeleg”, povestește profesorul un episod hazliu. De atunci, e anunțat mereu cu trei zile înainte că va avea loc o ședință. Fiind singurul român din cadrul liceului, acesta nu este obligat să rămână la întreaga ședință de Consiliu Profesoral. „Am un statut aparte. Stau la început, când se discută în română, apoi plec, pentru că nu înțeleg nimic. La fel fac și cu ceremoniile religioase sau de altă natură. Nu sunt obligat să merg, dar fac acest lucru din respect. Merg, stau 20 de minute, după care plec. Nu se supără nimeni, ci din contră, apreciază”, explică acesta.

Foștii săi elevi nu l-au uitat și îi scriu de peste mări și țări. „Am avut și eleve care au ajuns profesoare de română!”, spune acesta cu mândrie.

„Ungurii de aici așa s-au împământenit că nu mai vor să plece. Nici nu vor să audă de Ungaria. Am auzit oameni zicând: «Aici îmi place!» Am elevi care îmi scriu compuneri: „Iubesc țara asta!Iubesc România!” Spun acesta lucruri din suflet. Te dezarmează. Îmi vine să le dau două puncte în plus. Unii sunt mai șovini. Îmi pun tot felul de întrebări. Îi rad! Dacă de acum se învață așa ce vor face mai târziu? Vor deveni fanatici! Atitudinea aceasta nu mi se pare potrivită”, spune profesorul.


Publicitate

Postaţi un comentariu