Tremurăm demni cu gândul la Feroe

”Coșmarul s-a terminat”, ”Victorie uriașă a României”, ”I-am Papp-at” etc. Cam așa am trăit noi românii victoria în fața Irlandei de Nord din preliminariile Euro 2016. O națiune întreagă a fost cuprinsă de euforia iminentei prezențe în Franța. Preț de câteva minute am uitat că ne-a lipsit Marica, am răsuflat ușurați că nu i-a cedat mușchiul lui Raț, n-a mai contat că de la Contra încoace nu am mai avut un fundaș dreapta de meserie.

În acest din urmă caz nici nu aveam cum să ne mai amintim de Dan Petrescu sau ”Guriță” Contra, inspirația lui Anghel Iordănescu de a-l trimite în teren pe Paul Papp a fost decisivă. Fundașul clujean a arătat și în Liga I și în Europa League că poate fi punctul terminus al diagonalelor lui Sânmărtean. Am învins! 2-0 în fața nord irlandezilor, suntem lideri în grupa F, cine să ne mai stea în cale? Ungaria a trecut la limită de Finlanda și oarecum mai nădăjduiesc și ei că ar putea prinde biletele de Franța.

Grecia a pierdut acasă (0-1 cu Insulele Feroe!!!) și oficialii federației de la Atena pot trage linie, să înceapă reconstrucția din temelii a unei naționale altădată ”Regina Europei”. ”A bătut Feroe în Grecia?”, mă întreabă un amic. ”Mda, surprinzător, nu?”, ce era să spun? Aveam să mă lămuresc noaptea târziu când am văzut înregistrarea… Apare la declarații și Tata Puiu (selecționerul Anghel Iordănescu n.a.), aflase şi el de surpriza de la Pireu.

„Trebuie să avem grijă cu Insulele Feroe”, spunea Iordănescu imediat după victoria care ne-a dus în fruntea clasamentului grupei de calificare. Există deja stereotipul: „Nu mai există echipe mici în fotbal!”. Da, e corectă abordarea asta pentru că în fond fotbalul e un sport în care, cel puţin la primul fluier al arbitrului ambele echipe pornesc cu aceaşi şansă, dar să strici bucuria unei victorii arătând teamă faţă de un adversar care în Liga I ar fi probabil la retrogradare, să tremurăm, fie și cu demnitatea unui lider în clasament, e totuşi o prudenţă puţin exagerată.

Am văzut înregistrarea meciului Grecia – Insulele Feroe. Caludio Ranierii nu mai e antrenor demult, selecţioner cu atât mai puţin. Grecii au lăsat impresia că au jucat „împotriva” bătrânului Claudio. A fost haos la Pireu, dar un haos controlat până la un moment dat de jucători. Sunt convins că grecii au vrut să nu piardă acel meci, apoi dacă tot au înscris nordicii era cu atât mai bine, Ranieri era deja istorie înainte să se termine partida.

Revenind la meciul de la Bucureşti da, am găsit şi punctele slabe ale „Tricolorilor”. În flancul drept Torje nu a reuşit mai nimic, a pierdut aproape toate duelurile, iar pătrunderile în viteză şi pasele în „gura porţii” care l-au propulsat spre Udinese s-au transformat într-o „învârteală în jurul cozii”. Obligat să se bată an de an pentru salvarea de la retrogradare la echipele la care este împrumutat constant de Udinese, încrederea pe care i-o transmitea Gică Hagi, cel care l-a aruncta în focurile Ligii I pe când avea doar 17 ani, a fost grav afectată.

La finalizare, pe Bogdan Stancu îl ajută doar fizicul, nu și inspirația, ca să nu zic inteligența. Demarcările lui sunt de asemenea haotice, nu simte întâlnirea cu mingea și, în general nu este un golgheter. La mijlocul terenului, Mihai Pintilii înoată în mediocritatea specifică fotbalului care se practică în Zona Golfului. Milioanele de dolari îți dau un confort personal ridicat, dar nu te ajută să evoluezi, să progresezi ca fotbalist. Cine ar fi putut să joace în locul lor?

De exemplu Chipciu în extrema dreaptă. Stelistul s-a făcut remarcat la FC Brașov și chiar la campioana României evoluând pe acea poziție. În atac Claudiu Keșeru este într-un maxim de formă sportivă de care dacă nu știm să profităm acum, poate la anul va fi prea târziu. Sincer, la 2-0 pentru România, l-aș fi trimis în teren pe George Pușcaș. O fi el tânăr, dar e principalul marcator la tineretul lui Inter Milano. Și ce dacă nu a debutat în Serie A, trebuie să așteptăm să-și asume alții curajul de a promova jucători, ca să luăm și noi de-a gata ceva ce puteam să inițiem?

Pentru postul de închizător Iordănescu avea o mulțime de soluții: Gardoș, Chiricheș, Hoban și Prepeliță. Doar Hoban a intrat la un moment dat în joc, semn că ”experiența” și stelele de pe epoleți nu l-au transformat pe selecționerul general într-un strateg. România a jucat avântat, dar cu coada ochiului la Kyle Lafferty, singurul om de gol al nord irlandezilor. Românii au atacat cu teama de a nu fi surprinși pe contre și atunci înțelegem teama de Feroe.

Noroc cu rebelul Sânmărtean. Bistrițeanul a dat peste cap aceași tactică ultradefensivă a lui Pițurcă, în meciul cu Finlanda și a făcut ce a vrut și cu Ungaria și cu Irlanda de Nord. În timpul în care Iordănescu pupa cu patos iconițele, Lucian Sânmărtean dădea indicații în teren, îi cerea lui Papp să urmărească, colțul lung, aceași schemă ca la Steaua, mai nou. Aceași pasă care până nu demult îl aducea în situație de finalizare pe Varela, la FC Vaslui. Oricât de mult s-ar teme Iodănescu de Feroe, eu merg pe mâna lui Sânmărtean. Nu-l vreau selecționer, îl vreau în teren.


Publicitate

Postaţi un comentariu