Lecturi de editor: De la Bestseller la longseller

Vasile George Dâncu
eepurl.com

Editura Humanitas a editat în 2013 „O istorie a bestsellerului” de Frédéric Rouvillois (traducere din limba franceză de Emanoil Marcu) și bine a făcut! Fiindcă, după doi ani de la apariția primei ediții, volumul a devenit un reper pentru cei dornici să știe unele lucruri despre universul tainic al cărții și despre drumul ei spre succes. Frédéric Rouvillois se alătură altor autori cunoscuți care au scris volume importante despre cartea ca bestseller precum: Michael Korda, Frank L. Mott, Clive Bloom sau John Sutherland. Interesul pentru acest fenomen a luat naştere pe motiv că, încă de la apariția primelor cărți, autorii, editorii și librarii s-au întrebat de ce o carte stârnește atenţia și este vândută mai bine decât alta.

S-au publicat numeroase volume despre cum să scrii un bestseller și cu siguranță autorii lor n-au avut succes prea mare. De ce acești autori, care scriu cărți despre cum să gândești și să concepi un bestseller, nu au scris ei o carte care să devină bestseller? Răspunsul ar fi acesta: succesul unei cărți și multitudinea exemplarelor vândute nu țin de o rețetă universal valabilă. Dar, dimpotrivă, pentru F. Rouvillois, parafrazându-l pe Jean d’Ormesson, acest fenomen editorial „scapă explicației raționale, e tehnic irepetabil și în esență rămâne imprevizibil”. Este drept că intră în joc și strategia coerentă a unui editor, căci o carte, oricât de bună ar fi, dacă nu e publicată de un profesionist, se „plictisește” zăcând plină de praf în librărie; dar, dincolo de iscusinţa editorului, intervine mâna hazardului. Nu vom şti niciodată de ce o carte în care ți-ai pus speranța că se va vinde nu are succes și un volum la care te așteptai să stea sub semnul nereușitei îl publici în mai multe ediții. Acest caracter al imprevizibilului are cu siguranță legătură și cu faptul că o carte nu este un produs seriabil precum ciorapii, nasturii sau cuiele. O carte este unică, de aceea în lumea editorială avem de-a face cu o lipsă de concurență sau cu o concurență atipică. Originalitatea autorului și felul inedit de a promova al editorului creează drumul spre succes al unei cărți, drum pavat cu pietrele neprevăzutului.

O istorie a bestsellerului de Frédéric Rouvillois.

O istorie a bestsellerului de Frédéric Rouvillois.

În fond, ce este un bestseller? O carte care se vinde în mai multe exemplare într-un timp foarte scurt. Pornind de la această definiţie, specialiștii încearcă să propună anumite standarde editoriale: câte exemplare și în cât timp? Însă, vom vedea, nu contează acest lucru, ci febra cumpărătorului.

O carte de succes se confruntă cu două probleme: efemeritatea și incertitudinea valorii, căci, în realitate, „succesul și valoarea literară – calitatea și cantitatea – nu sunt defel în raporturi obligatorii” (p. 13). Și, mai nou, cred că succesul, de multe ori, se confundă cu nonvaloarea. În ceea ce privește perenitatea, un bestseller este ca omul, „supt vremi”. Dușmanul său principal este timpul. Paradoxul este că se vinde într-o perioadă scurtă de timp și moare la fel de repede. Și aici aduc în discuţie ceea ce numim longseller, un cuvânt care sper că va fi folosit tot mai mult în limba română și nu numai. Longsellerul este un bestseller care a biruit timpul. „O carte devenită obligatorie: frumoasă definiție a clasicismului. Obligatorie, și care va rămâne obligatorie: bestsellerul se transformă astfel în long-seller.” (p. 60) Iar Frédéric Rouvillois aduce ca exemple pe Don Quijote, Candid sau Optimistul, Robinson Crusoe, Mizerabilii sau Micul Prinț, cărți care au avut un mare succes când au apărut și care se bucură de căutare și acum. Sunt și cazuri în care începuturile au fost modeste: cel mai citit autor de-a lungul vremii, figurând în topuri după Biblie, nu are succes în timpul vieții. A trebuit să treacă 300 de ani ca Shakespeare, căci despre el este vorba, să vândă patru miliarde de exemplare. Sper că cineva, acolo sus, îl informează despre faima sa postumă.

La acest lucru m-am gândit când, în calitate de director al Festivalului Internaţional de Carte Transilvania, am propus un premiu – „Cartea care dăinuie”. Şi mă bucur că, în calitate de editor, caut să public cărți vandabile, dar care să fie şi de mare valoare culturală. Ca în timp aceste volume să rămână. Și aici dau ca exemple Istoria Transilvaniei de Ioan Bolovan și Ioan-Aurel Pop, Triburile. O patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la Generaţia Facebook de Vasile Sebastian Dâncu și, nu în ultimul rând, Inteligența materiei de Dumitru Constantin-Dulcan. Despre cea din urmă s-a spus că a fost un bestseller al anilor ’80, primul tiraj epuizându-se rapid, iar orice formulă de a se reedita, în plin comunism,   nefiind posibilă. După Revoluția din 1989, se reeditează și i se acordă Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române. S-a reeditat apoi într-o a treia ediție, revizuită și adăugită, iar acum vom edita ediția a IV-a actualizată. Mă bucur de succesul autorului și al editurii, dar mult mai tare mă bucur că Inteligența materiei, fiind o carte de mare însemnătate științifică, a fost un bestseller, devenit acum un longseller. S-a ridicat de „supt vremi” și viața acestei cărți durează și va dura.

Este triumful unor cărți asupra timpului. Pe când altele au părăsit scena istoriei, cu toate că au fost „prințesele” momentului. Cine își mai aduce aminte acum de Maurice Dekobra, scriitor francez, autorul bestsellerului La madone des Sleepings, vândut în milioane de exemplare? Așa cum nu vom mai auzi, decât ca fapt divers, de fenomenul Sandra Brown. Umberto Eco sau Borges vor fi căutați permanent în librării și biblioteci sau citiți pe Internet, dar Dan Brown sau Paulo Coelho, mă îndoiesc. Ian Fleming, creatorul lui James Bond, mai are un pic până când cărțile lui vor fi uitate total, în favoarea celebrelor filme cu acest personaj. În schimb, Agatha Christie și cei Zece negri mititei ai ei se vor vinde în continuare.  Fără să se interpreteze greșit, nu am nimic cu președintele României, Klaus Iohannis, care anul trecut nu numai că a câștigat alegerile prezidențiale, dar a și publicat volumul Pas cu pas, devenit bestsellerul anului. Ne întrebăm, pe lângă ce va face sau nu dl președinte, și cum va face față viitorului această carte. Memoriile de război ale lui Charles de Gaulle s-au vândut, după eliberarea Franței de Germania nazistă, în 400.000 de exemplare în trei săptămâni. Winston Churchill a primit premiul Nobel pentru literatură, președintele J.F. Kennedy a obținut premiul Pulitzer în 1957, iar președintele Obama a vândut, în campania prezidențială din 2008, 6, 6 milioane de exemplare din cărțile sale Dreams of my Father și The Audacity of Hope. Nu cred că mai știe cineva că președintele Kennedy a scris cărți, De Gaulle mai este citit doar de către câțiva francezi mândri, Obama, încet-încet, va cădea în uitare ca autor, iar Churchill este singurul care va mai fi editat, probabil, cu o antologie din vorbele sale celebre. Atât!

Și exemplele ar putea continua, dar vă las pe dumneavoastră, dragi cititori, să faceți un experiment: să vă gândiți la ce cărți ați citit și să vedeți care stau sub semnul uitării și care vor dăinui în timp, care se vor transforma din bestseller în longseller. Și, bineînțeles, pentru lămuriri suplimentare, citiți această admirabilă carte: O istorie a bestsellerului de Frédéric Rouvillois.

Text: Vasile George Dâncu

Postaţi un comentariu