Psihologul Daniel David despre fumatul în spaţii publice

Psihologul Daniel David

Fumatul poate fi înţeles ca un obicei social sau ca o tulburare psiho-comportamentală. Ca obicei social, fumatul ajută la interacţiunile sociale, putând însă fi stopat oricând (fără sevraj psihologic/fizic). Ca tulburare psiho-comportamentală, fumatul este însoţit de dependenţă psihică şi/sau fizică; aşadar, lipsa fumatului duce la sevraj psihic/fizic. Chiar iniţiat ca obicei social, practicat pe termen lung, fumatul se poate transforma în tulburare psiho-comportamentală.

Indiferent însă dacă fumatul este conceptualizat ca obicei social sau ca tulburare, problema fumatului nu se reduce la răul pe care îl generează celui/celei care fumează, ci aceasta se extinde la răul pe care îl produce celor care sunt în preajma fumătorilor. Când vorbesc de rău mă refer la impactul negativ asupra sănătăţii (ex. favorizând anumite forme de cancer etc.). Aşadar, controlul fumatului în spaţiul public este o cerinţă derivată nu doar din norme sociale/etice (ex. nu face răul altora; nu deranja pe alţii etc.), ci şi din norme de sănătate publică (ex. a reduce răul generat de fumat).

Aşadar, cei care fumează ca obicei social, trebuie să-l practice în spaţiul privat sau în locuri speciale din spaţiul public. Cei care fumează ca tulburare, trebuie să se adreseze specialistului psiholog/psihiatru. Controlul factorilor de mediu este un prim pas în tratamentul şi/sau controlul pe scară largă a fumatului. Să ne amintim că în urmă cu câţiva zeci de ani s-a interzis fumatul în avion; deşi iniţial au fost proteste (dar nu majore), în final această practică s-a impus în beneficiul tuturor: nefumători (care nu mai sunt contaminaţi) şi fumători (care învaţă să-şi controleze fumatul în timpul zborurilor). Asistăm astăzi la generalizarea practicilor de la „avion” la „spaţii publice” şi „restaurante”; motivaţia este similară, iar efectul scontat va fi, cred eu, tot similar, aducând beneficii tuturor.

Ca o notă suplimentară: Implementarea acestor practici în restaurantele româneşti este similară lucrurilor pe care le facem în societatea noastră la scară largă: De Formă! Spre exemplu, delimitările dintre zona fumătorilor şi nefumătorilor sunt adesea atât de proaste – servind doar acreditărilor necesare    pentru funcţionare –, încât luând în calcul doar mirosul şi fumul ar fi greu să deosebim zonele…este caraghios!

Text: Daniel David


Publicitate

Postaţi un comentariu