Politică și Facebook

Dan Jurcan

Nu mă așteptam ca partidul Facebook  și Partidul Diasporă să influențeze definitiv alegerile” – așa a  declarat Sebastian Ghiță, patronul Romania TV și unul dintre cei care au pus la cale strategia de campanie a lui Victor Ponta.  Comentatorii și jurnaliștii Antenei 3 au rămas și ei siderați. Nu puteau să își explice cum a fost posibil ca Iohhanis să  îl învingă atât de categoric pe Victor Ponta, mai ales după prestația mediocră de la dezbaterile televizate. Răzvan Dumitrescu punea la un moment dat totul pe seama unei conspirații, a unor centre de putere ascunse care controlează rețelele de socializare.  Adrian Ursu vorbea chiar de o spălare pe creier a celor care utilizează Internetul, ca și cum dreptul de a spăla pe creier ar aparține exclusiv trustului Intact. Petre Roman – ca reprezentant al PNL – a recunoscut că nu au făcut nimic în mod special pentru victoria lui Iohannis. A fost un bulgăre de zăpadă care s-a rostogolit, s-a tot rostogolit  și ajuns să spulbere o construcție pe care nici un sociolog nu o putea anticipa.  De altfel, senzația mea e că nici Klaus Iohannis nu se aștepta la așa ceva. Limbajul lui nonverbal din Piața Universității trăda mai degrabă o atitudine de spectator la tot ceea ce i se întâmplă.

Adevărul e că am asistat aici la un eveniment de tip Lebădă Neagră, cum ar spune Nicholas Taleb. Cozile imense la porțile ambasadelor și consulatelor,   determinarea românilor de a sta 7-8 ore la coadă pentru un vot au schimbat fundamental percepția privind semnificația acestor alegeri. Dreptul de a-ți exercita un vot constituțional  a devenit rapid o miză esențială,   încărcată de emoție și mai presus de orice piedică legală sau incompetență de organizare.  Lipsa de voință politică a premierului Victor Ponta privind schimbarea cadrului legal (în fond era o situație de criză) sau posibilele calculele meschine privind descurajarea prin aglomerare a celor care votează  în străinătate  au generat o percepție publică negativă. Imaginea lui Ponta a fost rapid asociată cu atitudinea de indiferență sau chiar de dispreț față de românii din diasporă. În plus, mulți dintre români au pe cineva din familie în străinătate, iar disprețul împotriva românilor a fost extins prin asociere și împotriva celor din țară. Nu a fost nevoie decât de un declanșator. Filmulețe distribuite pe Facebook  au creat un efect de multiplicare neașteptat.  Ele au fost preluate insistent de Realitatea TV,   apoi de alte televiziuni și au devenit rapid o temă a turului II. Emoția publică a crescut, dar nimeni nu anticipa că emoția va fi cea care va scoate la vot mai mult de 60% dintre români.  Mai mult,   din solidaritate față de diasporă, tinerii s-au organizat, au ieșit în stradă la Cluj, București, Timișoara și în ale orașe.  Marșurile lor s-au transformat în evenimente preluate de media și multiplicate exponențial pe Facebook. Jurnaliști, bloggeri și lideri de opinie aflați pe primele locuri în mediul online s-au implicat, nu au stat deoparte. Efectul s-a multiplicat prin “ like” și „share”. De la aproape un necunoscut în mediul on-line, Iohannis a ajuns la peste un milion de simpatizanți, în timp ce Ponta a rămas la 700.000. PSD a pierdut inițiativa comunicațională în mediul on line, iar Victor Ponta a devenit rapid țapul ispășitor sau vinovatul de serviciu pentru disprețul față de românii din străinătate. S-a tras o limită de demarcație între bine și rău. Temele Monicăi Macovei s-au amplificat, iar Ponta a devenit simbolul corupției, minciunii, al disprețului față de cetățean și față de justiție. Prin contrapunct, simplitatea și sinceritatea lui Iohannis au devenit un soi de garanție pentru un alt fel de președinte, un receptacul al speranței românilor că justiția va rămâne independentă, că românii vor fi respectați și că democrația va fi consolidată, nu amenințată.  Temele electorale ale echipei lui Ponta au intrat în umbră. Unele dintre ele erau oricum nerezonabile, cum ar fi frica că Iohannis  ne fură  Ardealul. Excesul de agresivitate mediatică al Antenei 3 și al celor de la România TV s-a întors împotriva lui Ponta.  În stilul tradițional românesc, ura a devenit un mecanism electoral de ambele părți.

În final, Victor Ponta s-a declarat învins:  „Poporul are întotdeauna dreptate! .  Unii îi vor capul lui Dragnea, alții înțeleg că PSD a primit o lovitură ce ar trebui să ducă la o reformă serioasă a partidului.  “Oamenii ne-au trimis un semnal. Ar trebui să facem un pas lateral sau chiar în spate.” – a spus Negoiță, primarul Sectorului 3. Ponta e convins deocamdată că “ cel puțin  o vreme PSD ar trebui să tacă”. Ce va fi după, nu știm!  Alții cred că nu trebuie să se schimbe nimic, că există o majoritate parlamentară și că trebuie guvernat până în 2016. Cei din fosta ACL sau noul PNL sunt și ei șocați. Nu se așteptau la o astfel de victorie!

Adevărul e că mulți politicieni nu înțeleg că lumea se schimbă. Rețelele de socializare nu sunt doar un mijloc de divertisment, ele au devenit  un soi de agora unde oamenii se exprimă, schimbă idei, își definesc sau redefinesc opțiuni și apartenențe identitare.  Identitatea virtuală este parte a identității sociale.  Libertatea de exprimare este vie și nu costă mai nimic,   în comparație cu modelele tradiționale de campanie electorală.  Și ceea ce contează cel mai mult, oamenii au forța de a se organiza, de a crea o masă critică  în societate pentru a susține sau pentru a se opune unei decizii sau indecizii politice, așa cum a fost cazul votului în străinătate. Oamenii au forța de a genera centre alternative de putere. Și la fel ca în cazul Roșia Montană, în 2014, la alegerile prezidențiale miile de tineri mobilizați prin rețelele de socializare au dat o lecție partidelor.

Alexander Bard și Jan Soderqvist avertizau încă din 2001 despre faptul că puterea netocratică  va zdruncina din temelii  tot ceea ce știam până acum despre formele tradiționale de agregare și manifestare a puterii politice.  Netichetele, curatorii rețelelor, cetățeanul virtual, metainformația, atenționalismul sunt câteva din noile concepte care definesc puterea în societatea informațională. Cei care inițiază tema în rețea dețin cu adevărat puterea, nu politicienii.  Cetățeanul netocrat nu este un obiect al politicii, ci un actor civic, un subiect ce intervine, are opinii, oferă feedback și, cel mai important, se mobilizează pentru o idee.  Mișcările sociale și curentele politice se vor naște din mase critice sau spirale ale tăcerii conjunctural create.  Stânga și dreapta vor deveni irelevante. Oamenii politici vor deveni din ce în ce mai slabi, cu un rol ingrat pe scena publică, centrați mai mult pe a face pe plac celor din rețelele de socializare sau moderatorilor din platourile de televiziune. Dramaturgia politică se reinventează și on line, nu doar pe ecranele TV.  Granițele se vor dilua și încet  vom evolua spre satul global imaginat de McLuhan. Culturile naționale vor fi penetrate prin globalizare de valori universale. Tribalismul politic nu mai are nicio șansă. Și chiar dacă democrațiile în sine nu garantează luarea înțeleaptă și corectă a deciziilor, prin consolidarea culturii civice și creșterea maturității democratice a cetățenilor netocratici, deciziile care vor fi luate prin consultare vor oricum mult mai rezonabile și în beneficiul cetățeanului decât cele care se iau tradițional,   pe un colț de birou guvernamental.

Se întâmplă acum, sub ochii noștri! Și cei care nu înțeleg că centrele de putere se schimbă și că rețelele de socializare pot constitui platforma pentru agregarea unor noi forme de putere în societate vor fi perdanți în viitorul apropiat.  Țările baltice au înțeles acest lucru demult. Acolo votul electronic e o realitate, iar procesul de consultare  publică on line este parte a actului de guvernare. Românii au probat și în 2014 că pot fi altfel, că pot genera o reacție publică suficient de puternică pentru a cutremura establishment-ul politic. Dar dacă totul se consumă  cu o emoție publică și atât, nu am făcut nimic.

Dintre toți oamenii politici, Iohannis are acum sarcina cea mai ingrată. A fost investit simbolic cu speranța că va face un alt fel de politică,   că va fi un alt fel de președinte, că va crea condiții pentru prosperitate, pentru o Românie a lucrului bine făcut. A fost ales pentru că românii nu mai au încredere în români, în modul în care se face politică pe malurile Dâmboviței.  Românii s-au  agățat cu disperare de originea lui germanică și i-au pus în cârcă toate frustrările și așteptările.  Dacă va dezamăgi, cei care azi îl iubesc atât de mult, mâine vor fi primi care îl vor urî.  Deocamdată are un cec în alb. Și adevărul e că nu are prea multe mijloace pentru a crea prosperitate. Poate fi în schimb un exemplu prin simplitate si sinceritate.  Poate fi un model de a face politică și pentru partide. Poate aduce mai puțină demagogie și mai multe fapte! Mai puțină corupție și mai multă integritate! Mai puțin dispreț și mai multă sensibilitate față de ceea ce vor oamenii!

Poate că ar trebui să pricepem odată pentru totdeauna că președintele României nu e un personaj mesianic, nu poate face minuni, el e un om simplu om ca și noi. Puterea de a schimba România nu stă în mâinile lui, ci în fiecare dintre noi prin ceea ce facem în fiecare zi pentru noi și, implicit, pentru această țară.  Poate că mulți români ar trebui să renunțe la a mai aștepta să primească ceva de la politicieni și să înțeleagă că prosperitatea nu vine fără muncă, iar libertatea nu poate exista fără responsabilitate. În fond, liderii și partidele pe care le avem azi nu pot fi mai buni decât noi, românii. Dacă nu vom lupta să fim mai buni ca indivizi, ca națiune, nu vom putea genera un alt fel de politicieni.  De aceea, revolta față de tot ceea ce este indignabil în politică și în jurul nostru nu trebuie să fie ceva pasager, odată la  patru sau cinci ani, ci în fiecare zi, în viața reală sau în mediul online. Pentru că schimbarea înseamnă în primul rând atitudine, renunțarea la pasivitate și indiferență.

Iar dacă partidele nu înțeleg că e vremea unor reforme esențiale în modul de a face politică, să nu uite că în 2016 o altă generație de tineri își așteaptă dreptul de a vota.  Și aproape toți au un cont de Facebook, chiar și în Teleorman!

 


Publicitate

Postaţi un comentariu