Menținerea pensiilor speciale este o ipocrizie

Deputatul Adrian Dohotaru / Foto: arhiva personală

de Adi Dohotaru

La noua lege a pensiilor m-am abținut. Am votat în trecut și împotriva pensiilor speciale pentru politicieni și împotriva măririi salariilor unei caste privilegiate. Dacă nu pot fi eliminate pensiile speciale, ele ar trebui măcar plafonate.  Legea pensiilor este o miză importantă pentru PSD și electoratul său. Toată lumea înțelege că nivelul pensiilor în România este foarte mic și nu asigură un venit decent pentru o mare parte dintre cetățeni care au contribuit, iar sistemul trebuie reformat. Dar să reformezi acest sistem menținând pensiile speciale e dovadă de ipocrizie și probabil un calcul electoral meschin.

Alt aspect îngrijorător este, după cum s-a mai spus, sustenabilitatea acestei reforme. Aplicarea efectivă este prevăzută cu două luni înainte de alegerile parlamentare. Dar trebuie să ținem cont că în primul an de aplicare a legii impactul bugetar este calculat doar pentru trei luni, începând cu 1 septembrie 2020. Șocul bugetar se va resimți în anul următor, când suma necesară în plus se dublează, și problema nu este de a acoperi acești bani pentru un an, ci pentru fiecare an care urmează. Dacă luăm estimările de creștere a masei salariale cu aproximativ 15% pe an, în mod cert vor trebui direcționate și alte resurse bugetare pentru asigurarea plății pensiilor recalculate.

Este o îngrijorare reală și o temere că acest proiect este construit pentru a nu putea fi aplicat, nu ar fi pentru prima dată. Avem exemplul legii de salarizare 284/2010, la care baza de raportare a fost înghețată un moment dat la 600 lei (salariul minim de la data respectivă), ceea ce a determinat inechități în sistem prin comprimarea nivelului inferior al grilei de salarizare, sau diferite alte legi pentru care s-au prorogat termene sau s-a suspendat aplicarea.
În urma deciziei CCR (Decizia nr.138 din 13 martie 2019) nu a fost practic modificată sintagma „contribuții datorate și plătite” ci a fost introdusă o distincție, prea subtilă, între „obligația de plată” și „obligația de efectuare a plății”, însă nu e clar cum va fi interpretată în cazul în care angajatorul nu „efectuează” obligația de virare a banilor reținuți din salariu. Va avea sau nu va avea consecințe asupra dreptului la pensie al salariatului?

Salariații nu au nici controlul asupra plății contribuțiilor și nici pârghiile necesare pentru a determina plata lor de către angajatori. Dar sunt aceste principii respectate de noua lege? Cu atâtea pensii speciale, mai nou și pentru primari, cu greu putem vorbi de egalității în drepturi. Însă pentru eliminarea unor categorii de pensii speciale abuzive, de la an la an din ce în ce mai multe, soluțiile nu sunt întotdeauna simple. Fie le plafonăm prin stabilirea unui raport între nivelul pensiei minime și celei maxime de, să spunem, 1 la 8 sau 1 la 15, cât este acum raportul dintre salariul minim și maxim din sistemul public de salarizare, fie introducerea unui sistem de impozitare care să taxeze suplimentar toate pensiile peste un anumit nivel, spre exemplu, 8.000 lei.

Am vorbit de sustenabilitate și echitate, dar mai este o problemă, de care nu s-a discutat prea mult, pentru că legea nu a fost supusă cu adevărat dezbaterii, ci a fost trecută de două ori, cu o mașină de vot prin Parlament.
De pildă, legea stabilește pensia minimă. Pentru o vechime de 15 ani, pensia minimă este stabilită la 45% din salariul minim, procentul crescând cu numărul de ani de contribuții, până la un maxim de 75%. Ei bine, în condiţiile în care punctajul lunar realizat de un salariat rezultă din împărţirea venitului lunar la salariul mediu brut anual, pentru a obține un punct de pensie un salariat trebuie să aibă salariul mediu brut din acea lună.

Asta înseamnă că unui salariat care a muncit spre exemplu, 30 de ani, i se garantează prin lege o pensie minimă în valoare de 60% din salariul minim brut garantat în plată, adică 1.248 lei la valoarea salariului minim actual, de 2080 lei. Un salariat trebuie să câștige peste salariul mediu, de 5.105 lei (aprilie 2019), pentru a obține valoarea aceasta a pensiei, în condițiile în care punctul de pensie este 1100 lei, iar de la 1 septembrie 1265 .  Cu alte cuvinte, toți salariații care câștigă sub salariul mediu (conform datelor de la Inspecția muncii, peste 80% dintre salariați, vor avea pensia minimă.

Astfel, proiectul de lege nu respectă principiul contributivității. Prin modul de calcul al pensiei, persoanele care contribuie la pensie vor avea aceeaşi pensie minimă chiar dacă contribuie la salariul minim pe economie sau la nivelul salariului mediu pe economie.

Putem repeta calculul și pentru o vechime de 15 ani (pensia minimă 45% din 2080), și pentru 25 (pensia minimă 55% din 2080) pentru a vedea că până la un anumit venit, vei obține tot pensia minimă, deci nu există nicio motivație să plătești cotizație peste nivelul minim.

Există câteva elemente pozitive în noua lege a pensiilor, spre exemplu vor fi luate în calcul toate drepturile de natură salarială pentru care s-au plătit contribuții: sporuri, prime, ore suplimentare, bonusuri etc, masteratul va fi inclus la calculul vechimii, iar plățile retroactive pot fi făcute pe toată perioada, la alegere, acum fiind posibil doar pentru ultimii cinci ani.

Cheltuiala cu plata pensiilor, ca procent din PIB este cam 8%, sub media europeană, de 12,8%, arată datele din 2015.
Noua lege a pensiilor ar trebui să îmbunătățească situația pensiilor din România, pentru că dreptul la pensie nu este pomană sau asistență din partea statului pentru o categorie a populației, ci un drept fundamental, dobândit prin munca de o viață. O lege bine făcută trebuie să respecte niște principii: egalitate în drepturi, echitate, contributivitate, sustenabilitate și principiul demnității sau obligația ca valoarea pensiei să asigure un nivel de venit decent. Din păcate, noua lege respectă doar parțial aceste deziderate și este rolul unor noi partide, mai progresiste decât cele existente, să corecteze inechitățile din sistem.

[stextbox id=’info’ defcaption=”true”]Adi Dohotaru este deputat de Cluj, membru al Comisiei de Muncă și Protecție Socială. În trecut a lucrat ca cercetător, activist civic și ca jurnalist. Ultima sa carte Socialiștii. O moștenire (1835-1921) este în curs de apariție la Editura Cartier.[/stextbox]

Distribuie:

Postaţi un comentariu