Irma

Septimiu Moga, economist

Trăim într-o lume interconectată. Este un adevăr pe care îl resimţim în fiecare zi, în orice loc de pe glob, în albiile râurilor care intersectează graniţe, în aerul unde căldura şi poluarea le respirăm în mod global, pe cerul plin de stele unde desluşim în trecerea ei pe deasupra noastră staţia spaţială internaţională şi rutele avioanelor ce leagă emisferele lumii, civilizaţii şi culturi, în hrană, în cuvintele pe care le rostim ce nu ştim ce etimologie au, sau cum am spune : „în tot şi toate”.

De curând mai multe uragane au lovit cu o putere neasemuită Marea Caraibilor, o mare care ne inspiră nouă sau mai ales celor 0,7% din populaţia adultă a lumii, care deţine mai bine de 45% din avuţia mondială, relaxarea departe de trepidaţia marilor centre urbane. Este o zonă unde visezi să te retragi atunci când emisfera nordică se cufundă în frigul cosmic al iernii. Aproape toată planeta a empatizat cu acei insulari care şi-au pierdut afacerile şi agoniseala, care urmează să reînceapă să construiască, să ne reclădească nouă dar mai ales celor ce zeiţa Fortuna le-a surâs în viaţă, visul unei vacanţe hibernale însorite, cu gustul aspru al romului, cu aroma neasemuită a fructelor exotice, plajele şi marea liniştită ce-şi aruncă valurile leneşe spre mal în ritmuri de salsa.

Paradisurile caraibiene se vor reface şi poate, fie şi din empatie, nord-americanii înfriguraţi de viscolele din Quebec sau din Illinois vor lua în curând avionul pentru a mai trăi visul câteva zile. Europenii înfriguraţi vor părăsi nopţile lungi şi aurorele boreale, vor lăsa crivăţul stepelor ruse pentru a reface capitalul aspirat la fel cum uraganul a sorbit apele lagunelor caraibiene sau din Insulele Vigine, paradisuri nu doar pentru suflet dar şi pentru finanţe. De ce? Pentru că atât oportunităţile din ziua de azi, dar şi cererea şi oferta pornesc de la vise, care prin puterea siliciului sau al interstiţiilor cuantice devin tot mai repede realitate.

În câteva luni, în insulele lovite de uragan, în Bahamas, Barbados, Virginele Britanice, Saint Martin sau Barbuda vor ancora cargouri plecate din New York, Roterdam, Hamburg,  Hong Kong sau Sidney şi vor da strălucire noilor hoteluri, noilor plaje, iar alte nave ghidate de sateliţii de pe orbita terestră vor întregi până la viitoarea recoltă stocul de rom, pentru euforica piña colada.

În scurt timp vasele Norwegian Cruise Line sau Royal Caraibbean vor ancora în noile docuri construite, aducând primele contingente de visători. La fiecare dolar plătit de turişti o parte va fi direcţionată către asiguratorii care vor plăti daunele viitoarelor uragane şi vor credita conturile curente ale marilor antreprenori.

Trăim într-o lume interconectată. Ceea ce astăzi este distrus de forţele malefice ale naturii ne afectează pe toţi. Fluxurile de investiţii vor merge în refacerea paradisurilor devorate de natură, în timp ce alte zone vor rămâne nefinanţate în Africa, Asia sau Europa răsăriteană. Nivelul asigurărilor va creşte pe măsură ce riscurile cuantificabile vor majora poliţele de asigurare ale locuinţelor de la Bucureşti, Cluj, Budapesta sau Atena. Epavele surprinse de furtună vor furniza fier vechi prin cimitirele de epave (porturile Ship Breaking) alimentând o industrie siderurgică amorţită scăzând preţul metalelor exploatate de minerii din Ucraina, Africa sau China.

Trăim într-o lume interconectată, mâncăm banane în ţări nebananiere mai ieftine decât fructele indigene, mâncăm la restaurante cu marcă înregistrată ce le regăsim în orice metropolă din lume, preparăm cafea prăjită de companii italiene sau germane atât în Turcia cât şi în India, Thailanda sau Egipt, ne cinstim cu whisky produs în Statele Unite sau Marea Britanie la o petrecere din Dubai sau Tokio. De ce? Pentru că vrem să trăim visul aromelor îmbietoare din case spaţioase cu mame sau soţii tinere şi frumoase aşa cum le vedem în reclamele obsedante, vrem să simţim puţin din adrenalina lui James Bond sau să ne visăm înconjuraţi de prieteni tineri, veseli şi sănătoşi la fel ca cei de pe afişele imense din metropole.

Fiecare ban merge în imensa pungă a plusvalorii mondiale, a valorii nou create globalizate ale unor monopoluri care ne construiesc neostoit vise pentru o scurtă iluzie a basmului modern. Cumpărăm iluzii ce se risipesc aspirate de un uragan numit profit.

Ce paradox! O lume întreagă a stat în faţa ecranelor televizoarelor pentru a urmări în direct traiectoria infernului declanşat de Uraganul Irma. Numele său provine de la germanicul „ermen” care înseamnă „întreg, universal”. Iată totuşi, cât de interconectată este lumea noastră!

Text: Septimiu Moga, economist


Publicitate

Postaţi un comentariu