Hagi și Burleanu nu-și vorbesc, dar ce generație frumoasă au crescut

„Tricolorii mici” au învins Croația (scor 4-1), la meciul de debut de la EURO 2019 U21 și au obținut astfel, primul succes al „naționali mici” la un turneu final de Campionat European. E drept că nu e decât a doua participare și exact aici voiam să ajung. Da, naționala de tineret a României este la doar a doua prezență la un turneu final. Nu mă voi referi prea mult la ce a fost în trecut, dar se cuvine să-i felicităm pe Gică Hagi și pe Răzvan Burleanu.

Primul este cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor și un antrenor cu ochiul la fel de fin precum îi era glezna ca jucător. Cel de al doilea este cel mai tânăr președinte de Federație din Europa. Odată ce a îmbrăcat treningul de antrenor, Gică nu a mai așteptat vreun ajutor de la predecesorul lui Burleanu (Mircea Sandu, fostul președinte al FRF), nici nu avea ce să aștepte. Sub conducerea lui Mircea Sandu, FRF nu a făcut nimic pentru „tineret”, absolut nimic! Ba mai mult, a deturnat fondurile primite de la UEFA.

Așa că Hagi senior și-a suflecat mânecile și s-a pus pe treabă. A proiectat și a făcut funcțională cea mai prolifică academie de fotbal din România. An după an FC Viitorul lansează cel puțin 4-5 nume noi. Din lotul actual al României U21 nu mai puțin de 11 fotbaliști au crescut în umbra marelui Hagi. O echipă întreagă, post pe post, într-un sistem 1-4-4-2: Cătălin Căbuz, Tudor Băluță, Radu Boboc, Virgil Ghiță, Cristi Manea, Alexandru Cicâldău, Andrei Ciobanu, Ianis Hagi, Dragoș Nedelcu, Florinel Coman, Denis Drăguș.

Hulit, mereu boscorodit și înjurat pe mai toate stadioanele din țară, Răzvan Burleanu a promis în 2014, atunci când a fost ales președinte al FRF, că prioritatea lui va fi sectorul juvenil. Și s-a ținut de cuvânt. Și acum suporterii, nu toți, doar contestatarii, m-ar întreba: „Da ce-a făcut domne Burleanu?”.

OK nu e numai meritul lui, dar el conduce Federația, iar Federația pe care o păstorește a contribuit la dezvoltarea fotbalului juvenil prin câteva lucruri care evident trec neobservate: infrastructură, modificarea regulamentului, principii sănătoase, preluate e drept de la alții care se pricep mult mai bine, și nu în ultimul rând s-a înconjurat (Răzvan Burleanu) de oameni care înțeleg mai bine fenomenul fotbalistic.

Cel mai mare ajutor pe care FRF și Burleanu l-au dat fotbalului românesc a fost tocmai implementarea reguli care obligă cluburile din Liga 1 să folosească jucători U21. Nici măcar această idee nu a fost a lui Burleanu, ci a unui jurnalist, Andrei Vochin, dar al doilea mare merit al șefului FRF este acesta, că s-a înconjurat de oameni cu idei. Vă mai amintiți cât l-au mai înjurat patronii de cluburi din Liga 1 pentru această „obligativitate”? Dar oare știți pe unde mergeau foștii selecționeri de la tineret să vadă meciuri, să caute jucători? Exact, în Liga 2 și Liga 3. Pentru că în primul eșalon copiii nu aveau loc de fotbaliști anonimi veniți de prin te miri ce campionate obscure.

Un alt merit al lui Burleanu și FRF este acela că au dat viață centrelor de la Mogoșoaia și Buftea, pe care le-au transformat în veritabile laboratoare. Acolo, tineretul beneficiază de cele mai moderne și performante metode de pregătire. A costat o mică avere, dar rezultatele se văd. România U21 s-a calificat la EUR 2019 de pe primul loc al grupei preliminare, având cea mai bună apărare de pe Bătrânul Continent, iar marți a învins Croația.

Hagi și Burleanu au jucat fiecare pe partea lui. Nu sunt apropiați, cu atât mai puțin prieteni, dar fiecare a făcut exact ce trebuia făcut pentru ca fotbalul românesc să aibă un viitor. Primul a scos jucători pe bandă rulantă. Cel de al doilea a încurajat, chiar și atunci când era înjurat, promovarea tineretului în echipele de primă ligă și a promovat acțiunile naționalelor de juniori și tineret până la momentul istoric (12 octombrie 2018) când, la Cluj, „Tricolorii mici” au fost susținuți, la meciul cu Țara Galilor, de 12.588 de români.

Hagi și Burleanu sunt doar vârfurile organizațiilor pe care le conduc. Ar trebui să-i amintim aici pe toți antrenorii de la Academia de la Ovidiu, pe antrenorii centrelor de copii și juniori din țară, să-i amintim pe antrenorii federali, care au fost și pe cei care sunt, dar sunt convins că cea mai mare bucurie a lor nu este să-și vadă numele într-un articol. Bucuria lor e bucuria și speranța noastră că avem o națională de tineret care ne face să visăm iar!

Postaţi un comentariu