Despre Cluj şi „străinii” lui, dincolo de aparenţe

În timpul șederii mele la Cluj, 13 ani între 1991 și 2003, nu mi s-a părut că orașul ar fi prea tolerant. La suprafață da, atunci când studenții străini veneau să viziteze Universitatea și Marga făcea circul său multicultural, dar toate acestea erau de fațadă și erau false în realitatea profundă.

Românii, cu câteva excepții notabile, îi urăsc pe maghiari. Maghiarii, cu câteva excepții, îi disprețuiesc pe români… Toată asta articulându-se pe fapte ale istoriei recente, de după 1919… Si toți îi urăsc în cor pe țigani.

Cât despre evrei, situația e diferită. Între cele două războaie mondiale, evreii erau urâți din trei motive: în primul rând pentru că erau evrei; în al doilea rând deoarece erau evrei unguri și, în fine, pentru că o parte dintre ei ar fi fost comunisti clandestini.

După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, și mai ales după 1990, lucrurile s-au schimbat parțial, evreii fiind foarte puțini și susținuți de statul israelian. Nimeni, excepție facând ultra-naționaliștii orbi, nu îndrăznește să emită o opinie negativă despre evrei (cu toate că adesea am constatat că oamenii îi apreciază foarte puțin), chiar și în conversațiile private, unde nimeni nu îi îngrădește, aceștia se feresc să spună tot ce gândesc rău despre evrei: sau pentru că au fost staliniști, sau pentru că au fost gardieni de lagăr, sau pentru că au ocupat poziții înalte, sau pentru că erau în partide opozante politicii naționaliste ale lui Ceaușescu. Judecățile despre evrei intră în categoria „de nedescris”. Și chiar mai mult, bursele de studii în Israel sunt intresante deoarece universităție sunt de calitate excelentă. Pentru restul, în general, față de cetățenii occidentali, oamenii, români să maghiar laolaltă, (exceptând câteva persoane pe care le cunosc) dintre care unii îmi sunt prieteni, se comportă ca niște lachei, manifestând un servilism obscen.

Astfel, în timpul șederii mele la Cluj am legat prietenii solide bazate pe afinități comune și mulți dușmani, cu Marga în capul listei, acest lacheu comunist ceaușist, care nu suporta cursurile mele de marxism critic. Să-i fie de bine… E adevărat că n-am inventat caloriferul…

 

[stextbox id=”custom” caption=”Despre Claude Karnoouh”]Antropolog și sociolog francez, Claude Karnoouh a locuit timp de cincisprezece ani în România, fiind profesor invitat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și, mai apoi, al Universității din București. Autor al mai multor studii de antropologie și folclor, Karnoouh a fost interesat în România în special de mediul rural. Studiile sale vizează semnificațiile antropologice ale unor cuvinte din graiurile românești legate de momentele de răscruce ale vieții: naștere, căsătorie, moarte etc.[/stextbox]