Câteva p”U”ncte de vedere (personale), despre un eșec colectiv

„Lobonț, Lobonț să plece”, strigă mulțimea! „Lasă-ne, du-te și învață meserie în altă parte” și câte și mai câte. Ratarea promovării în Liga 1 ne-a iritat, ne-a mâhnit, pe unii chiar ia înfuriat și cu siguranță pe toți, suporteri sau jurnaliști, ne-a orbit, fie și temporar. Adevărul e că Bogdan Lobonț are cea mai mică parte de vină.

În primul rând el nu este antrenor. Pentru că nu este antrenor, fostul lui coleg, Adrian Iencsi (deținător al carnetului eliberat de Școala Federală de Antrenori), a fost uns „principal”. În realitate, sau cel puțin din primăvară încoace, cel care s-a ocupat de echipă și a girat și pentru Lobonț și pentru promovare a fost Ioan Ovidiu Sabău. Iencsi a stat cuminte, firesc, la doi pași în urma lui Sabău.

Lobonț la marginea terenului, să dea impresia că știe ce vrea și mai ales că știe ce face. Dar ne referim aici strict la meciuri, pentru că pe terenul de antrenament din Parcul Sportiv „Iuliu Hațieganu”, Neluțu Sabău făcea și desfăcea. Jucătorii erau atenți la indicațiile fostului mare fotbalist, nicidecum la Lobonț sau Iencsi.

„Vrem să aducem trei-patru jucători. Cristi Pojar va conduce departamentul de scouting, va avea o sarcină grea. Secretul este să ai un antrenor stabil și jucători care să-și dorească promovarea”, spunea Sabău în iarnă, chiar înaintea reluării pregătirii.

Zilele au trecut, săptămânile și ele, partea a doua a sezonului începuse, dar noutățile, cei trei-patru jucători promiși, nu apăreau de nicăieri. Am discutat la vremea respectivă cu unul dintre oficialii clubului și am aflat că sponsorii erau dispuși să pună la dispoziția clubului un buget pentru transferuri, dar staff-ul tehnic, adică Ioan Ovidiu Sabău, a garantat că echipa va promova la pas în Liga 1 cu lotul pe care îl avea la dispoziție.

Mărturisesc că am fost uimit să aud că unui antrenor i se pune la dispoziție un buget de transferuri, iar acesta îl refuză. Am cerut un punct de vedere conducerii clubului, dar mi s-a spus că despre partea sportivă (transferuri, pregătire, meciuri etc) trebuie să vorbesc cu antrenorii echipei.

Atunci am înțeles că între partea administrativă și cea sportivă nu prea există chimie. Cu alte cuvinte fiecare cu ce știe să facă. Rolul administrativului era să „producă bani”, să asigure condiții (și numai de condiții și de bani nu se pot plânge jucătorii și antrenorii), rolul departamentului sportiv era să „producă fotbal”.

Uimit am fost atunci când Mircea Cojocaru a făcut un pas în spate. S-a speculat o ceartă cu Sabău. În realitate „discuția aprinsă” a fost între Cojocaru și Lobonț. Abia venit la ”U” fostul internațional, probabil într-o zi va fi și antrenor, a insistat să-și impună ideile tactice, numai că timpul trecea, trecea, iar echipa se exprima deloc convingător pe teren.

A fost momentul în care Sabău a luat atitudine și a preluat atribuțiile de antrenor. Vreo schimbare majoră nu s-a produs în jocul echipei, dar băieții au arătat că au atitudine. Nu mereu, dar în mare parte din meciuri da. Dar să revenim la Lobonț. Fostul portar nu a fost niciodată antrenorul Universității, iar Adrian Iencsi era doar în acte A1. Odată cei doi eliminați din discuție, rămâne Neluțu Sabău.

Am tot respectul pentru fotbalistul și omul Sabău, dar antrenorul Sabău a ratat un obiectiv pentru care a girat. Să nu-i cerem capul lui Lobonț, pentru că el e cel mai puțin vinovat. Sigur că nu îmi arog vreo calitate de tehnician de fotbal, dar știți ceva? Accesul la antrenamentele „Șepcilor roșii” era liber.

Ca jurnalist am asistat la mai multe antrenamente. Am stat deoparte și am chibițat cu unii dintre colegii de breaslă. Am ajuns la concluzia că în iarnă s-a ratat pregătirea corectă. În Parcul Babeș te mai întâlnești cu jucătorii, cu antrenori, unii cu experiență vastă, unii trecuți pe la ”U”. Concluzia discuțiilor amicale a fost una singură: în iarnă s-a făcut cel mai slab cantonament ca intensitate și pregătire tehnico-tactică. Nu o spun eu, ci oamenii care se pricep, să zicem măcar cât de cât la fotbal.

Cel puțin ciudat mi s-a părut că Lobonț a acceptat să-i fie atât de supus lui Sabău, încât la antrenamente făcea cu atacanții finalizări, iar secunzii stăteau cu mâinile în buzunar! Cel puțin ciudat mi s-a părut și faptul că înainte cu 8-9 etape de finalul campionatului, când s-a dorit un șoc la echipă, știu asta din surse sigure, Sabău a preferat să coboare în iarbă cum se spune, în loc să insiste ca Mircea Cojocaru să facă acest lucru, adică să coordoneze el antrenamentele.

Foarte important și grav este și atitudinea staff-ului tehnic în legătură cu anumiți jucători. Rareș Takacs nu a mai primit nicio șansă, ba chiar înțeleg că i s-a transmis că nu se contează pe el în retur. Octavian Ursu a fost exilat (nemeritat – n.a.), la Timișoara. Sepsi a fost uitat pe bancă, dacă nu cumva prin tribună. Kofi Twumasi și Ionuț Ursu la fel. Și în cazul lor senzația a fost că nu au fost lăsați să ajute. Dacă în prima parte a sezonului Kofi era om de bază, în retur a dispărut cu desăvârșire. Adus de la Sepsi, Ionuț Ursu nu a fost pregătit, mental să zicem așa, să fie în formă sportivă maximă la baraj.

În concluzie, azi proiectul Universitatea Cluj este într-un moment de răscruce. Ori se iau măsuri, suporterii să primească o garanție că echipa va lupta pentru promovare în sezonul viitor, ori se va face voia unora care abia așteaptă să pună mâna pe club, gratis.

Ce înseamnă „o garanție” că echipa va lupta în sezonul viitor pentru promovare? Păi în primul rând ar trebui adus un staff nou și câțiva jucători de calitate. Altfel, proiectul născut sănătos, moare prematur. Zilele acestea sunt decisive și încă nimeni nu și-a anunțat demisia!

Staff-ul tehnic și-a arătat limitele, acum e rândul conducerii să treacă „la pian”, și cu calm și fermitate, să repună proiectul pe un drum care să dea speranțe că ”U” va lupta cu șanse reale la promovare.

2 Comentarii

  1. Antipolitrucul spune:

    Problema acestui provizorat este ca mai sunt 8 saptamani si reincepe campionatul.Iar in acest moment cand tragi linie constati ca din punct devedere calitativ in niciun caz nu te poti baza pe Al Coman,I Ursu,Taub,Greu,Axente, M Coman,N.Janos, adica aproape transferurile facute.Pe de alta parte nu stim daca Abrudan, Florescu, Giurgiu, Sepsi, mai pot duce inca un campionat, fie ele de liga a doua.
    Categoric s-a greist enorm.Nici n-am construit nimic pe termen lung, nici n-am reusit sa indeplinim obiectivul imediat.
    Chiar ma intreb, daca prntr-o minune promovam, cu ce se mergea mai departe?

  2. prea mici pentru un razboi asa de mare spune:

    Tot p”U”ncte (de vedere)personale.
    Numai cei care joacă câştigă. Numai cei care riscă câştigă. Istoria îi favorizează pe cei care-şi asumă riscuri. Uită de timiditate. Toate celelalte sunt doar scuze.
    Deci sa nu se vina acum la spartul targului cu scuze.
    Daca in anii anteriori s-a putut cu fosti jucatori si experati(unii) iata ca in liga doua nu mai tine figura.
    Parca a avut loc o selectie la inceput de campionat.
    Cine a facut selectia?
    Sabau,Pojar si Cojocaru.
    Apoi s-a inceput si s-a ranunta la doi antrenori relativ experimantati(Popescu si Falub) si s-a apelat (culmea) la Lobont.
    U a inceput campionatul greu.Am vazut ca se facea apel mereu la sacrificiu pentru culorile clubului.Au fost adusi jucatori mediocrii care au parasit lotul cu multumiri si aplauze(pe cale amiabila).Acelasi lucru si cu cei doi antrenori care au pus suflet.
    Acuma ma intreb ce experienta are Sabau in materie de fotbal.Sa aduci un antrenor (novice)fara scoala si practica in antrenorat nu orice manager de club poate sa faca o asa gresala fatala.Avand in vedere mediocritatea lotului ma intreb daca cu Cojocaru ar fi fost posibila totusi promovarea. E greu de presupus si acuma ar fi absurd sa sustinem ca ar fi fost altfel.Zarurile au fost aruncate dar Cojocaru trebuia sa ramana langa echipa si langa Sabau si Pojar.”pasul facut inapoi” de Cojocaru e mai mult o reactie emotionala dar care se poate interpreta si o fuga de raspundere.Daca ii era “bun prieten” lui Sabau trebuia sa ramana langa Sabau in ciuda divergentelor lui cu Lobont.
    Sabau se pare ca a ramas de fraier dar macar a stat langa echipa si isi asuma raspunderea.
    In ciuda incercarii esutae de a promova,Sabau merita sa ramana mai departe la carma clubului.Pana acuma s-a straduit si a pus suflet dar cu oamenii e cel mai greu de lucrat.Nu-i ramane decat sa se inconjoare de oameni cu caracter si cu siguranta va reusii sezonul urmator.

Postaţi un comentariu