Grigore Lup, cizmar: „În timpul crizei, pe mine m-au salvat modelele tradiţionale”

Grigore Lup confecţionează încălţăminte din piele încă de la vârsta de 16 ani. În prezent are un business de succes în domeniu, un sediu nou, 10 angajaţi şi mii de modele create de la zero, atât pentru omul de rând, cât şi pentru marile teatre din România, ansambluri populare din ţară sau de peste hotare. Confecţionează în medie, între 10 și 15 perechi de încălţăminte pe zi alături de echipa sa, dar lucrurile nu au mers întotdeauna atât de bine.

„Lucrez de la 16 ani. Sunt din comuna Chiuiești. Am venit la Cluj, am făcut un curs de calificare la Casa de Modă, iar după şase luni am fost angajat”, povestește acesta.

Grigore Lup folosește doar piele naturală/ Foto: Dan Bodea

Cum a ajuns să învețe această meserie? „Am făcut şcoala la Liceul Industrial Tehnofrig şi pe când să mă angajeze, m-au văzut mai slab la ochiul stâng, astfel că mi-au dat negaţie. Mi-au respins şi m-au trimis acasă. Norocul meu a fost faptul că m-am întâlnit în gară cu domnul diriginte, Gheorghe Coasan. Voiam să plec la Baia Mare să mă fac zugrav. Nu m-a lăsat să plec. M-a dus la el acasă, în Mănăştur. Iniţial a vrut să mă ducă în Baciu, la o brutărie. Dar fiindcă ploua, nu am mai mers până acolo. Domnul diriginte mi-a zis să intrăm la Casa de Modă, fiindcă ştia el acolo o femeie de serviciu. Acolo au zis că poate mă angajează, deşi când m-a văzut unul dintre meseriaşi i-a spus domnului diriginte: «Din ăsta nu o să iasă niciodată cizmar!» Am avut noroc că am stat lângă un cizmar foarte bun, Szekely Andrei. A fost cel mai bun cizmar din Cluj. Am stat lângă el şi am învăţat meserie!”, povesteşte Grigore Lup.

În atelier/ Foto: Dan Bodea

A învăţat rapid, câştigând primii bani după trei luni. A rămas în cadrul Casei de Modă până a mers în armată și încă doi ani după ce și-a efectuat stagiul militar. Apoi, fostul patron al Casei de Modă s-a privatizat, astfel că, în 2001 a decis că a sosit momentul să pornească o afacere pe cont propriu. Și-a făcut o firmă pe care a denumit-o SC Axa Magnolia SRL. Încă de la alegerea numelui a fost prevăzător: „Aveam  o grădină mare și aveam de gând să fac un aprozar, să vând legume și fructe, dacă nu va merge cu încălțămintea, așa că am denumit firma Axa Magnolia”, explică cizmarul.

„Am plecat de la Casa de Modă, mi-am închiriat o cameră în Mărăşti, unde am început să confecţionez încălţăminte pentru copii. Era să dau faliment, pentru că nu poţi pune un preţ bun la încălţămintea pentru copii. Am lucrat acolo în continuare, iar la un moment dat am avut noroc că un alt cizmar din zonă s-a pensionat. Avea patru angajaţi şi i-a dat în somaj. Dacă angajai şomeri în acea perioadă, statul îţi dădea un mic salariu pentru ei. I-am luat pe cei patru, erau două fete şi doi băieţi şi am continuat să lucrăm. A fost greu. Am mers mult la târguri, la Negreni, la Baia Mare, am umblat mult”, povestește acesta.

A trăit vremuri grele. La un moment dat, afacerea nu mergea prea grozav. Chiriile se adunau, materialele trebuiau plătite la timp, dar clienții nu se înghesuiau la poarta micului atelier.

În cadrul atelierului există modele care pot fi achiziționate/ Foto: Dan Bodea

„Cel mai complicat lucru a fost când am avut restanţă la chirie. Aveam datorii inclusiv pentru plata materialelor. La un moment dat m-am trezit noaptea, în pat şi am plâns! Am avut o perioadă în care de abia ne-am descurcat. Făcusem încălţămintea aceea pentru copii care nu s-a vândut şi atunci am crezut că trebuie să închid. Apoi, încet, încet, cu multă muncă, am reușit să ne ridicăm”, explică bărbatul. 

L-a salvat încălţămintea tradiţională  

Cum a trecut perioada de criză? Văzând că lucrurile se mișcă atât de greu, cizmarul a căutat o branșă mai puțin exploatată și astfel a început să confecționeze încălțăminte tradițională pentru diferite ansambluri populare din țară. „Prima colaborare cu zona artistică a fost cea cu Teatrul Național din Cluj-Napoca. Apoi am început să colaborez cu primăriile. M-a salvat efectiv încălțămintea tradițională. Nu mai ştiam cum să o scot la capăt. Am văzut că sunt ansambluri multe, iar primăriile te plătesc, chiar dacă cu ceva întârziere”, povestește clujeanul.  

Investiţie

Acum doi ani, Grigore Lup a achiziționat o casă, tot în cartierul Mărăști, pe care a transformat-o în atelier. Numai casa a costat 110.000 de euro, apoi a urmat amenajarea.  „Sunt scumpe și utilajele, dar le-am cumpărat tot pe rând. O mașină de cusut de exemplu, costă între 2.000 și 3.000 de euro.  Un calapod costă 100 de lei, iar eu am sute. Un metru de piele costă 150 de lei. Cumpăr de diferite culori. Colaborez cu fabrici din București, Suceava, Oradea. E un business profitabil, dar trebuie să muncești. Câștigi mai bine de un salariu”, spune acesta. Nu a apelat la fonduri europene, pentru că i-a fost teamă. „Nu ştii niciodată ce se poate întâmpla. Am preferat să fac investiţii pe rând”, spune acesta.

Noua locație a atelierului/ Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Online

De trei, patru ani de când a descoperit social media și a început să își promoveze și acolo produsele, a început să aibă tot mai multe comenzi. Și-a deschis şi un magazin online, unde sunt expuse modelele create până acum. Timpul pentru execuția unei comenzi online este de șapte zile. Internauții au de asemenea posibilitatea să comande modele personalizate, în urma completării unui formular specializat.

 „60% din ceea ce vând, vând pe Facebook. M-am învăţat și cu tehnologia. Trebuie să ții pasul, nu ai ce face. Inclusiv modelele le adaptăm periodic pentru a fi la modă. Cu online-ul mă ajută băiatul meu. E destul de complicat să te ocupi de toată afacerea. Vii dimineaţa la 7:00, pleci seara după 19. Am contabilă, am POS, am deschis şi un magazinul online. Piața este într-o continuă schimbare, trebuie să ne adaptăm. Pagina mea de Facebook are 15.000 de aprecieri”, spune acesta.

Magazinul online/ Foto: Dan Bodea

Verificând comenzile online/ Foto: Dan Bodea

Colaborări

În atelierul său de pe strada Dâmboviței nr.50 sunt create zi de zi modele noi. Atelierul are diverse colaborări. Ultima comandă, de exemplu, a venit din partea Studioului Hi Film Production pentru filmul „Pentru ce te-ai născut?” în regia lui Radu Jude, pentru care a creat ghete militare și cizme pentru ofițeri. De-a lungul timpului a colaborat cu peste 100 de ansambluri de dansuri populare din țară printre care Ansamblurile populare Românașul și Dor Transilvan din Cluj Napoca, dar și cu alte instituții printre care amintim: Opera Română Craiova (cizma damă cu toc), Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj-Napoca (ghete bărbați cu toc înalt), Opera Comică pentru Copii București, Teatrul „Ion Creangă” București (cizme piele maro), Teatrul Național Timișoara (cizme), Teatrul Spectrum – Târgu Mureş, Teatrul German de Stat Timişoara, Teatrul de Comedie București, Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca.

Atelierul confecționează încălțăminte militară și de construcții, încălțăminte pentru majorete – inclusiv pentru Clubul de majorete Madness UMF din Cluj-Napoca, campioane ale Europei în 2008 – încălțăminte tradițională specifică diferitelor zone geografice și naționalități precum pantofi tradiționali germani, încălțăminte romană, cizme arcași medievali, cizme ungurești, cizme ofițeri germani, cizme muschetari, cizme cavaleri medievali, pantofi tradiționali elvețieni, pantofi tradișionali irlandezi, pantofi de dans și chiar și bocanci pentru stripperi.

Această prezentare necesită JavaScript.

„Orice mi s-a cerut, am făcut. Am făcut cizme ungureşti, chiar dacă acum puţini se mai leagă să le facă, pantofi pentru clovni, cizme pentru muschetari, orice. Clientul vine, îmi spune ce dorește și dacă e cazul, ne documentăm împreună. Cei care doresc o comandă mai specială îmi dau indicaţii, îmi aduc fotografii. Orice se poate”, spune pantofarul.

„Am făcut încălţăminte pentru nea Marin Barbu, colaborez cu Neluţu şi Camelia Moțoc, am făcut pantofi pentru Orchestra Valahia din Bucureşti, pentru Orchestra Jidvei, pentru lăutarii din Baia Mare, pentru orchestra Ovidiu Barteș, pentru Matilda Pascal Cojocărița, pentru Ovidiu Purdea. Singurul secret în meseria asta este să fii serios. Dacă i-ai spus clientului că e gata pantoful marţi, apăi marţi trebuie să fie gata! Cel mai important lucru e să fii serios! Şi să faci încălţăminte bună”, spune acesta.

Pantofi tradiționali elvețieni/ Foto: Dan Bodea

Momentan lucrurile merg bine, însă anul viitor îl așteaptă o mare provocare pe Grigore Lup. Două angajate vor ieși la pensie  și deja caută înlocuitori. Cum tineri care să iubească această meserie nu prea sunt, acesta și-a propus să caute persoane la 40-50 de ani care să știe meserie. Are însă mari emoţii.  

Acum, însă, în atelier merge totul ca pe roate. Sunt zece angajați, iar fiecare are o misiune. „Facem zilnic între 10 şi 15 perechi pe zi, modele diferite, iar pe lângă, facem şi reparaţii. Lucrăm pe faze şi aşa merge mai repede. Fiecare ştie ce are de făcut. Avem calapoade de ordinul sutelor, modele la fel. Cel mai complicat model l-am realizat într-o zi”, explică pantofarul.   

Cel mai mic pantof realizat în cadrul atelierului a avut numărul 27, iar cel mai mare 52. Cel mai scump model semnat de Axa Magnolia costă 360 de lei, fiind vorba despre cizmele ungurești.  

Prețurile mari nu se justifică 

Grigore Lup susține că prețurile mari din mall, de exemplu, nu se justifică. „Probabil că au chiriile mari, dar altfel nu se justifică acele prețuri. Un metru de piele costă 150 de lei. Aici se ridică preţul, la piele. Îţi trebuie într-adevăr multe materiale pentru a face un pantof. Sunt peste 25 de materiale: de la cuie, soluţii, pânză, acetonă, cremă, şiret, dar tot nu se justifică prețurile acelea mari. Noi lucrăm mai mult pentru buzunarul omului de rând. Unele persoane îmi trimit de la București încălțămintea la reparat.

De curând i-am făcut încălţăminte unui doctor din Arabia Saudită. A venit cu trenul de la Suceava, unde avea el treabă, la Cluj. I-au trebuit cizme tradiţionale. I-am luat măsurile prin telefon, iar când a ajuns la Cluj, au fost gata. A zis că vrea să se îmbrace acolo în costum tradiţional. O altă doamnă a venit la Cluj de Zilele Maghiare. Era din Germania. A venit la atelier și și-a comandat câteva perechi de cizme tradiționale, de diferite culori”, povestește cizmarul.

Grigore Lup are peste 100 de calapoade / Foto: Dan Bodea

Foto: Dan Bodea

Cele mai vechi obicete din cadrul atelierului său sunt două scaune de la Casa de Modă/ Foto: Dan Bodea

Aici nu este doar raiul pantofilor şi a cizmelor tradiționale, ci și a pantofilor făcuți pe comandă.  

„Am o clientă care vine din Bistrița pentru a-i face pantofi spanioli de dans. Are o diferență de două numere și nu își găsește nicăieri pantofi. Am mirese, care au piciorul ceva mai lat și care nu își găsesc pantofi pentru nuntă, am o mulțime de comenzi pentru numere mari, atât pentru doamne, cât și pentru domni”, spune pantofarul.  

Diferență de două numere / Foto: Dan Bodea

Grigore Lup îi sfătuiește pe tinerii interesați de această meserie să aibă curaj şi să îşi deschidă un atelier. „Din această meserie se poate trăi bine. Chiar și numai din reparații se poate trăi”, spune acesta.

Magazinul online poate fi vizitat AICI. 


Publicitate

Postaţi un comentariu