Iconostas unic în Europa. Biserica din Seini care sfidează tiparele

Locuitorii oraşului Seini, situat în extremitatea vestică a judeţului Maramureş, la 26 de kilometri de Baia Mare şi 42 de kilometri de Satu Mare, se pot lăuda cu un iconostas unic în Europa care este construit integral din piatră albă.

„Are un iconostas unic în Europa, din piatră albă, făcut de meşterii din Seini şi piatră extrasă din cariera de piatră de la Seini, din Cariera Boci care a fost cariera acestei biserici”, spune Gabriela Tulbure, primarul oraşului Seini.

„Are o înălţime de 9 metri, o lungime de 11 metri iar grosimea este de aproximativ 80 de centrimetri – 1 metru”, a mai adăugat primarul.

Biserică veche de peste 200 sute de ani

Viaţa bisericii din Seini se întrepătrunde cu viaţa locuitorilor. „Primul document scris despre localitatea Seini datează din anul 1341. Cetatea, care străjuia împrejurimile, şi ale cărei temelii se mai văd şi astăzi pe vârful dealului conic, a aparţinut mai multor feudali. Domeniul Cetăţii-Castrum Zynir, cum se numea la acea vreme Seiniul, cuprindea întreaga Ţară a Oaşului şi pe Someş în sus până la Buşag şi în jos, Roşiori, Pomi, Lipou, Apa, Odoreu. Seiniul a fost distrus în 1605 de Basta, în 1580, 1677 şi 1717 de tătari, iar de foc în anul 1848. Populaţia Seiniului a participat la răscoala lui Gheorghe Doja, la Revoluţia din 1848 şi la Unirea din 1 decembrie 1918”, spune Gabriela Tulbure.

Despre gruparea şi organizarea vieţii populaţiei româneşti din această localitate se ştie că, din începuturile îndepărtate, vatra satului a fost sus pe Valea Seinelului, în mijlocul codrilor seculari, unde şi-au făcut o bisericuţă din lemn acoperită cu stuf, în care se închideau. În jurul anului 1580, biserica împreună cu toate casele au fost distruse de tătari.

[nggallery id=283]

Românii s-au retras în munte până a trecut pârjolul, apoi revenind s-au stabilit în gura Văii Boci, unde era o poiană mare străjuită de un codru des de stejari. Acolo, în jurul anului 1600 şi-au ridicat o nouă biserică din lemn, în care s-au rugat până în anul 1882, când înmulțindu-se populaţia s-a extins pe un teritoriu mai vast, tăind pădurile, mărind astfel suprafaţa pământului arabil. Până în anul 1840, în bisericuţele de lemn au slujit rând pe rând mai mulţi preoţi.

„După anul 1840 din şirul preoţilor slujitori se distinge părintele George Maniu, intelectual de seamă al timpului, înflăcărat patriot, care a pus bazele unei noi biserici din piatră în mijlocul comunei. Actuala biserică cu hramul «Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril» a cărei construcţie a început în primăvara anului 1866 sub preoţia lui George Maniu, este terminată de protopopul Alexiu Berinde, întrucât George Maniu trecând la cele veşnice n-a apucat să-şi termine lucrarea începută. Părintele Alexiu Berinde fiind şi arhitect, a extras planul de contrucţie a bisericii, el însuşi participând la toate lucrările”, mai adaugă edilul.

În anul 1882 după o muncă asiduă, în condiţii social-economice deosebit de grele, biserica este dată în folosinţă cu turnul încă neconstruit, din lipsă de fonduri. Abia după 42 de ani, în 1924 s-a terminat construcţia turnului şi s-a făcut iconostasul din piatră albă cioplită. Biserica păstrează o icoană datând din anul 1.600, provenită din vechea biserică de lemn din cimitirul de pe valea Seinel, denumită „Biserica haiducilor”.

Cine este ctitorul bisericii
Alexiu Berinde, cel care a ctitorit biserica ce adăposteşte iconostasul din piatră albă a fost un mare luptator pentru drepturile românilor şi a făcut parte din rândurile memorandiştilor ardeleni împreună cu Dr. Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Băseşti, Ion Rațiu. El este cel care a proiectat catedrala lui Vasile Lucaciu din Şiseşti. În memoria acestuia s-a montat în 2007 o placă memorială pe monumentul din centrul oraşului. Pentru a pune în evidenţă edificiul, autorităţile locale din Seini au cuprins în monografia oraşului un vast capitol care include descrierea şi istoria acestui edificiu.

„Toţi vizitatorii primesc această monografie, iar biserica este deschisă oricând pentru vizitatori”, a concluzionat Gabriela Tulbure.