EuroNewsletter. Săptămâna patimilor pentru trei guverne din Europa

Nu, nein. Președintele Klaus Iohannis a declarat că nu este de acord cu impunerea la nivel european a unor certificate de vaccinare, care să permită libera circulație pentru cei vaccinați împotriva COVID-19. „Să folosim aceste certficate ca să împărțim populația Europei în două nu mi se pare un lucru bun”, a declarat Klaus Iohannis. Grecia a propus marți un certificat de vaccinare împotriva COVID-19 valabil la nivelul întregii Uniuni Europene, pentru a ușura călătoriile. Conform propunerii înaintate de premierul grec, Kyriakos Mytsotakis, certificatul ar putea fi utilizat la îmbarcarea în orice mijloc de transport și la trecerea granițelor.

Chestiunea va fi discutată la Consiliul European (prin videoconferință) din 21 ianuarie.

Un clujean la butoane. Clujeanca Hegedüs Csilla a fost desemnată de către UDMR secretar de stat în Ministerul Fondurilor Europene. Ea a fost secretar de stat responsabil pentru patrimoniul cultural, iar în 2014 a fost pentru scurt timp ministru al Culturii și vicepremier. Din 2011 este vicepreședinte executiv al UDMR, responsabil pentru cultură, și purtător de cuvânt al Uniunii, din 2019.

Dilemele Europei, după Trump. Ștergerea conturilor de Facebook și Twitter ale lui Donald Trump naște dezbateri în Europa. Dincolo de prestația belicoasă în social-media a viitorul fost președinte al SUA, situația este delicată și complicată. Cât și cum pot reglementa autoritățile politicile unei companii private? Este legitim și etic ca unei persoane să i se ia dreptul la cuvânt pe baza unor „standarde ale comunității” nebuloase? Cum se poate combate discursul urii (hate speech) online, fără a vătăma iremediabil libertatea de exprimare? Iată câteva dileme la care Uniunea Europeană va trebui să găsească răspunsurile în următoarea perioadă de timp. Conversația a fost deschisă de unul dintre cei mai influenți comisari europeni, francezul Thierry Breton (portofoliul pieței interne), care a scris într-un editorial memorabil, publicat de Politico Europe și preluat de G4Media:

• „Faptul că un director de companie privată îi poate scoate din priză difuzorul președintelui SUA, fără aportul niciunui mecanism de echilibru și verificare, e de natură a te lăsa perplex. Nu este doar o confirmare a puterii deținute de aceste platforme, ci denotă și vulnerabilități profunde asociate modului în care e organizată societatea noastră în spațiul digital”.

Vicepreședinta Comisiei pentru Valori și Transparență, Věra Jourová, a punctat și ea într-un editorial pentru Euractiv:

• „Atenția se concentrează acum pe rolul Big Tech. Da, au permis teoriilor conspirației să înflorească. Da, au făcut bani din dezinformare și au permis unor actori răuvoitori să-și urmărească obiectivele economice sau politice. Da, au evitat responsabilitatea, și da, influențează sau chiar pot controla dezbaterea noastră democratică. Faptul că pot elimina permanent un președinte al SUA pe baza unor criterii neclare și fără supraveghere poate fi periculos pentru libertatea de exprimare”.

Iar președinția portugheză a Consiliului UE a anunțat că va încuraja „pașii politici și legislativi” necesari pentru a combate discursul urii și incitarea la violență online, dar cu respect „scrupulos” pentru drepturile cetățenești și democrația liberală.

Săptămâna rea a guvernărilor. În Italia este criză guvernamentală, după ce guvernul de coaliție al premierului Giuseppe Conte a pierdut sprijinul partidulețului Italia Viva, al fostului prim-ministru Matteo Renzi (3% în sondaje). E posibil ca guvernul să cadă, ceea ce în viața politică a Italiei tinde să devină un ritual anual. Mai interesant este că, de data aceasta, jumătate din italieni nu înțeleg clar motivele crizei. Este vorba de o dispută privind modul în care vor fi cheltuiți banii care îi revin Italiei din Mecanismul de Redresare și Reziliență (fondul european post-pandemie) – în jur de 210 miliarde de euro.

În Estonia, premierul Juri Ratas și-a anunțat miercuri demisia, în legătură cu o serie acuzații de corupție aduse Partidului de Centru, formațiunea sa politică. Ratas nu se numără printre politicienii acuzați de corupție de parchetul general, într-o afacere imobiliară, dar a declarat că își asumă consecințele politice ale scandalului.

În Olanda, guvernul lui Mark Rutte va decide vineri dacă va demisiona, din cauza unui scandal în escaladare, legat de autoritățile fiscale, care au acuzat în mod greșit mii de părinți de fraudă, determinând multe familii să intre în datorii, pentru a putea rambursa alocațiile copiilor. Scandalul survine altui val de indignare publică, legat de gestionarea defectuoasă și cu mari întârzieri a campaniei de vaccinare anti-COVID 19.

Refugiat politic. Fostul europarlamentar PDL Marian Zlotea, de a cărui activitate în Parlamentul European nu îți amintește nimeni, s-a săturat de nedreptățile din România, exact cu câteva zile înainte de a fi condamnat definitiv la pușcărie pentru corupție (8,5 ani .exe). Mâhnit, el a anunțat miercuri pe Facebook, că a părăsit România și a cerut statut de refugiat politic în altă țară, punându-se în aceeași categorie cu Carles Puigdemont, liderul separatist catalan, refugiat în Belgia. Dar, spre deosebire de Puigdemont, care are probleme fiindcă a declarat cu heirupul independența Cataloniei, Zlotea a fost condamnat pentru că a respectat o străveche tradiție românească: și-a obligat subordonații să cotizeze bani la partid, pe când era șef la Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și de Siguranța Alimentelor.

Luxembuturuga mică. Secretarul american de stat Mike Pompeo şi-a anulat, marți, în ultimul moment, un turneu în Europa, după ce ministrul de Externe din Luxemburg, dar și câțiva oficiali europeni de rang înalt au refuzat să se întâlnească cu el. Ca idee, ministrul de externe al Luxemburgului, Jean Asselborn, este unul dintre cei mai expliciți șefi de diplomații din Europa, același care în 2016 cerea răspicat suspendarea sau chiar eliminarea Ungariei din Uniunea Europeană, pentru încălcarea repetată a drepturilor omului.

Ținută. Pentru prima dată, există o uniformă a unui serviciu al Uniunii Europene. Ea a fost creată pentru Frontex, agenția de pază a frontierelor externe europene. O puteți vedea într-un film postat pe Twitter.

北京，我們有問題, adicătelea: Beijing, avem o problemă. Prins cu sărbătorile și mai apoi cu deranjul de pe la Washington, batalionul de editori ai EuroNewsletter a uitat de un document important semnat între Uniunea Europeană și China, pe vremea când 2020 se gândea ca, în sfârșit, să ne lase. Este vorba de acordul UE-China privind investițiile. Revenim acum asupra subiectului, cu promptitudine ardelenească. Așadar, în 30 decembrie 2020, cea mai mare piață (China) și cea mai mare piață liberă (Uniunea Europeană) ale lumii au convenit, în principiu, asupra unui acord negociat vreme de șapte ani, cu privire la regimul investițiilor. Acordul de principiu a fost agreat într-o videoconferință între liderii chinezi (mulți, și cu nume dificile) și cei europeni (președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, președintele Consiliului European, Charles Michel, cancelarul german, Angela Merkel, a cărei țară încă deținea președinția Consiliului UE și președintele francez, Emmanuel Macron). Finalizarea acordului s-ar fi făcut la presiunile Germaniei, pe ultima sută de metri a președinției sale.

Banii și dușmanii. În mod esențial, tratatul, odată aprobat, va deschide piața Chinei pentru investiții europene, fără foarte multe din barierele protecționiste actuale. În schimb, China obține un acces mai larg pe piața europeană, care era deja mai deschisă spre China decât era cea chinezească spre Uniunea Europeană. Astfel, la prima vedere, Uniunea este mai câștigată. Criticii acordului au arătat însă că, prin acest acord, Uniunea cauționează un regim, cel chinez, despre care se știe că folosește munca silnică, cu dedicație specială pentru harnica minoritate uigură, de religie musulmană. Liderii europeni au declarat însă că Beijingul s-a angajat să renunțe la această practică și va adera la convențiile mondiale în domeniu. Iată, la prima vedere un happy-end al unui an care a început tensionat între cele două părți, cu acuze că lobby-ul chinez la Bruxelles a reușit să îndulcească un raport oficial al serviciului diplomatic european, privind dezinformarea practicată de Beijing, și a culminat cu discursul privind starea Uniunii al Ursulei von der Leyen, din septembrie, când China a fost identificată ca un „rival sistemic”. De unde aflăm că dușmanii sistemici pot deveni parteneri de nădejde, mai ales dacă au foarte-foarte mulți bani.

Omul nostru. Acordul nu va fi semnat, însă, decât după ce va fi aprobat și de Parlamentul European. Iar acesta a arătat în repetate rânduri că este inflexibil, când vine vorba de drepturile omului. Astfel, este de prevăzut un parcurs dificil al acordului în legislativul european, cu multe discuții axate pe lagărele de muncă uigure. În acest context, devine important europarlamentarul român Iuliu Winkler (UDMR-PPE). El este coordonator al Grupului de Monitorizare a relațiilor cu China și raportor permanent al INTA în dosarele UE-China (unde INTA înseamnă Comisia pentru comerț internațional a Parlamentului European). Altfel zis, Winkler este specialistul numărul unu al legislativului european pe relația comercială China-UE.

• „Sunt pe deplin angajat să particip în procesul de examinare minuțioasă (subl. n.), care se va desfășura în INTA, a acordului UE-China pentru a mă asigura ca acesta este la înălțimea așteptărilor deputaților europeni în toate domeniile importante, inclusiv în privința accesului îmbunătățit la piață, a abordării practicilor care denaturează piața și concurența neloială, precum și a prevederilor legate de dezvoltarea durabilă, protecția climei și a mediului, de responsabilitatea socială a întreprinderilor și de drepturile lucrătorilor. Voi putea susține acest acord doar daca va respecta poziția noastră în domeniile amintite deja”.

– a declarat Iuliu Winkler.

Va fi interesant.

Mari minuni se întâmplară. Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan s-a declarat, marți, gata să „repună pe șine” relațiile dintre Ankara și Uniunea Europeană. „Sperăm că prietenii noștri europeni vor manifesta aceeași deschidere”, a adăugat el. Pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu, amintim că 2020 a fost un an marcat de mari tensiuni între cele două părți, pe tema explorării zăcămintelor din largul coastelor grecești și cipriote, și de un veritabil război verbal al lui Erdoğan, purtat contra președintelui francez, Emmanuel Macron, în legătură cu reformele și atitudinile privind religia musulmană în Hexagon.

Off-topic. România se află pe locul trei în lume, într-un clasament al celor mai bune țări din lume în care să lucrezi de acasă. Ierarhia ia în considerare viteza internetului, costul conexiunii, costul chiriei și indicele de fericire (unde stăm prost, că altfel eram pe locul 1).