Instituţiile publice sunt mai handicapate ca handicapaţii

Foto: Dan Bodea

O vorbă românească spune că unde-i lege, n-ar trebui să fie tocmeală. Dar, deşi suntem aliniaţi la legislaţia în domeniu din lumea civilizată, deşi ne umplem pieptul cu galoane de genul „Capitală a..”, când vine vorba de drepturile celor cu care soarta a fost mai puţin generoasă, nu prea mai avem cu ce să ne lăudăm.

De la vorbe la fapte

Potrivit legislaţiei româneşti, aliniată celei europene, persoanele cu dizabilităţi –de orice tip ar fi- trebuie să poată avea acces cel puţin în instituţiile publice la fel ca orice altă persoană normală, sănătoasă.

Directorul executiv al Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj, Corina Vasiliu, ne spune că cel puţin la legislaţie stăm bine: „Legislaţia specifică -ne referim aici la legea 448/2006- prevede pentru persoanele cu dizabilităţi, referindu-ne la accesibilitate,   utilizarea unui concept „acces pentru toţi” sau „design universal”. Asta înseamnă că proiectarea tuturor serviciilor, produselor pe care le utilizează persoanele cu dizabilităţi să fie astfel concepute şi gândite încât să fie folosite de absolut toate persoanele, fără a necesita lucrări de adaptare. Toate serviciile publice trebuie să fie adaptate persoanelor cu dizabilităţi -vizuale, auditive, mintale- prin pictograme. De exemplu, mijloacele de transport trebuie să fie adaptate, adică toate firmele de taxi trebuie să aibă minimum o maşină adaptată pentru cei care se deplasează în scaunul rulant, trecerile de pietoni să fie adaptate cu semnalizare sonoră şi vizuală. La transportul feroviar, de exemplu, minimum un vagon trebuie să fie adaptat pentru accesul celor în scaun rulant, ghişeele toate, din gări, autogări, aerogări să fie accesibilizate prin covor, pavaj tactil sau semnalizare contrastantă; trebuie să fie adaptate pentru toate tipurile de dizabilităţi. Totul trebuie adaptat, să fie lift, ghişeul să fie coborât; în acest concept de design universal, trebui inclusiv interpreţi pentru limbaj mimico-gestual pentru persoane cu dizabilităţi auditive. Tot mediul trebuie adaptat, astfel încât o persoană cu dizabilităţi –orice tip de dizabilitate ar avea- să aibă acces la fel ca o persoană sănătoasă”.

Corina Vasiliu ne mai spune că au fost mai multe termene pentru a ne conforma normelor în domeniu -2007, apoi 2010- şi între timp s-au mai peticit câteva găuri. Dar tot departe suntem de ceea ce ar trebui să fie.

Primăria Cluj-Napoca nu beneficiază de rampă destinată persoanelor cu dizabilități motorii / Foto: Dan Bodea

Primăria Cluj-Napoca nu beneficiază de rampă destinată persoanelor cu dizabilități motorii / Foto: Dan Bodea

„În Cluj, trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem partea pozitivă, dar în egală măsură, trebuie să ne recunoaştem şi minusurile la nivel de comunitate. Adică, persoanele cu dizabilităţi, în ceea ce priveşte transportul comun în municipiul Cluj-Napoca… Există astfel de mijloace adaptate, care au rampe, se înclină, există staţii adaptate, evident, în principal în centrul Clujului sau în instituţiile publice mai centrale; în restul judeţului ceva mai puţin. Există şi pictograme, şi covoare –pavajul tactil-, în intersecţiile mari există sonorizare specială, există semnale auditive, vizuale. Există şi hoteluri adaptate. Evident că nu toate. Există şi taxiuri adaptate. Există  şi cabine de telefon adaptate, există şi la bancă formulare adaptate sau persoane care ar trebui să fie pregătite. Trebuie şi să recunoaştem că nu există în format Braille, pentru toţi nevăzătorii şi nici cei care să-l interpreteze. Ne-am armonizat la nivel teoretic cu legislaţia europeană în domeniu, astfel încât inclusiv paginile de internet, editurile, tot ce vă imaginaţi şi unde o persoană sănătoasă are acces, toate aceste lucruri ar trebui adaptate pentru toate tipurile de dizabilităţi”, mai spune Corina Vasiliu.

Pedepsite cu vorbă bună

Că lucrurile nu stau cum cere legea o confirmă şi o campanie tematică de control derulată în perioada 17 februarie – 14 noiembrie 2014 de către Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS).

Potirvit directorului executive al AJPIS, Viorica Zlati, în urma controlului au fost dispuse în total 88 de măsuri privind accesibilizarea intrării în clădire conform NPO51/2012; reproiectarea rampei de acces; amplasarea sistemelor vizuale şi tactile/prevederea unor suprafeţe de avertizare tactilo-vizuale; reconfigurarea dimensiunii uşilor de acces în încăperi; prevederea a cel puţin unui grup sanitar adaptat şi echipat corespunzător; asigurarea a minim 2 locuri de parcare destinate persoanelor cu dizabilităţi; semnalizarea corespunzătoare a locurilor de parcare; dotarea cu echipamente şi tehnologii asistive: panouri luminoase, sisteme de avertizare audio-video, accesibilizarea paginii de internet; semnalizarea accesului adaptat în clădire/căile de acces din clădire/încăperi (birou, ghişeu, grup sanitar destinat persoanelor cu dizabilităţi) cu simboluri şi marcaje internaţionale; asigurarea interpretului mimico-gestual pentru persoanele cu deficienţe de auz/surdo-cecitate; asigurarea cu materiale informative pentru persoanele cu deficienţe senzoriale/mintale (materiale redactate în limbaj Braille sau în forme uşor de citit).

IMG_6273

Între timp, unele instituţii s-au conformat, altele nu. Cu ocazia controlului au fost aplicate şi sancţiuni.

“Au fost aplicate 10 avertismente în conformitate cu prevederile Ordonanţei nr.2/2001, art.5, aliniat (2), litera a): 5 avertismente pentru serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor; 5 avertismente pentru primăriile din municipii. În timpul activităţii de control nu au fost aplicate amenzi contravenţionale », spune Viorica Zlati.

„Cauza principală pentru neadaptarea instituţiilor publice pentru accesul persoanelor cu handicap o reprezintă lipsa fondurilor necesare acestor investiţii. Obţinerea anumitor aprobări pentru realizarea lucrărilor de adaptare este foarte mult îngreunată de demersurile obligatorii şi costurile acestora. Unele clădiri sunt construcţii de peste 100 ani, fiind clădiri de patrimoniu a căror structură nu permite amplasarea unei rampe de acces sau lift”, mai spune Viorica Zlati.

Puține clădiri din Cluj au rampe de acces pentru persoanele cu dizabilități / Foto: Dan Bodea

Puține clădiri din Cluj au rampe de acces pentru persoanele cu dizabilități / Foto: Dan Bodea

De asemenea, AJPIS a desfăşurat în cursul anului 2014 şi alte controale privind ”Verificarea şi monitorizarea asigurării accesului neîngrădit al persoanelor cu handicap la serviciile publice locale”.

“Au fost verificate instituţiile identificate de către Institutul de Politici Publice, prin petiţia înregistrată la Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială nr. 4905/18.03.2014, în care era stipulat că unele instituţii publice nu au implementat măsurile corespunzătoare pentru respectarea prevederilor legale privind accesibilizarea mediului public, aşa cum este prevăzut în Legea nr. 448/2006 privind protecţia drepturilor persoanelor cu handicap: Tribunalul Cluj, Spitalul Clinic de Urgenţă Cluj, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, Universitatea Babeş-Bolyai, DGASPC Cluj, Primăria Cluj-Napoca (verificată în campania tematică). Au fost dispuse în total 15 de măsuri: prevederea (a cel puţin) unui grup sanitar adaptat şi echipat corespunzător (3 măsuri); semnalizarea corespunzătoare a locurilor de parcare (o măsură); dotarea cu echipamnete şi tehnologii asistive: panouri luminoase, sisteme de avertizare audio-video, accesibilizarea paginii de internet (3 măsuri); semnalizarea accesului adaptat în clădire/căile de acces din clădire/încăperi (birou, ghişeu, grup sanitar destinat persoanelor cu dizabilităţi) cu simboluri şi marcaje internaţionale – o măsură; asigurarea interpretului mimico-gestual pentru persoanele cu deficienţe de auz/surdo-cecitate – 4 măsuri; asigurarea cu materiale informative pentru persoanele cu deficienţe senzoriale/mintale (materiale redactate în limbaj Braille sau în forme uşor de citit) – 3 măsuri. Au fost remediate 4 măsuri A23 – asigurarea interpretului mimico-gestual pentru persoanele cu deficienţe de auz/surdo-cecitate: au fost încheiate protocoale de colaborare cu  ANIALMG şi a fost remediată măsura A22 – semnalizarea accesului adaptat în clădire/căile de acces din clădire/încăperi (birou, ghişeu, grup sanitar destinat persoanelor cu dizabilităţi) cu simboluri şi marcaje internaţionale. A fost cerută prelungirea termenelor pentru celelalte 10 masuri, s-a solicitat suplimentarea bugetului pe anul 2015 pentru realizarea măsurilor. În timpul activităţii de control nu au fost aplicate amenzi contravenţionale », a completat Viorica Zlati.

Acces interzis către Domnul

Deşi poate ar fi obligate de alte legi decât cele pământene, nici bisericile nu prea au grijă în privinţa accesului de cei faţă de care ar trebui, poate, să se apropie cel mai mult. Preşedintele Asociaţiei « Distonia », Sorin G. Ionescu, se gândeşte să demareze o campanie de sensibilizare şi în rândul reprezentanţilor bisericilor pentru a înlesni accesul persoanelor cu dizabilităţi în lăcaşele de cult.

Dura realitate: persoanele cu dizabilități motorii trebuie să urce scările pentru a participa la slujbă / Foto: Dan Bodea

Dura realitate: persoanele cu dizabilități motorii trebuie să urce scările pentru a participa la slujbă / Foto: Dan Bodea

«Atunci când prin prisma celor lumești nu mai găsești rezolvare, impulsul inevitabil este sa te îndrepți către Dumnezeu, cu speranța și credința că îți va alina durerea si/sau anumite lipsuri. Încetul cu încetul ne îndepărtăm de credinta îndreptată spre divinitate și o ingropăm între ziduri reci. Eu întreb sincer, persoanele cu dizabilităţi locomotorii au sau ar trebui să aibă parte de acest ultim „drept” material înspre dialogul cu divinitatea în casa acesteia? ”, se întreabă, retoric, Sorin G. Ionescu.


Publicitate

Postaţi un comentariu