Sicilia, o destinație de vacanță perfectă

Text de Lili Morar

Sars-CoV-2 e un virus puternic, dar pălește în fața celor stăpâniți de virusul călătoriilor. Pentru că vine vara, coronavirusul bate în retragere și măsurile de relaxare permit călătoriile, am venit în întâmpinarea celor pasionați cu un serial-ghid de destinații de vacanță. El este realizat de dr. Lili Morar, pe baza impresiilor personale din locurile vizitate. Astăzi vă invităm să descoperiți Sicilia.

Un eveniment fericit a reunit tot grupul de prieteni într-o vacanță de o săptămână pe coasta vestică a Siciliei. E luna iunie, 2017. Acum sunt zboruri directe, low cost, din București pe aeroporturile siciliene Palermo sau Catania. Noi am ales Palermo, fiind mai aproape de destinația noastră, Porto Palo.

Din aeroport am închiriat o mașină, pentru confortul deplasărilor.

Sicilia, cea mai mare insulă a Italiei, dar și a Mediteranei, oferă spectacol pentru vizitatori din toate punctele de vedere. Relieful e muntos, fiind o insulă vulcanică, cu faleze abrupte uneori, dar și cu plaje largi în care marea se împrietenește cu uscatul. Orașele par încremenite în istorie și își păstrează farmecul aparte.

Culturile de viță-de-vie și măslini se întind cât vezi cu ochii. Oleandri înfloriți în toată gama de culori ne însoțesc pe tot parcursul drumului. Considerată o zonă mai săracă a Italiei, e bogată în tradiționalism și vanitate. Celebra mafie e doar legendă sau se menține discret în umbră. Săraci sau nu, au o bogată rețea de drumuri cu autostrăzi care fac accesibilă traversarea insulei rapid, iar marcajele și indicatoarele fac GPS-ul să nu mai fie de multe ori necesar.

Cele mai renumite obiective turistice sunt Vulcanul Etna, orașele Siracusa, Taormina, Catania, Palermo, Agrigento și Noto. Au și plaje frumoase cu nisip fin și apă azurie și clară. Cele de la Marinello, Cefalu, Mondello sau Scala dei Turchi sunt doar câteva dintre cele care merită vizitate.

Locația noastră de cazare e situată pe o plajă largă, în sudul micului port Porto Palo. E renumită mai ales pentru restaurantul de pește, considerat cel mai bun din zonă. Se numește “Ristorante da Vittorio”. Simplu. În fiecare zi, la prânz și cină suntem invadați de autocare ce aduc turiști dornici de o masă deosebită. Antipastele sunt cu fructe de mare, pastele cu scoici, iar felul principal e pe bază de pește, adus la prima oră, în fiecare zi. Dulcele e sub formă de înghețată sau fructe. Renumitele canoli, biscuiții umpluți cu ricotta, erau mai bune la patiseriile specializate, fiind făcute proaspăt, în fața ta.

Noi suntem cei răsfățați, pentru că, pe lângă cazare, ni se oferă demipensiune. Ne-am simțit imediat ca acasă, poate din cauza vilei micuțe, cu doar 15 camere, tipic mediteraneeană, dar sigur și din cauza atitudinii gazdelor. E o afacere de familie cu poveste romantică.

Bergamezul Vittorio s-a întâlnit cu sicilianca Francesca în Elveția acum vreo cincizeci și ceva de ani. Pe atunci el lucra la o măcelărie, iar ea era asistentă medicală. A fost dragoste la prima vedere, povestesc ei acum, uitându-se cu drag unul la altul. Dar viața i-a despărțit, el întorcându-se la Bergamo pentru a urma cursuri de chef bucătar, iar ea s-a alăturat familiei din Sicilia. Pentru că timpul nu a estompat, ci mai degrabă a amplificat dorul unuia de celălalt, Vittorio a plecat împreună cu tatăl lui ca să o ceară în căsătorie, conform tradiției. Pe vremea aceea , distanța a fost parcursă în trei zile. Cu trenul. S-au căsătorit în 1964.

Au urmat copiii. Michelangelo, Mario, Brigitta și Carolina. Doar Mario e plecat farmacist în Germania. Restul, împreună cu soții, copiii, chiar și cuscrii, ajută la bunul mers al restaurantului deschis în 1976. O altă surpriză plăcută din timpul sejurului a fost Ionela. Crescută de părinți în Italia de la nouă ani, s-a mutat la prietenul sicilian, iar acum e barmaniță la Vittorio. Se pare că străinii sunt acceptați doar dacă au legături cu un insular…

În lungile plimbări pe plajă am remarcat potențialul neexploatat al zonei. Se pare că nu se dorește invazia marilor concerne turistice. Am văzut doar vile private, elegante, cocoțate pe vârf de faleză, înconjurate de grădini îngrijite, cu acces direct la mare. Am ajuns și la două plaje micuțe unde vin broaștele țestoase să-și depună ouăle. Din păcate nu eram în sezonul potrivit, așa că n-am văzut nicio urmă de țestoasă, doar plăcuțele ce marcau teritoriul.

În schimb, nisipul cald adăpostea sute de crăbișori. Seara ieșeau din adăposturile lor săpate perfect rotund, la plimbare. Spre marea bucurie a pescărușilor ale căror urme se vedeau clar pe nisipul dimineții. Plimbarea pe plajă înspre Porto Palo nu e foarte lungă, iar aici găsești locuri amenajate cu șezlonguri, baruri și restaurante. La ceas de seară se pornesc discotecile, pentru doritorii de distracție. Cel mai apropiat oraș e Menfi, aflat la doar câțiva kilometri distanță. Am nimerit perfect în plin festival al vinurilor. Pentru că sicilienii fac un vin excelent, merită sărbătorit. Marsala, Mandrarosa, Nero d’Avola și multe altele. Ziua, orașul e încremenit în căldura celor 40 de grade. Sunt prezenți pe stradă doar bărbați mai în vârstă, așezați pe scaune aliniate sau în grupuri. Discută animat treburi importante ale lumii lor.

Seara e o frenezie. Miile de oameni ieșiți să sărbătorească fac străduțele neîncăpătoare. Mulțimea se deplasează între piața centrală, unde sunt spectacole de scenă și zecile de cortille, adică niște curți interioare, unde sunt organizate degustările. Muzica e obligatorie și e diferită. Se cântă live sau discotecă, dar toată lumea bea, dansează și se distrează. Inclusiv primarul orașului, care, acompaniat de soție și staff, făcea turul de onoare.

Spectacolul de scenă se încheie cu un impresionant foc de artificii. Apoi distracția continuă până în zori. Pentru cine rezistă. Dulcea leneveală a relaxării la soare, marea perfectă și mâncarea delicioasă fac să nu ne mai dorim să colindăm insula, deși ar fi multe de văzut. Totuși, plecăm într-o bună dimineață la Scala dei Turchi, aflată la 80 km. Considerată o minune a naturii, faleza de marnă albă erodată de mare și vânt se întinde între două plaje micuțe din apropierea portului Empedocle. Văzută de sus, e spectaculoasă. Văzută de jos, e impresionantă. Plimbarea pe plajă până la stânca celebră ne poartă pașii în ape puțin adânci și calde. Urcăm și noi atât cât putem pe urmele sarazinilor invadatori de la care își trage numele. E incredibil de albă și lucioasă ,dar surprinzător, nu alunecăm pe panta abruptă, iar panorama asupra mării merită tot efortul.

După-masă, când arșița începe să se domolească, plecăm spre Agrigento. Acest oraș, întemeiat de greci în secolul VI î. Hr, păstrează cel mai frumos și bine conservat sit arheologic, Valle dei Templi. Orașul în sine nu oferă nimic din ce nu am văzut în alte părți. Partea veche e structurată clasic pe străduțe înguste, iar multe dintre casele de piatră sunt deteriorate. Urcăm pe jos până la domul bizantin, dar pe porțile ferecate e doar un anunț că sunt în renovare. Lăsăm nevizitat și muzeul provinciei, pentru a avea mai mult timp pentru Valle dei Templi. Care chiar merită.

Grecii întemeietori și-au ales locația pe o colină ce domină cerul, marea și pământul. Au construit temple masive și ziduri de apărare în care au încastrat morminte. Cele mai importante temple sunt cel al Junonei, al lui Hercule și Zeus. Dar cel mai bine conservat e templul Concordiei, care rivalizează cu Parthenonul atenian. Din 1997, situl e încadrat în patrimoniul UNESCO.

Dezvoltarea turistică aduce confort pentru vizitatori. Sunt două porți de intrare și ieșire și încă trei doar pentru ieșire în puncte cheie. Deplasarea se poate face pe jos, pe alei pietruite, bine întreținute sau cu titi-car. Pentru cei curajoși sunt puse la dispoziție segway-uri contra cost. Și totul e încadrat într-un parc de măslini, piersici și lămâi. O surpriză inedită e un țarc în care câteva capre albe își așteaptă familia adoptivă, conform inscripției de pe tăbliță. Istorie încadrată de frumusețe și emoție. Fabulos!

Nu pot să scriu o încheiere. Pentru că, deși sejurul s-a terminat, îmi doresc o continuare. Mă voi întoarce, pentru că mai sunt multe de văzut și de trăit în minunata Sicilie!

M-am întors după doar doi ani, în 2019, tot la Vittorio pentru început, apoi să explorăm și alte locuri. Se poate închiria mașină din aeroportul Palermo, apoi să o predai în aeroportul din Catania, contra unui cost suplimentar. Dar e o practică uzuală, care oferă confort călătorilor, peste tot în lume.

Am ales să mergem tot o săptămână , la sfârșit de iunie. Vittorio e neschimbat, donna Franca, la fel. Se ocupă neobosiți de bunul mers al locației. Michelangelo, fiul, se ocupă de aprovizionare și alte treburi cotidiene. Carolina, fiica, e mereu zâmbitoare când se ocupă de turiști. Doar Ionela nu mai este, luându-și zborul în altă direcție. Au renovat și camerele, iar acum totul miroase a nou și proaspăt. Seifurile de siguranță din camere le ridică standardul, deși nu cred că ar fi nevoie de ele. Sicilia e o zonă unde furturile sunt inadmisibile. Timp de patru zile, am fost răsfățați culinar, așa cum numai Vittorio știe.

Plaja privată e excelentă pentru cei ce vor liniște. Iar orașul Menfi are oricând ceva de sărbătorit. Chiar și într-o simplă zi de sâmbătă! Pornim pe mai departe spre Siracusa. Pe drum ne oprim să vizităm Ragusa, un alt oraș deosebit de frumos. E situat în sudul insulei, destul de aproape de mare. E format din două părți distincte, Ragusa Superiore, mai nou și modern și Ragusa Ibla, partea veche în stil baroc, care face de fapt atracția principală a zonei. Ne-am oprit în fața catedralei Santa Maria delle Scale, de unde aveam o panoramă superbă asupra Ragusei Ibla, dar nu am mai coborât să o vizităm, pentru că eram în criză de timp. Urma să ne oprim în alt oraș pe drum, Noto.

Noto e un alt exemplu de artă barocă siciliană, ce a fost și el înscris în Patrimoniul Unesco. Principalele atracții sunt Catedrala și Palazzo Ducezio.
E un oraș micuț, dar cu un farmec aparte și nu mă miră faptul că e plin de vizitatori. Ajungem spre seară în Siracusa și ne cazăm la un Agriturismo. Totul bio!

Reușim să vizităm frumoasa piață din Ortygia ca să avem împlinită ziua. Siracusa e și ea înscrisă în Patrimoniul Unesco și sunt multe de vizitat. Ruinele teatrului vechi, Urechea lui Dionisos, Domul din Siracusa, Sanctuarul Madonna della Lacrima, Castelul Maniace, Templul lui Apollo….

Dar trebuie să le lăsăm pentru altădată. Un eveniment nefericit necesită reîntoarcerea în țară și ne întrerupe vacanța, care ar fi trebuit să se continue cu Taormina și Etna.

Dar asta nu înseamnă decât că am lăsat porțile deschise!

Voi merge din nou, cu siguranță!