Muzeul grănicerilor poartă galben de Schönbrunn

„Am încercat să îi dăm o culoare cât mai apropiată de galbenul de la Schönbrunn, ca un fel de subliniere a legăturilor care au existat între cei de aici și Viena”, spune la terminarea vizitei de la Muzeul Grăniceresc Năsăud muzeograful Dan Prahase, un volubil ghid prin întortocheata istorie a regimentului de graniță năsăudean.

Clădirea galben-oranj a fostei cazarme, în care acum funcționează muzeul, iese în evidență prin prospețimea culorii, în contrast cu majoritatea clădirilor din Năsăud, care, cu siguranță, au cunoscut vremuri mai bune.

Recent redeschisă publicului, secția de istorie a muzeului năsăudean spune povestea grănicerilor de aici, oșteni loiali ai imperiului habsburgic și austriac, care le-a dat libertatea, în schimbul sângelui pe care l-au vărsat pe câmpurile de luptă din toată Europa.

În câteva încăperi este cuprinsă toată istoria de aproape 90 de ani a Regimentului II Grăniceresc Valah și cea a Districtului Năsăud, creat după desființarea regimentului. Oșteni sclipitori aduși din toate colțurile imperiului să conducă granița năsăudeană, așa cum au fost coloneii Carl von Enzenberg sau Carl Urban, par că inspectează și acum din tablouri ținuta militară în care sunt îmbrăcate manechinele.

La loc de cinste se află reproducerea după un celebru tablou al bătăliei de la Arcole, din 1796, când, potrivit tradiției, un batalion de grăniceri năsăudeni a blocat trei zile detașamentele franceze conduse de Napoleon, acoperindu-se de glorie. „De aş avea eu un asemenea batalion nemţesc, aş ajunge în trei zile la Viena”, le-ar fi spus atunci viitorul împărat ofițerilor din statul său major. Ce nu știa Napoleon era că batalionul „nemțesc” era de fapt format din grăniceri români.

Întreaga poveste a bătăliei de la Arcole, cu lux de amănunte, este deslușită vizitatorilor de muzeograful Dan Prahase, care insistă asupra momentului în care Napoleon a căzut în apă iar un detașament de grăniceri a fost pe punctul de a-l captura.

Cât despre ipotezele care spun că nu grănicerii năsăudeni i-ar fi ținut piept lui Napoleon, ci alte trupe românești, dintr-un regiment de linie, acestea sunt respinse fără drept de apel: „Nu înțeleg de ce acum ne-am trezit să contestăm ceea ce istorici respectați au spus încă de atunci”.

Uniformele de cătane austriece, dar și cele românești get-beget, pe care le purtau grănicerii ce nu aveau bani pentru primele, își continuă defilarea prin camerele muzeului, în imagini sau pe manechine. Luptele din prima jumătate a secolului al XIX-lea și cele din 1848-1849 se desfășoară din nou, pașnic, sub ochii celor curioși să le descopere. Un loc aparte în cadrul muzeului este acordat lui Leonida Pop, născut într-o familie de grăniceri năsăudeni, care a ajuns general de divizie al Imperiului Austro-Ungar și consilier intim al împăratului Franz Iosif.

Pe fondul galbenului-oranj de Schönbrunn, străjuit de manechinele în ținute cazone austriece, povești cum sunt cea a lui Leonida Pop sau cea a oștenilor de la Arcole fac din micul muzeu năsăudean unul dintre cele mai interesante din toate Transilvania.

[stextbox id=”info” caption=”Secție de etnografie”]În continuarea secției de istorie a Muzeului Grăniceresc din Năsăud se află o interesantă secție de etnografie. De asemenea, în curtea din spatele muzeului a fost refăcută o casă tradițională năsăudeană. Muzeul este deschis între orele 9.00 și 17.00, în perioada octombrie-martie, și între 10.00 și 18.00, în perioada aprilie-septembrie, cu excepția zilei de luni, când este închis.[/stextbox]