Embrionul primei globalizări. Jurnal grecesc (II)

Aigai, întâia capitală a Macedoniei antice

Planul este următorul: facem turul Greciei continentale cu mașina, într-un slalom care are ca jaloane siturile istorice de la Aigai, Pella, Platamon, Delfi, Micene, Mistras și Olimpia. Poate și Corint și Epidaur, dacă timpul ne permite. Stăm la campinguri, majoritatea pe malul mării. La final, o pauză de câteva zile în Lefkada. După aceea, înapoi în România, cu un stop în Skopje. La drum!

Florina este un orășel de munte, la intrarea în Grecia dinspre Macedonia, cam prăfuit prin parcuri și cam crăpat pe la trotuare. De dimineață, nu sclipește nici de frumusețe, nici de curățenie. Amplasat la 13 kilometri de graniță, este ideal pentru un popas de noapte, înainte de a porni în explorarea vechii Elade. Motto-ul orașului, „locul unde începe Grecia”, dezvăluie că nu suntem primii care am plănuit așa.

La ora 9.00, pe principala stradă comercială a Florinei nu se plimbă decât câțiva câini vagabonzi, proaspăt udați de o scuturare de nori. Afară nu sunt mai mult de 18 grade, o temperatură incredibil de redusă pentru Grecia, la mijlocul lui iunie. Cerul e un strat compact de nori plumburii. Înghesuim pe bancheta din spate și în portbagaj duzina de trolere, trolerașe, rucsacuri și rucsăcei, și plecăm spre primul obiectiv al călătoriei, Aigai, întâia capitală a Macedoniei antice. aflată lângă satul Vergina de azi.

Pe drum, dimineața răcoroasă lasă loc unei amieze caniculare. Culoarea asfaltului pare că se reflectă în emisfera de nori care acoperă fără compromis cerul, în stânga și în dreapta, în față și în spate. Glisăm mai bine de 120 de kilometri prin acest glob gri-albăstrui cu efect de seră.

Aigai a fost prima capitală a micului regat de la periferia lumii grecești, care avea să cucerească toată lumea cunoscută. Legenda spune că primul rege macedonean, Caranus, și-a stabilit aici capitala, urmând o profeție a Oracolului de la Delfi. Pythia i-a spus eroului mitic să își fondeze regatul acolo unde îl vor călăuzi caprele. Plecat în exil din Argolida peloponesiacă, împreună cu un grup de coloniști, Caranus a pribegit spre nordul Eladei, până când a zărit un cârd de capre, și a decis să se așeze acolo. De altfel, Aigai înseamnă în greacă un loc unde viețuiesc caprele.

Lucrurile acestea se întâmplau cândva la limita dintre epoca eroilor legendari și epoca certitudinilor istorice, care nu trec, în acest caz, dincolo de anii 800 înainte de Christos. De atunci, vreme de 400 de ani, Aigai a fost capitala Macedoniei antice, până la mutarea acesteia la Pella. Și după această mutare, Aigai a rămas un oraș sacru al Macedoniei, și locul unde se căsătoreau și erau îngropați regii.

Gloria vechii capitale a început să pălească odată cu luptele pentru putere dintre diadohi, succesorii lui Alexandru Macedon, și, mai abrupt, după cucerirea Macedoniei de către romani. Orașul a fost părăsit aproape complet în perioada de început a Imperiului Roman, în urma unei alunecări de teren. Tot ce a rămas în urmă a fost un sat modest de crescători de capre, cu un nume, „Palatitia” (palat), al cărui rost a fost uitat cu trecerea vremii.

În 1861, în zorii arheologiei moderne, a fost descoperit primul mormânt macedonean de la Aigai, după care s-au făcut și alte descoperiri similare, dar marea descoperire a survenit abia în 1976, când profesorul Manolis Andronikos a excavat mormântul păstrat intact al lui Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru Macedon.

Mass-media mondială a acordat spații largi evenimentului. Astfel, Aigai, embrionul primei globalizări, cea purtată de falangele macedoneene, sub comanda lui Alexandru cel Mare, până la Indus, a ajuns din nou în atenția întregii lumi.

La situl arheologic Aigai se ajunge după o plimbare plăcută pe străzile meandrate ale Verginei, transformate într-un iarmaroc labirintic, dar agreabil, de magazinașe cu fleacuri, punctat din loc loc de taverne cu terase umbroase. Industria de suveniruri își arată în Grecia ambele fațete – cea comercială, omniprezentă și arhicunoscută, dar și cea elitistă, mai apropiată de autentic și care se adresează cunoscătorilor dispuși la sacrificii și/sau snobilor cu foarte mulți bani. Obiecte din această ultimă gamă sunt disponibile la magazinul oficial al muzeului. Atât la Aigai, cât și la restul siturilor majore ale Greciei, funcționează astfel de magazine, unde sunt puse în vânzare replici autorizate după obiecte antice, care se vând împreună cu un atestat al „autenticității” lor, girat de guvernul elen. Prețurile sunt de sute de euro pentru o reproducere fidelă a unei amfore și de zeci de euro pentru obiecte mai mărunte.

După ce scapi din labirintul mercantil, te așteaptă una dintre cele mai reușite amenajări muzeistice ale Greciei. Tumulul de pământ în care a fost găsit mormântul lui Filip al II-lea a fost reconstruit după excavare și lăsat să depoziteze în continuare unul dintre marile tezaure ale Antichității.

Filip al II-lea a fost ucis la Aigai în 336 î. Chr, după ce unificase prin cucerire toată Grecia. Lui i-a succedat fiul său, Alexandru cel Mare, care a reușit să cucerească aproape toată lumea cunoscută, de-a lungul unor campanii care au durat până în 323 î. Chr.

Ceremonia funerară organizată de Alexandru cel Mare pentru tatăl său este considerată cea mai opulentă din antichitatea greacă. Defunctul, purtând coroană de aur și o armură ceremonială, a fost depus pe un catafalc elaborat, de aur și fildeș, înconjurat de un rug funerar. După ardere, cenușa a fost pusă într-un sipet de aur, care, împreună cu coroana și cu un adevărat arsenal, a fost închisă în mormântul sub formă de tumul. În antecamera acestuia a fost îngropată, după un ceremonial asemănător, una dintre soțiile sale. Cel mai probabil este vorba de Meda, tânăra consoartă de origine getă, fiica regelui Cothelas din Odessos (astăzi, Varna).

Mai apoi, lângă mormântul lui Filip al II-lea și-a găsit odihna și nepotul său, Alexandu al IV-lea, fiul lui Alexandru cel Mare, asasinat din ordinul diadohului Casandru. Tot în apropiere a fost descoperit un alt mormânt, posibil al unei alte soții a lui Filip, Nikissipoli, și un heroon, un templu dedicat celor defuncți. Toate acestea sunt acoperite astăzi de tumulul de pământ care găzduiește muzeul.

Înăuntrul tumulului domnește întunericul, spart de spoturile luminoase care expun și subliniază diversele artefacte. Traseul circular cuprinde o expoziție uluitoare de podoabe și arme de aur, descoperite în mormintele regale. Expoziția este întreruptă de coridoarele care coboară spre intrările monumentale în morminte, ale căror portaluri sunt protejate de pereți transparenți.

În aceste coridoare cu scări, lumina vine doar dinspre portaluri, punând în contre-jour vizitatorii din față. Carnea și oasele lor se transformă prin acest efect în siluete evanescente, fantome vagi care au fost dematerializate de lumina din fundal.

Coroana funerară de aur a lui Filip al II-lea, sub care se află larnaxul (sipetul în care a fost depusă cenușa regelui defunct) tot de aur, sunt cele mai admirate exponate. Aproape la fel de populare sunt și coroana și larnaxul Medei. Vizitatorii se opresc în fața lor și reflectează în tăcere sau fabulează în șoaptă despre soarta tinerei „barbare” (neapărat frumoasă!) care a fost silită (sau a dorit?) să-și urmeze soțul pe care l-a iubit (sau l-a detestat?) în luntrea lui Caron.

Fresce de mare valoare, precum „Răpirea Persefonei”, și sculpturi așijderea completează traseul muzeal, la capătul căruia ieși mai sărac cu 12 euro – biletul de intrare – și mai bogat cu un tezaur.

În apropiere se află și locul unde s-a descoperit palatul din Aigai, dar și teatrul, unde Euripide și-a prezentat ultimele tragedii pe care le-a scris.

Pella, a doua capitală a Macedoniei, este mai modestă. Situată la o oră și jumătate de mers cu mașina de Aigai/ Vergina, Pella este, în mare, un uriaș câmp cu ruine, în care, dacă nu ai un ghid alături de tine, te pierzi cu ușurință. Istoricii spun despre Pella că adoptat în mare filosofia urbană a Atenei, dar i-a adăugat spații centrale generoase și adevărate bulevarde antice. Câteva mozaicuri de mare valoare au fost păstrate in situ, acoperite, dar cele mai valoroase descoperiri arheologice sunt adăpostite de muzeul din localitate, un obiectiv de neratat pentru cei care vor să se edifice cu privire la civilizația macedoneană.

pella

Muzeul din Pella adăpostește celebrele mozaicuri care înfățișează uciderea unui cerb de către doi vânători, sau pe Dionis călărind o panteră. Alte obiecte de mare valoare includ o colecție de măști mortuare de aur, feminine și masculine, dar și vase ceramice de o finețe desăvârșită și statuete umane expresive. Dacă la Aigai poți înțelege viața și moartea regilor macedoneeni, Pella echivalează cu intrarea în casa unor macedoneeni de rând, înconjurați de obiectele și podobele vieții de zi cu zi.

După două vizite intense, cu un supraplin de informații, care ne ies prin toți porii, gonim spre țărmul Egeei, pe Riviera Olimpică. Punem cortul într-un camping aglomerat, de sub castelul Platamon, în stațiunea Paralia Pantaleimonos. Pentru prima dată de la plecare vedem marea. E la fel de plumburie ca emisfera de nori de deasupra. La orizont, cele două tonuri de gri – ceresc și marin – se contopesc într-o singură nuanță mocirloasă. Senzația că trăim într-un glob de plumb cu efect de seră redevine acută. Suntem la 700 de kilometri de granița de România și încă nu am văzut soarele prezumat al Greciei. Despachetăm cortul, umflăm salteaua, întindem sacii de dormit și ne punem la dormit ușor demoralizați.

Distribuie:

Postaţi un comentariu