Un sat clujean renaşte din idei olandeze şi spirit românesc

Iniţiativa unei românce şi a unui olandez ar putea să ducă la renaşterea agricolă şi chiar turistică a satului Tranişu, situat pe Valea Drăganului, la doar 65 km de Cluj-Napoca. Deocamdată în fază de proiect, iniţiativa lui Carmen Todiţă şi a lui Eelke Wiersma este de a transforma satul într-o zonă în care studenţii străini şi cei români să beneficieze de stagii de practică în timpul cărora să experimenteze viaţa “la ţară”, în mediu natural, să înveţe şi să descopere, dar şi să aducă şi să caute soluţii pentru dezvoltarea agrară a zonei.

În vârstă de 26 de ani, Niels van der Scheur este student al Universităţii Van Hall Larenstein din oraşul Velp, Olanda, la specializarea Silvicultură tropicală şi Managementul naturii şi a venit în România într-un stagiu pentru finalizarea tezei sale pe tema agriculturii rurale practicate la scară mică. O parte a cercetării sale este despre micile ferme din regiunea Tranişu şi Valea Drăganului. “Trebuie să merg la aceste ferme şi să aflu mai multe despre «modelul lor de afacere» care este de cele mai multe ori afacere de familie. În aceste zile îmi pregătesc interviurile şi hărţile. Din cauza limbii române, pe care nu o cunosc, este destul de greu pentru mine, dar sunt foarte norocos să o am alături pe doamna Carmen”, povesteşte Niels. Programul de internship iniţiat de Carmen Todiţă şi de Eelke Wiersma se adresează în special tinerilor care beneficiază de burse Erasmus.

Învăţare prin descoperire

Înainte să ajungă în Tranişu, tânărul nu ştia foarte multe despre România şi avusese ocazia să asiste doar la câteva prezentări generale despre ţara noastră susţinute de Carmen Todiţă în Olanda. “Ştiam că agricultura constituie o parte importantă în tradiţia românilor. Astăzi, când privesc în jur este ca şi cum aş fi doar eu singur în mijlocul naturii. Îmi place şi confortul, dar şi liniştea pe care mi-o oferă acest loc. Îmi place că am întâlnit oameni care încearcă să mă ajute, chiar dacă limba este o barieră între noi şi îmi plac toate produsele proaspete şi naturale la care am acces”, a mărurisit Niels.  “Aici oamenii se bazează pe agricultură şi multe activităţi pe care le fac sunt conectate de pământul pe care îl au. În Olanda nu sunt atât de conectaţi de pământul pe care îl deţin, totul decurgând foarte automatizat sau s-ar putea spune chiar computerizat. Dacă ne uităm la toate studiile care au fost făcute despre agricultura, la scara mică vedem că aceasta este benefică din punct de vedere social şi din punct de vedere al mediului, dar nu este foarte rentabilă. Cercetarea mea poate va schimba acest lucru, sau poate va oferi noi soluţii în acest domeniu”, consideră Niels. Rezultatele cercetării sale în România le va prezenta în faţa comisiei de examen în luna ianuarie a anului viitor. “După examen trebuie să găsesc de lucru, să câştig bani, de preferat în domeniul în care mi-am făcut şi studiile. Poate mă întorc anul viitor cu prietena mea în România să îi arăt şi ei locul acesta. Joia trecută am fost până în Cluj şi doi dintre colegi mei plecaseră deja şi atunci am avut puţin timp să mă gândesc la familie şi la cei de acasă. În rest sunt foarte ocupat şi nu am timp să îmi fie dor de casă”, a precizat tânărul. La Tranişu, Niels locuieşte în propria lui căsuţă din lemn unde are tot confortul.

“Casa Careel”

Proiectul pe care l-au început Carmen Todiţă şi Eelke Wiersma în satul Tranişu din comuna Poieni, judeţul Cluj, a fost în acest an unul experimental. “Terenul de la Tranişu l-am cumpărat în 1993 împreună cu soţul meu de naţionalitate olandeză care şi-ar fi dorit să facă un camping. Din păcate pe soţul meu l-am pierdut în 2006 şi tot atunci m-am întors în Olanda unde fiica mea se afla la şcoală. În România nu veneam foarte des, trebuia să îmi întreţin fiica şi căutând un loc de muncă l-am întâlnit pe Eelke. Căutam în Olanda un post de profesor la o firmă care se ocupa de români plecaţi din Turda şi Câmpia Turzii, la studii şi la muncă în Olanda. Pe atunci România nu era în UE şi atunci era posibilă subvenţionarea studiilor în domeniul grădinăritului. Erau astfel peste 400 de studenţi pe tot parcursul subvenţionării, deci cam 50-80 de elevi pe an. Cu Eelke m-am întâlnit în momentul în care avea nevoie de un suplinitor pentru grupa lui”, povesteşte Carmen Todiţă. “Cursurile cu românii aveau loc din momentul în care începea primăvara, până în toamnă. După închierea acelor cursuri, când s-au întors în ţară, îi întrebam pe acei oameni dacă şi-au găsit serviciu şi foarte puţini spuneau că da. Puţini dintre ei, patru, sau cinci, s-au întors în Olanda, şi-au făcut firma lor în domeniul grădinăritului. Cu timpul ne-am gândit să facem ceva să îi ajutăm atât pe studenţii olandezi, cât şi pe cei români, sau din alte ţări prin internshipuri în România”, a precizat Carmen Todiţă.

Astfel, în această vară la Tranişu au venit la internship cinci studenţi olandezi care să facă cercetare pe baza anumitor proiecte prestabilite în domeniul agricol. “Ce am urmărit a fost ca tot ceea ce fac ei practic să facă cu materialul din zonă, pe teren. În acest mod se ridică şi economia din sat. Anul acesta au fost, spre exemplu, şapte persoane în plus care cumpărau de la magazinele din sat”, spune Carmen Todiţă. Alături de partenerul ei de “afaceri”, dar şi de viaţă, Eelke Wiersma, Carmen Todiţă nu vrea să transforme locul într-un domeniu de lux, ci să păstreze naturaleţea peisajului. “Există destule pensiuni luxoase în zonă şi ne bucurăm de diversitatea cazărilor oferite turiştilor, însă noi nu dorim să transformăm prea mult acest loc minunat. Intervenim în natură doar acolo unde este necesar.Noi oferim, spre exemplu, piscină sub forma râului de lângă casă”, precizează Carmen Todiţă.

Amenajarea “junglei”

Pe domeniul idilic de la Tranişu, la doar câţiva metri de râul Drăgan, sunt construite patru căsuţe unde studenţii sau invitaţii pot locui. De asemenea, mai sunt disponibile trei rulote şi o cabană care urmează să fie amenajată pentru locuit anul viitor. Spaţiul era o adevărată “junglă” anul trecut, însă de atunci  Carmen Todiţă şi Eelke Wiersma s-au ocupat de amenajarea locului. “Nu avem rezerve financiare foarte mari pentru a face totul dintr-o dată. Suntem foarte fericiţi pentru ceea ce avem, nu vrem să ne îmbogăţim. Ceea ce facem, facem pentru tinerii aceştia şi pentru sat. Nu facem concurenţă nimănui”, a precizat Carmen Todiţă. În preajma casei în care locuieşte pe timpul verii, aceasta şi-a amenajat şi o grădină de legume şi zarzavaturi pe care anul viitor se gândeşte să o extindă, iar plantele precum menta sau coada şoricelului le usucă pentru prepararea ceaiurilor.

Pe terenul de la Tranişu, care măsoară peste un hectar, pot fi văzute proiectele finalizate deja de studenţii olandezi care şi-au făcut stagiul acolo: o căsuţă din lemn pentru insecte, un spaţiu amenajat pentru a face focul, un spaţiu de joacă construit din materiale naturale, sau o bucătărie de vară, toate realizate pe baza unor proiecte prestabilite. Importantă a fost cooperarea dintre cei cinci tineri, care s-au ajutat reciproc în realizarea proiectelor.

“Discover, experience and understand”

Astfel, sub deviza “Discover, experience and understand-Descoperă, experimentează şi înţelege”, Casa Careel de pe domeniul de la Tranişu poate fi un nou început atât pentru sat, cât şi pentru locuitorii lui şi pentru tinerii care se vor implica în continuare în dezvoltarea comunităţii de acolo. În prezent, Carmen şi Eelke au mai multe idei de proiecte pe termen lung care aşteaptă finanţare europeană. “Tocmai pentru că oamenii din sat nu sunt foarte pregătiţi pentru ceea ce intenţionăm să facem, mă gândesc ca anul viitor să ţinem câteva cursuri de informare, despre agricultura rurală, reciclare, mediu înconjurător şi altele. Ne gândim şi să le oferim cursuri de limbă engleză sau chiar si olandeza pentru doritori”, a precizat Carmen Todiţă. Deşi planurile pe care le are pentru Tranişu şi pentru zona Văii Drăganului sunt puţin idealiste, Carmen Todiţă este de părere că nimic nu este imposibil dacă se porneşte pas cu pas. “Vom începe cu mici proiecte axate pe domeniul agricol. Mulţi oameni din sat au foarte mult pământ pe care îl pot vinde, dar există fermieri care au maxim zece hectare de pământ şi aceia trebuie îndrumaţi cum să le folosească în beneficiul lor şi a celorlalţi. Mai există şi mulţi oameni săraci care au pământ, dar nu au posibilitatea să facă alte investiţii. Deocamdată suntem în faza de a scrie proiecte pentru a găsi cea mai bună soluţie pentru aceste probleme”, precizează Carmen Todiţă.

O diferenţă pe care Eelke Wiersma a sesizat-o între terenurile agricole din Olanda şi cele din România în timpul studiilor pe care le-a făcut este accea că pe terenurile din Olanda creşte doar iarbă. “În România, dacă mă uit afară văd peste tot flori şi plante. În Olanda, iarba primeşte foarte mult îngrăşământ şi ca urmare doar iarba este importantă pentru fermieri. Ceea ce vrem să facem în România nu este doar producţie agricolă, ci vrem să le arătăm oamenilor că pot investi în terenurile lor pe termen lung şi astfel vor asigura generaţiilor următoare un viitor stabil” a declarat pentru Transilvania Reporter, Eelke Wiersma cu promisiunea că alături de partenera lui va căuta soluţii şi se va dedica trup şi suflet prosperităţii satului care le-a devenit a doua casă, fără a cere nimic în schimb.