Expoziție personală a artistului Liviu Bulea, la Galeria IAGA din Cluj: Gri-cimentul din Turda sau a doua natură umană într-o lume de prefabricate

Foto: Cristina Beligăr

Prima expoziție personală într-o galerie comercială a artistului Liviu Bulea și proiectul de suflet al acestuia pentru care și-a dedicat cea mai mare parte a timpului în ultimul an, va fi deschisă joi, 7 decembrie, la Galeria IAGA Contemporary Art din Cluj. Expoziția #808080, curatoriată de Olimpia Georgeta Bera reprezintă de fapt rezultatul unui parcurs natural pe care Liviu Bulea l-a avut ca artist. Toată expoziția poate fi rezumată la modul în care artistul relaționează cu trecutul și cu locurile copilăriei în orașul natal Turda, o copilărie trăită printre blocuri gri, fabrici și mult praf. Dacă până acum, amintirile îi erau codificate, prin lucrările din expoziție Liviu a ales să le descifreze în fața publicului folosind drept titlu codul rezervat culorii gri în limbaj HTML.

„În cazul meu, faptul că m-am născut într-un oraș ca Turda a contribuit foarte mult la definirea mea ca artist. Expoziția aceasta este pentru mine despre poluare, despre ruine, despre o Românie tristă. Știu că România poate fi și frumoasă, dar eu nu pot să văd decât ruinele ei. Expoziția este extrem de personală. Este despre ceea ce în mod ciudat mă atrage și mă face să mă simt în siguranță, respectiv orașele și zonele industriale, este despre ceea ce îmi creează melancolie și mă face să mă simt acasă, dar în același timp îmi provoacă și tristețe”, a precizat pentru Transilvania Reporter artistul Liviu Bulea.

Ca urmare, potrivit curatorului expoziției, Olimpia Bera, viața artistică a lui Liviu Bulea este marcată de reminiscențele zonelor industriale, de griul cimentului care se fabrica și care pătrundea în aerul respirabil și în peisajul familiar al orașului Turda, iar aceste reminiscențe sunt cel mai vizibile în cadrul operei sale.

„Acest gri-ciment devine un fel de a doua natură în care omul trăiește clădindu-și lumea din prefabricate și rămășițele casante ale acestora. Omul își descrie astfel propria lume efemeră, reciclabilă și simplă, fără a mai ține cont de originea sa primordială și de proeminența organicului în ansamblul materiei terestre”, explică Olimpia Bera.

Despre Liviu Bulea, curatorul și teoreticianul Răzvan Ion spune că poate fi considerat “a social practise installation artist”.

„Liviu Bulea recuperează fragmente materiale aparent inutile, dar care provin din contexte precise. Peretele spitalului unde a fost tratat (de cancer, n.r.) în adolescență („About white”), bordura orașului unde a copilărit, bucăți de beton dintr-un mall care s-a construit peste o comunitate. În lucrările sale nu uită de o altă comunitate căreia îi aparține, cea queer. Nu numai că nu uită, dar lucrează des și intens pe temă, agită și desparte idei, le desenează, le proiectează, le aruncă spre dezbatere, într-o societate încă uluită de curajul său asumat frontal. Mă tulbură cumva (în sens pozitiv) că Bulea poate utiliza materiale care în primă utilizare par banale și ne întoarce cumva la formalismul anilor ’60, dar care, gradual, ne reamintește de opresiva realitate. O mișcare interesantă care amintește de «The Politics of Aesthetics» a lui Jacques Rancière”.

Expoziția #808080 are propria ei cursivitate. Dacă la început, lucrările reprezintă căutările estetice ale artistului traduse în hărți imaginare ale amintirilor și gândurilor sale (printuri digitale manipulate de artist), mai departe regăsim bucăți de materiale de construcții, sub forma unor conglomerate concepute în forme bidimensionale variabile ca dimensiune, ca parte a unei viziuni despre asamblarea și compunerea elementelor identificabile în procesele industriale.

„Tot timpul mi-a plăcut ideea de beton, de fabrică. Ideea de perete și clădire a apărut prima dată în anul doi de facultate. Nu știam atunci de ce. Știu că la un moment dat am luat niște bucăți de perete, le-am pus prize și am desenat pe ele. Pentru lucrarea de masterat, de exemplu, am folosit gresia albă din secția de Oncologie a spitalului din Turda care era dată jos pentru renovarea spitalului. Tot timpul mă preocupă ideea de memorie. Cred că memoriile, amintirile, rămân în clădiri, în spații, în obiecte. Îmi place uneori să mă prefac că sunt om de știință și să pun într-un context anumite lucruri ca și cum ar fi research-ul meu al unei amintiri. Pentru această expoziție am folosit predominant ciment, spumă poliuretanică, silicon, toate pe suport de polistiren. Am lucrat strict cu materiale pe care le-am găsit în jurul meu în ultimul an. Am folosit inclusiv bucăți de clădiri pe care le-am colectat din diferite zone din Cluj, din Turda, din Oradea, bucăți de ciment sau beton care mi se părea că puteau fi integrate într-o lucrare”, a precizat Liviu Bulea.

Potrivit artistului, toată expoziția îl face să se simtă ca în spatele blocului unde se juca în copilărie.

„Tot ceea ce fac este pentru mine un fel exorcizare, o încercare de a-mi vindeca niște răni. Am locuit într-un cartier numai cu blocuri și fabrici. Amintirea mea cea mai pregnantă este legată de fabrica de ciment, care acoperea întreg orașul cu un strat subțire de praf, gradul de poluare a orașului fiind extrem de ridicat. Betonul a devenit ulterior, pentru mine, o metaforă a societății în care trăim, înconjurându-ne de acest material, el oferindu-ne protecție față de natură, astfel natura devenind ceva ce vizităm, nu un mediu în care trăim , devenind de fapt o curiozitate”, explică Liviu Bulea.

„Am simțit că este timpul să fac o primă expoziție care urmează un concept, nu doar o estetică”, a mai precizat artistul. În continuare, spune el, are foarte mari rețineri să expună în galerii comerciale, însă s-a hotărât să facă această primă încercare cu Galeria IAGA din Cluj. „Foarte mulți artiști în România sunt de părere că nu se poate trăi ca artist dacă nu vinzi. Eu am avut norocul și am norocul să fiu plătit să fac proiecte”, declară Liviu.

Cea mai frumoasă amintire pe care artistul o are în legătură cu alegerea drumului său în viață este din școala generală când, în clasa a cincea, profesoara lui de desen l-a făcut să realizeze că arta va fi singura lui opțiune mai departe.

„Prima dată când a intrat în clasă ne-a spus că pentru a fi artist trebuie să lucrezi cu sinele. Nu înțelegeam prea mult ce înseamnă asta. A pus apoi un creion pe masă și l-a ridicat cu palma și ne-a zis că vom fi artiști când ajungem și noi la puterea de concentrare de a ridica acel creion. De atunci mi-am dat seama că nu va exista niciodată altceva mai bun pentru mine ca mediu de exprimare, decât mediul artistic”, declară artistul.

În ceea ce privește orașul Turda și locurile copilăriei sale, Liviu precizează că încă există o salvare pentru acest oraș.

„Eu îl văd că ar avea un potențial foarte mare din punct de vedere turistic. Aș face turism în fabricile părăsite, în fabrica de ciment, în fabrica de sticlă, în fabrica de bere. Aceste monstruozități de beton sunt fascinante pentru cine ar fi interesant să cunoască istoria și utilitatea lor. Aș vedea și o bienală de artă în câteva dintre spațiile părăsite din oraș”, declară Liviu.

Vernisajul expoziției #808080 are loc joi, 7 Decembrie 2017, de la orele 18:00, la Galeria IAGA Contemporary Art din Cluj. Expoziţia este acompaniată de catalogul dedicat evenimentului și va fi prezentat în timpul vernisajului. Expoziția #80808  va avea finisajul în data de 13 Ianuarie 2018.

Liviu Bulea a urmat studii de licență și masterat la Universitatea de Artă și Design din Cluj, secția grafică, a fost student Erasmus în Polonia și a colaborat pe bază de internship cu Freies Museum din Berlin. De asemenea, a fost invitat în mai multe rezidențe din diferite orașe din țară și din străinătate. În prezent este curator și custode pentru Galeria Visual Kontakt de pe strada General Traian Moșoiu, nr. 41, din Cluj.

Expoziții personale: 2016 Simulacrum, Viena, Austria, Parallel Vienna, 2015  Crypto 2, București, România, Make a Point Gallery, curatoriată de Cătălin Vălean, 2015  Crypto, Cluj-Napoca, România, Reactor de creație și experiment, curatoriată de Cătălin Vălean, 2013 Sold Out, Oradea, România, Visual Kontakt, Curated by Olimpia Bera, 2013 Cancerilizare, Cluj-Napoca, Romania, Galeria Casa Matei Gallery, 2011 Joy of Life, Cluj-Napoca, România, Teatrul Național.

Expoziții de grup: 2017  Mazipos, Oradea, România, Laborator Visual Kontakt, curatoriată de Carlos Carmomendina, 2016  Unnatural Circumstances, Cluj-Napoca, România, Visual Kontakt Gallery, în colaborare cu Olimpia Bera, 2015  Local Municipalities, Oradea, România, Laborator Visual Kontakt, curatoriată de Olimpia Bera and Carlos Carmomendina, 2015  Muian, Oradea, România, Visual Kontakt Gallery, curatoriată de Alina Staicu, 2015  Genesis, Jurmala-Riga, Letonia, Jurmala City Museum, curatoriată de Edmunds Lucis, 2010 Poster/Plakat, Katowice, Polonia, ASP Katovice, curatoriată de Roman Kalarus, 2010 4th edition of the international Student Biennale of, Novi Sad, Serbia.


Publicitate

Postaţi un comentariu