Doi ani de Reactor: 17 producții de teatru, 290 de evenimente și 14.500 de spectatori

În urmă cu doi ani, în luna martie, doi absolvenți ai Facultății de Teatru și Televiziune deschideau pe strada Petőfi Sándor din Cluj un nou spațiu dedicat artelor independente, în orașul din care inițial se văzuseră nevoiți să plece pentru simplul fapt că, după absolvire, nu le oferea nicio perspectivă de a rămâne.

Întorși din străinătate într-un Cluj care evolua în zona artelor independente precum o făceau orașele europene în anii ’80, Oana și Doru au întreprins toate eforturile pentru a pune bazele spațiului Reactor de creație și experiment. După doi ani, producțiile care s-au născut la Reactor sunt în număr de 17, din care șase adresate copiilor, totalul numărului de evenimente se ridică la 290, iar numărul de spectatori la 14.500. Dacă în 2014 exista o medie de ocupare a sălii undeva la 70%, astăzi s-a ajuns la 95%. În ciuda acestui progres evident al spațiului pe care îl coordonează, al producțiilor și al feedback-ului pe care îl primesc din partea publicului, cei doi locatari permanenți ai Reactorului sunt reținuți în a-și atribui foarte multe merite. Pentru tot succesul de care se bucură inițiativa lor, Oana și Doru „dau vina” pe întreaga echipă și spun că, de fapt, vocea Reactorului se face auzită prin oamenii care lucrează acolo.

„În urmă cu doi ani eram într-o formulă mult mai mică, dar de atunci ni s-au asociat și regizori precum Raul Coldea, Leta Popescu sau Diana Dragoș care au venit cu idei, teme și proiecte și care trasează de fapt direcția artistică a acestui spațiu. În percepția publicului, cred că echipa este cea care dă vocea Reactorului. Echipa s-a definit și s-a completat prin voci care erau foarte necesare. Cumva, cei care sunt momentan în echipă sunt oameni care într-o formă sau alta își canalizează energia pe un proiect sau pe o activitate din Reactor și tot ceea ce facem noi este să păstrăm termenul de echipă cât mai larg”, a precizat Oana Mardare pentru Transilvania Reporter.

Astfel, echipa despre care vorbește Oana contribuie în fiecare stagiune cu idei pentru platformele creative ale Reactorului: Mini Reactor, Reactor Profesional, Reactor Social, Sound Reactor, Happening Reactor sau Teen Spirit.

Deși au trecut doi ani de când Reactor de creație și experiment funcționează și de când a fost validat de publicul spectator, fondatorii spațiului spun că sentimentul nu este foarte diferit astăzi vizavi de mișcarea independentă din Cluj, față de momentul când au pus bazele Reactorului. Totuși, dacă în urmă cu doi ani se discuta doar vag despre crearea unui grup „de presiune” care să-i reprezinte pe independenți și să funcționeze ca motor de schimbare la nivel decizional, astăzi lucrurile par să avanseze și să existe o dorință tot mai mare a mediului artelor independente să formeze o federație. O astfel de întâlnire, a mai multor reprezentanți din mediul artistic independent, a avut loc la Fabrica de Pensule chiar în aceste zile.

„Sigur, mișcarea independentă capătă formă, e într-un progres continuu, apar tot mai multe oportunități de finanțare, dar comparativ cu potențialul pe care îl poate avea sectorul independent, mai este mult de lucrat. Un lucru încurajator este că suntem în acel punct în care vrem să ne definim și într-o formă juridică. De asemenea, și Ministerul Culturii face pași în sensul acesta, adică s-a format un grup de lucru pentru definirea strategiei politicilor culturale până în anul 2020 la care au fost invitați reprezentanți ai sectorului independent, deci lucrurile par să avanseze în direcția bună”, a mai precizat Oana Mardare.

Privind astăzi în urmă, un lucru foarte important pentru Oana și Doru este faptul că odată cu producțiile și evenimentele pe care le-au prezentat la Reactor a început să se consolideze și percepția publicului din Cluj față de artele independente.

„În primele luni publicul nu știa cum funcționăm, dar mai târziu a ajuns să ne asocieze cu un anumit tip de producții și să revină cu așteptări. Publicul nostru intră într-o categorie de vârstă de 17-35 de ani, dar ne străduim să ajungem și la spectatorii trecuți de 40-50 de ani. La cea mai recentă reprezentație a spectacolului «Provizoriu» chiar am văzut câteva persoane care ieșeau din segmentul tânăr de vârstă. Poate și pentru că spectacolul avea un subiect relevant pentru ei. De un public cu o medie de vârstă de 45-50 de ani am avut parte și la Viena, când am mers cu spectacolul «9 din 10»”, amintește Oana.

În privința modului în care are loc selecția spectacolelor reprezentate la Reactor, ceea ce face echipa este să creeze contextul, să asigure suport și resurse financiare, astfel încât ideile să prindă viață.

„Inițial veneau la noi propuneri și le primeam aproape pe toate dar, cu timpul, spațiul a început să ceară un anumit tip de text, observăm că și publicul s-a format într-un anume fel și acum propunerile de proiecte vin în direcția care deja se simte. Am început și noi să creăm contexte de proiecte cum este și platforma Teen Spirit care, după producția spectacolelor „Dispariția” și „Nu cred că o să-mi treacă vreodată”, revine în 18 martie cu o nouă premieră, „În viitorul apropiat”, urmată de un turneu al spectacolelor la Baia Mare, Sibiu și Satu Mare, datorită unei finanțări AFCN (Administrația Fondului Cultural Național). Iar în vară, tot prin spijinul AFCN, vom avea prima ediție a programului de rezidențe „Fresh Start”, rezidențe care se adresează tinerilor artiști/absolvenți de teatru. Ceea ce facem este să creăm contextul, dar nu impunem anumite teme. Este greu să ceri cuiva un spectacol pe o temă și regizorul să îți spună, «Da, știu ce vrei!». Ca urmare, totul se discută”, declară Doru Taloș.

Cât despre identitatea Reactorului, aceasta este dată în primul rând de direcția artistică și de procesul de lucru care presupune punerea în scenă a unui spectacol. Scopul asociației Reactor a fost foarte clar încă de la început: acela de a susține și promova tinerii artiști, oferindu-le un spațiu în care aceștia să poată lucra și un sprijin pentru desfășurarea și consolidarea proiectelor lor.

„Până la ultima premieră, cea a spectacolului «Genunchii noștri se ating», care pornește de la un text deja scris, am lucrat la celelalte spectacole mereu cu dramaturgi din Cluj și mereu a fost o muncă de echipă. Clar, la Reactor, nu există titluri și autori, sau nume MARI pe afiș, pentru că cel mai probabil sunt actori foarte tineri și spectacole care nu sunt neapărat repere prin numele pe care le anunță. Ce mi se pare încurajator este că publicul e receptiv la asta, iar ce îmi vine în minte ca și/ un contra-exemplu este situația Bucureștiului unde știu că mediul independent se luptă ca publicul să se dezvețe să meargă la teatru doar pentru un titlu sau un nume. Aici, în Cluj, teatrul independent nu trebuie să se lupte cu toate acestea și atunci publicul se formează într-o direcție foarte bună”, precizează Oana Mardare.

Cel mai relevant spectacol al spațiului Reactor, spune Doru, a fost fără discuție „9 din 10”, care a prilejuit și întâlnirea cu Leta Popescu și cu Asociația Reciproca. „Leta a ajutat foarte mult la definirea spațiului și faptul că spectacolul se joacă de doi ani cu sala plină înseamnă nu doar că a format, ci și că a dezvoltat publicul”. Alte piese care trasează direcția Reactorului sunt „În 4D”, un spectacol de Alexa Băcanu, în regia lui Ovidiu Caița și „Provizoriu” după o idee și un concept de Raul Coldea și Petro Ionescu. De asemenea, acestora li se adaugă grupul noilor producții cum sunt „Dispariția”, „Nu cred că o să-mi treacă vreodată”, „Panopticon”, sau „Genunchii noștri se ating!”, spectacole proaspete care acum își încep traseul și pe care le așteaptă, cel mai probabil, o viață la fel de lungă.

În ceea ce privește investițiile care au fost aduse în spațiul Reactor, Doru Taloș precizează că s-a reușit, printre altele, schimbarea ușilor, vopsirea podelei, așezarea parchetului în sala de la etaj, schimbarea geamurilor, cumpărarea de echipamente și suplimentarea numărului de reflectoare. Dacă la început erau 10, acum sunt 16.

„Foarte important anul acesta este să ne ocupăm de sursa de încălzire, respectiv să instalăm o centrală pentru a nu ne mai folosi de convectoare și aerotermă. Spațiul ar mai trebui izolat, schimbat sistemul de sonorizare și ne-am dori, de asemenea, și gradene mai ușoare dat fiind că toate spectacolele noastre au o altă așezare a publicului, ceea ce înseamnă destul de multă muncă de fiecare dată”, explică Doru.

În prezent Reactorul dispune de 80 de locuri, în funcție de fiecare spectacol și nu puține sunt reprezentațiile când zeci de persoane sunt înscrise pe listele de așteptare. Din păcate însă, pentru o sală mai mare ar fi nevoie implicit de resurse financiare mai mari, respectiv de un buget mult mai mare de producție și de promovare. O soluție ar fi creșterea numărului de reprezentații săptămânal.

La prima ediție a Galei Premiilor AFCN organizată în luna ianuarie, echipa Reactor de creație și experiment a fost nominalizată la categoria antreprenoriat cultural. Cea mai importantă lecție pe care au învățat-o Oana și Doru în acești doi ani de când îmbină actoria, din păcate din ce în ce mai puțin, cu atribuțiile de manageri, a fost aceea de a scrie proiecte care să fie relevante la nivelul comunității.

„Nominalizarea la această categorie a fost o surpriză pentru că antreprenoriatul ne duce nu neapărat la ideea de business, ci la o formulă care într-un fel se susține sau oferă un model de funcționare valid. Mai degrabă înseamnă că Reactor a devenit un proiect prezent în mediul cultural clujean, care a reușit să devină sustenabil, iar când nu avea finanțări pe proiecte punctuale, publicul a fost acolo să valideze existența noastră. De exemplu, campania «Teatru (in)dependent de bilet» prin care spectatorii pot alege să cumpere un bilet la prețul întreg de 15 sau 20 de lei este, pe de-o parte, o sensibilizare asupra faptului că inițiativele independente se luptă să se susțină din bilete. De scrierea proiectelor se ocupă colegele noastre Alexa Băcanu și Petro Ionescu și noi încercăm să acoperim ceea ce înseamnă managementul unui proiect și partea de raportare”, declară Oana.

Sfera artelor independente are foarte mult loc să se dezvolte în Cluj, dovadă este și publicul care vine la spectacole și care a devenit consumator constant de cultură alternativă. Sigur, inițiativele vor crește odată cu piața și vor merge mână în mână până în momentul în care se va intra într-o altă etapă de selecție. În acel moment, Reactor va fi un spațiu deja consolidat al artelor independente, chiar un reper pentru Cluj și pentru restul inițiativelor de acest fel.

„Ce ne place nouă în Cluj este că orașul trece prin acea perioadă în care poți să faci orice. Noi am plecat din Cluj după facultate pentru că nu exista un model la care să ne gândim că am putea adera. Dar sper sincer ca activitatea noastră de doi ani să încurajeze tinerii să privească cu încredere zona teatrului independent, să o vadă ca o alternativă, pentru că dincolo de toată munca e o satisfacție foarte mare. Ar trebui și facultatea să îi încurajeze că e importantă asocierea între persoane cu interese comune. Într-adevăr, anul trecut a fost foarte obositor pentru noi, dar anul acesta încercam cât putem să nu mai îmbinăm actoria și manageriatul, adică să nu repetăm la un spectacol, în timp ce trebuie să facem o raportare la Primărie sau la AFCN. Personal, nu îmi place mai mult ipostaza de manager decât îmi place actoria, dar, până la urmă, acum e mult mai palpabil efectul muncii depuse, pentru că e proiectat și asupra celor din jur. Pe când, dacă ne-am limita la actorie, traseul ar fi doar unul interior, de mulțumire sufletească/personală. Pentru mine cel puțin”, precizează Oana.

Anul acesta, la Reactor de creație și experiment, datorită unei finanțări AFCN, va fi dezvoltat și programul de rezidențe adresat tinerilor absolvenți de teatru, Fresh Start. Astfel, se va crea contextul de lucru pentru o companie independentă de teatru și vor fi create două echipe formate din trei actori, un dramaturg, un regizor și un scenograf, echipe care îi vor avea în calitate de coordonatori/mentori pe Sinkó Ferenc și David Schwartz, din mediul artelor performative și al teatrului social. Rezidența va fi urmată de un mini turneu în țară cu cele două spectacole. „Pentru noi e important ca aceste rezidențe să se finalizeze cu un spectacol nu doar de dragul de a mai avea un spectacol în stagiune, ci pentru că de acolo începe un alt proces, la fel de important: a face vizibil un spectacol și a-l face să treacă de pragul de după primele cinci reprezentații, când publicul este format în mare parte din prieteni”, explică Oana și Doru.

[stextbox id=”custom”]

În sesiunea de finanțări nerambursabile organizată de Primăria Cluj-Napoca, proiectul Reactor 2016 propus de Asociația Reactor de Creație și Experiment a primit doar 10% din suma solicitată, respectiv 15.000 de lei. Proiectul cuprindea toată activitatea echipei pe anul 2016, spectacole și ateliere gratuite pentru liceeni, spectacole pentru copii gratuite în parc, activități de Zilele Clujului, proiecte adresate comunității, direcționate fie spre cinematograful Dacia din Mănăștur, fie spre în zona La Terenuri, respectiv activități pentru comunitate în afara Reactorului. Echipa proiectului nu își explică ce a stat la baza rațiunii comisiei care a analizat propunerile, însă încearcă să nu se lase descurajată.

În cadrul proiectului Focus Atelier al Asociației Reciproca, Reactor a găzduit în prima săptămână a lunii martie două evenimente care au făcut legătura între teatru și educație: dezbaterea Pedagogia teatrală. Teatrul copiilor și al adolescenților, în prezența invitaților de la Centrul Educațional Replika din București, și spectacolul „Amintiri din epoca de școală”, o producție A.D.O. și Teatrul de Comedie, pe un text de Mihaela Michailov, regizat de Radu Apostol.

[/stextbox]