Jurnal din timpul epidemiei (39). Vindecarea este în noi

Inspirație înseamnă, conform dicționarului nostru explicativ, inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației. Sau avânt, forță, entuziasm creator, mai ales în activitatea artistică, complex de idei creatoare provocat de un fapt, de o împrejurare sau de o persoană.

Asta e, de inspirație avem nevoie, în primul rând de banala respirație. Boala aceasta ne atacă exact aici, ne „ia aerul”. Dar și de inspirație creatoare. De forță, de avânt, de oameni care să ne insufle curaj, să ofere direcții de gândire, teme de dezvoltat. E nevoie de o schiță a viitorului în care oamenii, precum albinele, să poată umple cu gândurile lor, fagurii. Dar de unde să-i iei pe oamenii aceia? De ce nu apar? Trăim un soi de încremenire atemporală, de amorțire generală și nu sună niciun clopoțel care să ne trezească.

Am avut în perioada aceasta parte de revelații urâte. Am descoperit că și premianții Nobel spun bazaconii, și că savanții o pot lua razna, că medicii se contrazic, scriitorii au dispărut, că nu mai poți avea încredere în nimeni. Asta e, suspiciunea roade la temelia minții noastre.

Elitele de pretutindeni trec printr-o mare criză de credibilitate, exact când ar fi fost mai mare nevoie de ele. Președintele SUA – nu ne-am fi închipuit niciodată până la el – se poartă ca un bufon periculos în plină pandemie. O planetă întreagă râde de acest personaj, teoretic cel mai puternic om din lume, iar câteva sute de americani beau dezinfectant, așa cum le-a sugerat.

Ce fel de lume este asta? Mințile luminate au salvat-o altădată, au propus contracte sociale, au creat ideologii, au creat noi sisteme, teorii sociale și instituții care au scos-o din haos. Acum de ce nu apare nimic? Unde ne sunt intelectualii? N-am văzut vreun plan de ieșire din criză făcut de primii zece economiști ai țării. Aceia cu doctorate și CV-uri întinse pe 36 de pagini, de ce nu și-au arătat acum expertiza, utilitatea?

N-am văzut planuri de viitor privind modernizarea educației, care s-a dovedit cu această ocazie, dacă mai era nevoie, la pământ. N-am văzut radiografii și soluții de reformare a sistemului sanitar. Nici Biserica n-a priceput prea multe și nu înțelege ce trebuie să schimbe.

Soluția este la noi, asta e. Singuri va trebui să ne luăm avânt și să ne pornim la treabă. La fel ca după ‘90, la fel ca după 2010. Am trecut prin vremuri și mai grele. Nu știu dacă avem ADN-ul acela geto-dac rezistent la Covid. Dar cred că avem experiențe de viață care ne-au întărit. Să nu fim nevoiți să ne arătăm „cicatricile”! Și, cum ne-am vindecat atunci, ne vom vindeca și acum. Doar soare pe cer să fie.

Foto: Dan Bodea, Transilvania Reporter