Jurnal din timpul epidemiei (25) Operațiunea: cu străzile curate

M-am simțit rușinată de câte ori am văzut cum arată străzile spălate, în Occident. Puteai să bei apă de pe trotuarele din Germania. La noi, mai ales după ce s-au pus modernele pavaje, erau pline de bălți de grăsime, că îți era mai mare greața să calci. Mizerie îmbibată, pătrunsă în piatra trotuarelor. Am făcut fotografii, am scris articole. În piațeta de la Gară era o mizerie oribilă. Din cauza ei nici nu mai prețuiai modernizarea locului.

De ce nu se spăla? Întrebam în van. Despre mizeria din oraș am făcut numere întregi de ziar.

Recunosc, într-o dimineața am văzut o duzină de măturători cu târșul pe bulevard, prin fața Primăriei. Iar la amiaz, dacă te așezai pe terasa din Piața Centrală la o cafea, apărea și femeia cu vestă verde și măturoi. Trebuia să ridici picioarele ca să măture ea. Nu, nu noaptea, ci ziua. Spera să-i mai pice și ei ceva.  

La un moment dat chiar am căutat să văd dacă există firme profesioniste care să curețe, să spele caldarâmul de piatră, fațadele clădirilor, statuile. Și da, există. Cel puțin două dintre ele tot încercau să intre în atenția primăriei, dar nu reușeau. Aveau utilaje, făcuseră demonstrații. Dar degeaba. În cea mai mare parte a orașului, nu se spăla. Stațiile de autobuz arătau ca după bombardament. Cea de la Gară, poarta de intrare în oraș, era focar de infecție. Înainte de infecția asta mondială, noi o aveam la Gară. În pasajele subterane mirosea a urină de te trăznea.

A trebuit să vină epidemia ca să descoperim apa, săpunul și detergentul. Acum se spală zilnic străzile cu detergent. Merg lucrătorii de la salubritate cu furtunul în față, și alți colegi ai lor cu periile, spală. Și pe străzile principale, dar și pe alei. Și pe aleile din Mănăștur, și-n Zorilor, în Gheorgheni, poate și-n alte cartiere. Se spală și autobuzele. Miros frumos, a dezinfectant, a curat.

Zilnic se pun afișe prin oraș cu data la care se va face curat. Inclusiv pe scările blocurilor. Orașul nostru a intrat în normal. I-au mai rămas gunoaiele din iarbă, din ronduri, din tufișuri. În alte primăveri ieșeau pensionarii și le culegeau. Dar acum nu mai pot decât să le numere de la geam. Nu ne rămâne decât să sperăm, că o dată descoperit spălatul, îl vom și păstra.

Postaţi un comentariu