În premieră în România, la Cluj: Steve Schneider, din fost pușcaș marin, în mentor pentru barmanii din întreaga lume

Unul dintre cei mai populari și apreciați barmani din lume, fost pușcaș marin și un adevărat rockstar în bartending, s-a aflat în premieră în România, la Cluj, în cursul săptămânii trecute, pentru a susține un masterclass în jurul conceptului 3D Bartending-Be a Wise Man, a Mixologist and a Rockstar. Cu aproape 13 ani de experiență în spatele barului, Steve Schneider este exemplul viu al modului în care această meserie te poate ajuta să transformi o tragedie într-o poveste de succes. Fost pușcaș marin în armata americană, în urma unei întâmplări nefericite Steve a fost obligat de împrejurări să își găsească un alt scop în viață. Astăzi, este barman principal la barul Employees Only din New York, câștigător a numeroase competiții internaționale de bartending și mentor pentru toți cei care sunt pregătiți „să tacă, să asculte și să învețe” de la el.

Vizita sa la Cluj nu o va uita foarte curând, avea să mărturisească Steve Schneider pentru Transilvania Reporter, având în vedere că în aceeași zi în care a susținut masterclass-ul de bartending la Cluj, o știre publicată în The New York Times anunța extinderea barului Employees Only în Singapore, cu Steve în calitate de partener.

„Mă voi muta acolo în data de doi mai și alături de mentorul și prietenul meu Igor Hadzismajlovic, unul dintre fondatorii Employees Only, vom deschide în iunie. Știam că se va întâmpla la un moment dat, dar voi ține minte că în 11 aprilie mă aflam în Cluj când am citit această minunată știre”, a precizat Steve Schneider pentru Transilvania Reporter.

L-am întâlnit pe Steve, într-o seară de marți, în barul Charlie, abia întors dintr-o scurtă excursie la Salina Turda. Era încântat de ceea ce văzuse, la fel de încântat cum fusese după prima porție de Varză a la Cluj pe care o gustase cu câteva ore mai devreme. Am vorbit cu Steve despre meseria lui și despre masterclass-ul pe care l-a ținut la invitația Breslei Barmanilor din Cluj și ce a însemnat pentru el reorientarea forțată a profesiei într-un moment în care tot ce își dorea era să aibă o carieră militară strălucită.

Născut în New Jersey, în apropiere de George Washington Bridge, Steve și-a dorit dintotdeauna să devină luptător profesionist, până în momentul când și-a dat seama că nu avea tocmai constituția fizică potrivită. Așa că visul său după liceu a fost să urmeze o carieră militară. Motivat de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, dar și de alți membri ai familiei care erau deja în armată, Steve nu a stat foarte mult pe gânduri pentru a lua decizia de a urma o carieră militară.

„Eram un fel de clovn în școala primară. Îmi plăcea să îi fac pe toți să râdă, eram prieten cu toată lumea, îmi plăcea să socializez, pe scurt, făceam multe prostii în mod inofensiv. Profesorii îmi ziceau că dacă voi intra în armată, cu siguranță voi primi educația pe care o meritam”, povestește Steve.

Astfel, la 18 ani Steve avea să intre în Marina SUA, fiind promovat în scurt timp datorită calităților sale excepționale. Din păcate însă, după doar patru ani, înainte de a fi trimis în Afganistan, Steve a fost victima unei altercații în urma căreia visul său se transforma în ceva imposibil de atins. „Eram tânăr și mă aflam într-un loc în care cel mai probabil nu trebuia să fiu. Tot ce mai știu astăzi este că am făcut greșeala de a încerca să intervin în mijlocul unei bătăi și am fost lovit în cap. Acel moment a schimbat totul pentru mine și ce a urmat a fost o perioadă foarte dureroasă și întunecată din viața mea”, își amintește Steve. La un moment dat, în timpul recuperării, a lucrat inclusiv în sala de sport a Pentagonului și ceea ce făcea era să împartă prosoape altor soldați răniți în război. A cunoscut soldați care fuseseră răniți de rachete, care aveau cancer sau care fuseseră călcați de tancuri.

După externare, povestește fostul pușcaș marin, s-a întâmplat să treacă prin fața unui bar din Georgetown, D.C., unde era pus un anunț de angajare. Nu avea foarte multă experiență ca barman, știa să facă mix-uri de băuturi, dar nu știa ce înseamnă prestarea acelui serviciu și nici nu fusese provocat vreodată să facă față clienților în stare de ebrietate. Nu a fost angajat direct ca barman, ci la început curăța toaletele în acel bar și făcea tot felul de alte „dirty jobs”. Cu timpul însă, când barul era foarte aglomerat îi ajuta cu servitul pe ceilalți barmani, ceea ce pe parcurs s-a transformat în obișnuință. Munca la bar îl făcea fericit pentru că simțea că realizează ceva productiv, ceva diferit. „Îmi plăcea să lucrez în spatele barului, era distractiv, dar nu știam dacă asta voi face toată viața. Lucram să câștig câțiva dolari în plus, deși la primul bar unde lucram mă costa mai mulți bani să ajung la muncă decât ceea ce câștigam. Dar îmi plăcea”, declară fostul pușcaș marin.

La un moment dat s-a înscris în competiția The Fastest Barteneder din Washington D.C. care viza acuratețea și viteza concurenților și a reușit să o câștige de trei ori. Așa au început să vină și primii bani serioși pentru tânărul barman aflat la început de drum. „Aceste competiții m-au motivat să mă antrenez nu neapărat pentru a fi mai bun decât alții, ci pentru a mă depăși pe mine însumi. Cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost «să joc» după anumite reguli. Cu aceste ocazii am fost descoperit de un barman profesionist care avea o carieră în spate în acest domeniu și care m-a luat sub aripă, m-a învățat lucruri pe care nu le știam despre ingrediente și tot ceea ce însemna să fii un barman serios”, explică Steve.

În 2008, când s-a întors din D.C. în zona New York a fost recrutat de Employees Only, considerat unul dintre cele mai bune cocktail baruri din lume, iar de atunci parcursul său a fost unul extrem de promițător.

La evenimentul organizat de Breasla Barmanilor din Cluj, Steve le-a vorbi cursanților inclusiv despre cât de important este ca, în calitate de barman, să observi oamenii din jurul tău și să fii atent la fiecare detaliu pe care un client îl poate transmite despre propria lui persoană.

„Ce am învățat în armată și apoi am aplicat în bartending a fost importanța muncii în echipă. Dacă aș fi lucrat singur la Employees Only, ar fi fost un dezastru. Pe măsură ce am înaintat în vârstă am înțeles însă că nu doar eu sunt în centrul acestei lumi și că sunt oameni pe care îi respect și îi admir și cărora le datorez ce sunt eu astăzi. Un barman bun nu trebuie să arate că este foarte ocupat sau că nu face față comenzilor. Lucrează asupra personalității tale, asupra a cine ești în spatele barului. Trebuie să fii sincer cu tine pentru că doar tu poți determina cât de bun vrei să fii mai departe. Dacă te uiți în oglindă și ești mândru de munca ta, atunci înseamnă că ai avut succes. Este reconfortant că am ajuns să fac bani buni din profesia asta, dar nu acesta a fost țelul meu. Nu sunt mai bun decât oricare alt barman din lume, ci încerc mereu să mă adaptez, să îmi schimb stilul, la fel cum voi face în Singapore, unde va trebui să mă adaptez unor noi arome, unor clienți noi. Mix-ul de disciplină, anduranță și noroc va da întotdeauna rezultate”, consideră Steve Schneider.

Atunci când intră într-un bar, povestește Steve, nu judecă pe nimeni și nici nu ia notițe. De multe ori, spune el, uită aproape cu totul ce a consumat cu o noapte înainte, preferând să rămână cu experiența generală pe care i-o oferă un anumit bar sau restaurant. Își dă seama, bineînțeles, când serviciul nu este tocmai reușit, dar nu face mare caz din asta.

Un barman bun, afirmă fostul pușcaș marin, este acela care cunoaște echilibrul între a mixa băuturi și a înțelegea latura de business a acestei profesii. „Sunt persoane care tot ce știu să facă este să mixeze cocktailuri, dar nu au personalitate și sunt plictisitori, iar dacă ai prea mulți clienți beți, atunci serviciul nu este deloc bun. Când lumea se uită la mine, îmi dau seama și atunci încerc să ofer ceva la ce să se uite. Sunt lucruri mărunte care te conectează cu cineva. Am învățat multe de la mentorii mei, dar majoritatea lucrurilor le-am învățat și din experiență. E important să nu faci aceleași greșeli de două ori, să nu îți fie teamă să faci greșeli, dar totodată să nu fi nepăsător. Be fearless, but not reckless”, îndeamnă Steve Schneider.

În următorii 20 de ani, spune Steve, se vede co-proprietar a mai multor baruri alături de „familia” lui de la Employees Only, dar nu exclude varianta de a-și deschide un bar doar al lui.

„Voi face bartending atât cât voi putea. Îmi place și ideea de mentorat și încerc să-i învăț pe toți să fie mai buni decât mine. Toți barmanii pe care i-am cunoscut la Cluj au fost foarte receptivi și entuziaști la ceea ce le-am spus și anume că am devenit un barman mai bun pe măsură ce am întâlnit la rândul meu alți barmani. Cred că am devenit mai bun și după ce am vizitat Salina Turda, după ce am vizitat restaurante și baruri din Cluj, după ce am mâncat varză a la Cluj și am băut palincă. Acum altfel voi ști să îi tratez pe clienții români care vor intra în barul nostru, cunoscând o parte din cultura lor. Și mă voi putea adresa lor cu «frate». Pentru mine asta înseamnă bartending. Cât despre arome și cocktailuri, acestea le poți afla de oriunde. Totul în această meserie se bazează pe interacțiunea dintre oameni”, a explicat Steve Schneider în interviul pentru Transilvania Reporter.