FOTO | Uitat și neiertat: Castelul Bay din Treznea  

În comuna în care în urmă cu aproape 80 de ani avea loc nemilosul masacru antiromânesc cunoscut în istorie drept „Masacrul de la Treznea”, unul dintre cele mai frumoase castele ale Sălajului, unic nu doar în Transilvania, ci în vechiul Imperiu Austro-Ungar, cu o replică a Punţii Suspinelor din Veneţia, a devenit o ruină aproape de prăbușire. Rana rămasă deschisă câteva decenii la rând în centrul comunei va cunoaște, se pare, o singură formă de „vindecare”.

În august 2018, prefectul județului Sălaj, Florin Florian, anunța că Primăria Treznea face demersuri pentru declasarea Castelului Bay de pe lista monumentelor istorice, la solicitările comunității locale, în vederea demolării. Potrivit publicației Graiul Sălajului, Florin Florian își exprima atunci regretul că monumentul se află în stare avansată de degradare și, cu toate că ar fi fost de preferat un proiect de restaurare, în ultimii 29 de ani nu s-a făcut niciun demers și nu s-au găsit resurse financiare pentru o astfel de inițiativă. În acest context, singura soluție rămâne declasarea castelului și demolarea acestuia.

Primarul comunei Treznea, Cristian Oros a declarat pentru Transilvania Reporter că după încheierea expertizei de anul trecut nu au mai fost făcute alte demersuri în privința Castelului Bay.

„Încă nu știm ce vom face cu acest castel. Expertiza arată că nici măcar 10% din castel nu mai este în picioare. Sătenii își doresc în continuare demolarea lui mai ales pentru că se află în această situație. Dacă după 1990 s-ar fi realizat conservarea, poate lucrurile ar sta altfel. Dar în situația actuală nu știu ce altceva ar fi de făcut. Terenul este în proprietatea Primăriei și am putea să îl folosim pentru o investiție în comună, dar oficial nu s-a stabilit încă nimic”, a precizat Cristian Oros.

Din anul 2002, castelul Bay aparține domeniului public al comunei Treznea, conform Anexei nr.56 la Monitorul Oficial al României nr.681 bis / 2002 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public Treznea. Conform acelui document, castelul situat în comuna Treznea la numărul 254 cu o suprafață construită de 800 mp și 6600 mp de teren, a fost preluat de către primăria Treznea în baza legii 18/1991.

Castelul Bay este văzut în comunitate drept un monument al barbariei hortyste

Castelul din Treznea a aparținut grofului criminal de război Bay Ferenc și a fost construit în jurul secolului al XIX-lea. Situat chiar în centrul satului Treznea, castelul este legat de familia grofului Bay Ferenc, care a locuit în el până în 1944, an în care, cu doar câteva săptămâni înainte ca frontul celui de-al doilea Război Mondial să ajungă în zonă, a fost părăsit. Groful, alături de fiul și de soția lui, de cei doi nepoți, dar și de o parte din animalele pe care le avea la momentul respectiv, s-au retras din fața armatei române la Curtuișeni, în județul Bihor, aproape de granița cu Ungaria, în localitatea natală a surorii sale. După venirea comuniștilor la putere, castelul a fost sediul CAP-ului din localitate, perioadă în care a fost cât de cât întreținut, mai scrie Graiul Sălajului. După 1990, însă, castelul a fost abandonat și lăsat în voia sorții, consemnează Graiul Sălajului.

În prezent, deși este inclus pe lista monumentelor istorice, ansamblul arhitectural este o ruină. Nici Direcția de Cultură și nici Primăria Treznea nu au făcut nimic pentru întreținerea clădirii. Și nici nu se dorește, pentru că sătenii îl consideră un monument al barbariei hortyste, care le amintește permanent de clipele de groază prin care au trecut în cel de-al doilea Război Mondial, groful Bay fiind considerat un dușman al românilor. Castelul are în componență două corpuri principale, legate între ele de o reproducere a punții suspinelor din Veneția, unică în Romania, dar care sunt astăzi departe de strălucirea de altădată. Castelul are o structură și o formă legată strict de genealogia familiei ce a locuit în el. Deși atât bătrânul Bay Ferenc cât și soția acestuia proveneau din familii nobiliare, Ferenc era cu o treaptă mai sus în ierarhie, fapt pentru care corpul de clădire rezervat lui era mai mare. Corpul de clădire rezervat soției nu este doar mai mic, ci a fost legat de cel al soțului printr-o punte a suspinelor ce simbolizează înnobilarea prin căsătorie a părții feminine a familiei.

Momentul 1940

Ca urmare a Dictatului de la Viena prin care se cedează Ardealul, trupele hortyste intră în satul Treznea la 9 septembrie 1940. Urmează un adevărat măcel, copii, femei, bărbaţi sunt omorâţi cu multă cruzime, cu glonţul şi cu baioneta și numeroase case sunt incendiate. 93 de victime, români și evrei, de la copii nenăscuţi şi până la bătrâni de peste 80 de ani, au căzut pradă furiei hortyştilor. Printre ei, dascălii satului, învăţătorii Aurelia şi Lazăr Cosma şi preotul ortodox Traian Costea. În memoria Eroilor-Martiri de la Treznea, în 1984 a fost construit, în centrul satului, Monumentul Martirilor, iar în cimitir a fost amenajat Mormântul Comun. Prin lucrarea părintelui paroh Trandafir Vid, preotul martir Traian Costea a fost dezhumat şi înmormântat în curtea bisericii pe care a slujit-o. În anul 1995 s-a constituit Comuna-martir Treznea. La împlinirea, la 9 septembrie 2005, a 65 de ani de la masacrul de la Treznea, la iniţiativa Asociaţiei „Treznea – Sat Natal”, şcoala din sat a primit numele învăţătorilor martiri Aurelia şi Lazăr Cosma.

În „apărarea” castelului, în 2013, profesorul Mirel Matyas scria pe blogul său:

„Este adevărat că la nivel local există resentimente, răni adânci lăsate de faptele reprobabile petrecute în 1940. Din punctul de vedere al urmașilor familiilor care au avut de suferit, castelul Bay ar trebui ras de pe fața pământului. Este de neconceput, din punctul lor de vedere, ca această clădire ce a aparținut autorului moral al masacrelor, să rămână în picioare. Situația existentă la Treznea este complexă și, să recunoaștem, sensibilă. Însă aceasta nu este o scuză pentru faptul că imobilul se deteriorează pe zi ce trece. În 2009 un turn și un perete al castelului s-a dărâmat, un an mai târziu, în 2010 un alt turn a avut aceeași soartă. Lipsa de interes a autorităților locale, concretizate în faptul că nu există un paznic, a dus în repetate rânduri la furtul unor cărămizi de la baza pereților și inevitabil la dărâmarea acestora. Ba mai mult de atât, în 2011 s-a furat toată tabla de pe acoperișul clădirii. În aceste condiții, castelul se dărâmă câte puțin în fiecare zi. Personal am avut ocazia să-l văd în primăvara acestui an la diferență de două luni. Dacă la mijlocul lunii februarie peretele fațadei corpului de clădire dinspre terenul de fotbal mai era în picioare, la începutul lunii mai rămăsese doar jumătate din ceea ce era cândva portalul intrării principale. Pe zi ce trece, șansele de salvare ale castelului sunt din ce în ce mai mici, zidurile și ornamentele neogotice sau baroce devin moloz”.

Citiți și:

Castelul Radák-Pekri din Ozd, Mureș: Patru milioane de euro sau asumarea destinului

La mila proprietarilor: Castelul Kemény-Bánffy din Luncani, o ruină în așteptarea restaurării