Sărbătoarea armenilor la Gherla: cu jazz și concert de orgă

Foto: Ruxandra Hurezean
Foto: Ruxandra Hurezean
Foto: Ioan Moldovan

Foto: Ioan Moldovan

Sâmbătă, 5 iulie și duminică 6 iulie, la Gherla este mare sărbătoare: Zilele orașului se organizează deodată cu ziua armenilor de pretutindeni care este o mare sărătoare religioasă: Sfântul Grigorie Luminătorul. Pentru că orașul a fost construit de armeni cu trei sute de ani în urmă, actuala conducere a hotărât să acorde mai multă importanță prezenței lor în oraș și sărbătoarea să-i aibă pe armeni în prim-plan. Astfel că în programul lor au concerte de jazz și lansări de carte despre istoria armenilor și filme.

În așteptarea sărbătorii, la Gherla au început să sosescă armeni din toată țara dar și din Armenia, Austria sau Ungaria, încă de vineri seara. Armenii au venit în orașul denumit de ei la început Armenopolis, ca să se cunoască, să-și povestescă istoriile de viață și să se bucure împreună de mâncarea tradițională.

Sâmbătă, la ora 11 s-au adunat cu toții la catedrala armenescă din centrul orașului unde sub privirile Sfântului Grigorie Luminătorul, au înălțat rugăciuni în limba strămoșilor lor.

După slujbă, are loc sfințirea ceasului din turnul Catedralei Armenești care a fost recondiționat prin grija Ambasadei Elveției la București e meșteri ceasornicari elveției: „Ceasul din turn trebuia tras zilnic și să urci scările de lemn, deteriorate, de atâtea ori era foarte greu, dar elvețienii i-au adăugat un mecanism electronic ce face posibil să nu mai urci scările pentru el, merge singur”, ne spune Estegar Ianos, președintele Asociației Armenilor din Gherla.

După sfințirea ceasului se vor lansa două cărți despre istoria armenilor scrise de Kristof Songott, apoi vor merge la masă, iar seara, va fi prezentat un film: „Armenopolis, suflet armenesc” și ziua se încheie cu un concert de jazz susținut de maestrul Harry Tavitian, precum și un concert de orgă.

„Ideea de a fi împreună noi, armenii cu ceilalți locuitori la sărbătoarea orașului mi se pare foarte bună, pentru că locuitorii din Gherla nu prea știu istoria orașului și cu astfel de ocazii mai au posibilitatea să o afle. Dar impornat este și să ne cunoaștem între noi, să ne bucurăm împreună de frumuseșea verii și de ce avem aici lăsat de strămoși” crede Erica Estegar, unul dintre puținii tineri armeni rămași în oraș.

Să iubești înseamnă să înțelegi

Maria Speranța

Maria Speranța
Foto: Ruxandra Hurezean

Maria Speranța stă singură și se roagă la ușa bisericii armene cu ochii pe tabloul lui Grigorie Luminatorul. „El ne-a creștinat, că eram păgâni și nu știam ce e cu noi pe lume, dar el ne-a arătat Calea”, spune călugărița, o femeie micuță, vioaie și senină ca o pasăre. Are 89 de ani, merge pe 90 și ar fi gata să meargă la Medjugorje s-o vadă pe Maica Maria, pentru că „să urci desculț un munte nu e chiar așa de greu”. Este călugăriță de la 16 ani, a fost și deportată în timpul comuniștilor, trimisă la o familie adoptivă ca să se despartă de biserică, dar s-a întors și tot în rasa de călugăriță a rămas. Acum îngrijește pe lângă Parohia din Gherla, udă florile și se roagă pentru Poporul Lui oriunde s-ar afla.
„Creștinismul a avut o mare putere, spune ea, el i-a cuprins pe oameni și a făcut din ei cel mai mare popor din lume. Uitați-vă, aici au venit călători iubitori de Dumnezeu din Armenia, Austria, Budapesta, Constanța… Vin oamenii pentru că trebuie să ne ținem legați laolaltă de ceva”, spune Maria Speranța.


Publicitate

Postaţi un comentariu