România, Transilvania, Cluj, UBB – modele de interculturalitate

România este un model de multiculturalitate şi interculturalitate. Transilvania şi Clujul, la fel. Iar Universitatea Babeş-Bolyai este mai mult decât atât. Cam acestea ar fi principalele concluzii care au ieşit în evidenţă la prima dintr-un şir de conferinţe internaţionale dedicate marcării a 20 de ani de la adoptarea de către Consiliul Europei, respectiv semnarea şi ratificarea de către România a Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.

Discriminare pozitivă pentru minorităţi

Probabil deloc întâmplător, prima astfel de conferinţă din şirul de manifestări organizate de Ministerul Afacerilor Externe a fost organizată la Cluj, în Transilvania. Mai precis, la Universitatea Babeş-Bolyai, o instituţie de învăţământ care, aşa cum spune rectorul său, academicianul Ioan Aurel Pop, practică o discriminare pozitivă faţă de monorităţile naţionale.

„În România, conform celui mai recent recensământ, 90% dintre locuitori sunt de etnie română, circa 6, 5% sunt maghiari, aproape 3% romi, restul fiind format din miniblocuri alcătuite din 20 de comunităţi etnice. În Transilvania, care deţine circa 40% din teritoriu şi din populaţia României, românii sunt aproape trei sferturi, maghiarii circa 18%. (…) La Universitatea Babeş-Bolyai, studenţii îşi aleg limba de studiu la înscriere, putând opta pentru română, maghiară, germana sau pentru o limbă de circulaţie internaţională, în principal engleza şi franceza. (…) În această universitate se protejează minorităţile prin conservarea şi apărarea limbii, a confesiunii, a culturii şi identităţii şi chiar prin aplicarea principiului discriminării pozitive. De exemplu, un student care doreşte să înveţe fizica în limba maghiară, o poate face nestingherit, studiind toate disciplinele din programă în această limbă şi primind de la statul român o finanţare dublă în raport cu un student care învaţă româneşte. La fel, un student german care optează pentru o specialitate, de pildă economică, poate studia tot în germană şi primeşte de 2, 5 ori mai mult decât un student român”, spune Ioan Aurel Pop.

La fel se întâmplă la UBB şi în privinţa studiului confesional în limba maternă.

Mai mult, Ioan Aurel Pop spune că, în premieră, UBB a găzduit, în urmă cu trei săptămâni, prima conferinţă naţională a studenţilor din Ungaria desfăşurată în afara ţării vecine: „Prima conferinţă naţională a studenţilor maghiari desfăşurată în afara graniţelor Ungariei –e vorba de a 32-a conferinţă desfăşurată la fiecare doi ani în specilităţile fizică, ştiinţele pământului şi matematică- s-a desfăşurat în această universitate, exclusiv în limba maghiară. Tot aici au avut loc conferinţele  studenţilor maghiari din Transilvania la toate specialităţile universitare, în fiecare an. La aceste manifestări, limba de desfăşurare este exclusiv maghiara”.

Academicianul Ioan Aurel Pop spune că universitatea pe care o conduce este un model de multilingvism, pluriconfesionalism şi multiculturalitate, dar că ţinta este şi mai înaltă, pentru că drumul nu este de a merge fiecare cu limba, confesiunea sau cultura lui, ci de a împărtăşi fiecare valorile celuilalt.

„Ideea de bază a acestei universităţi o reprezintă multilingvismul, pluriconfesionalismul şi multiculturalitatea. Dar ţintim la mai mult decât atât: dorim să fim interculturali, adică să nu ne dezvoltăm în paralel, fiecare cu limba, confesiunea şi cultura lui, ci împreună să împărtăşim fiecare valorile celuilalt. Din acest punct de vedere mai avem multe de făcut. Deocamdată mergem în paralel în multe privinţe şi va trebui să învăţăm fiecare valorile celuilalt. Din acest punct de vedere, universitatea noastră este în avangardă. (…) Unul dintre rolurile noastre este să cultivăm interculturalitatea şi cred că unul din rolurile acestei conferinţe este de a milita pentru respectarea drepturilor minorităţilor la standarde cât mai înalte, potrivite convieţuirii şi regulilor recunoscute pe plan internaţional”, a completat Ioan Aurel Pop.

O ţară model

La aceeaşi conferinţă internaţională desfăşurată la UBB, la care a participat şi Gianni Buquicchio, preşedintele Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a spus că România a promovat cel mai bun model de interculturalitate şi de protecţie a drepturilor minorităţilor naţionale: „Izolarea sau segregarea minorităţilor nu este favorabilă dezvoltării identităţii minorităţilor. Cel mai bun model este cel promovat de România, anume de a include minorităţile în procesul de luare a deciziilor, inclusiv la nivelul cel mai înalt, la nivel guvernamental, dar şi la nivelul parlamentului, la nivelul comunităţilor locale, pentru că participarea la luarea deciziilor, nu doar pentru minoritatea în sine, ci şi pentru societate în ansamblul său, este un act benefic pentru minoritate şi pentru societate în ansamblul său. Permite păstrarea identităţii, dar permite şi acest schimb intercultural, care îmbogăţeşte până la urmă societatea din punct de vedere al culturalităţii”.

Potrivit acestuia, totuşi, modelul României nu este perfect, însă oferă mai mult decât se oferă în alte state: „Nici un model nu este perfect în sine, el are nevoie de o ajustare permanentă faţă de evoluţia societăţii şi a relaţiilor dintre majoritate şi minoritate. Însă ceea ce este extrem de important este că acest model românesc, care a fost recunoscut ca atare şi în intervenţia preşedintelui Comisiei de la Veneţia, este un model care are nişte principii extrem de solid aşezate şi ele se regăsesc plecând de la principiile din Convenţia cadru privind minorităţile naţionale, convenţie pe care o aniversăm astăzi; sunt 20 de ani de la momentul la care România a ratificat Convenţia cadru, pe 29 aprilie 1995, fiind de altfel primul stat al Consiliului Europei care a ratificat acest instrument extrem de important”.