Opera clujeană a împlinit 40 de ani de la ultima renovare. Prinde jubileul?

Faptul că imobilul în care își desfășoară activitatea Teatrului Național Român Cluj-Napoca și Opera Națională Română Cluj-Napoca este serios afectat de trecerea timpului nu mai este un secret. Faptul că deși în 2008 Ministerul Culturii a aprobat restaurarea clădirii, banii n-au mai ajuns la Cluj, la fel. Toate amenajările realizate în ultima perioadă au fost realizate cu bani proveniți din donații.

Directorul Operei Naționale Florin Estefan a vorbit deschis despre problemele cu care se confruntă clădirea, despre lipsa banilor, dar și despre planurile sale de rebranduire a instituției pe care o conduce. Acesta a mărturisit că opera are un administrator nou, un fost cadru militar pe care se bazează pentru a face „ordine”. Clădirea aparține Statului Român, dar este dată în folosință de către Ministerul Culturii Teatrului Național și Operei Naționale. Teatrul Național Român Cluj-Napoca a fost numit prin ordin de ministru administratorul clădirii. Ultima renovare seriosă a clădirii a avut loc în 1975.

„Pică pe noi, dar trebuie să fie curat!”

„Noi ce am făcut, ce am reușit să facem? Am schimbat perdelele, am mai refăcut igrasia prin foaier, iar pe parcursul verii am modernizat atât cât ne-am permis cabinele. Mie îmi crăpa obrazul de rușine când aveam invitați, iar cabinele artișilor arătau de toată groaza. Acum le-am renovat, am făcut un mobilier nou, am pus oglinzi noi, pardoseală nouă cu ajutorul unui sponsor și arată mult mai bine. Aștept să vină și candelabrele care mi-au fost promise. Toate aceste lucruri s-au făcut datorită sprijinului unor oameni foarte inimoși. Opera Națională nu are bani pentru investiții”, spune Florin Estefan.

Directorul consideră că instituția a dus lipsă de-a lungul timpul de oameni gospodari și că mentalitatea oamenilor vizavi de instituțiile care aparțin statului este una învechită. „Poate că eu sunt puțin pe altă direcție, dar eu țin foarte mult la anumite lucruri. Pică pe noi, dar trebuie să fie curat. Publicul nu e vinovat că noi nu avem bani sau că ministerul nu alocă bani pentru clădire. Publicul trebuie să se bucure de un minim de confort dacă vrem să îl avem alături de noi”, consideră acesta.

Restaurarea monumentului

„M-a sunat la un moment dat cineva să îmi spună că este foarte cald în sala de spectacole. Normal că este foarte cald vara pentru că nici măcar instalațiile de la baie nu sunt funcționale, iar noi discutăm depre aer condiționat. Să fim serioși! Nicăieri nu este aer condiționat, nici măcar în birouri! Aici trebuie să se facă restaurarea monumentului. Trebuie dat tot jos până la cărămidă și apoi pus înapoi după cum a fost. Există o inițiativă în acest sens, dar nu pot să ofer în momentul de față mai multe detalii. Ce se va întâmpla cu activitatea? Din informațiile pe care le dețin până în acest moment, lucrările se vor face etapizat astfel încât noi să ne putem desfășura activitatea și să nu trebuiască să plecăm din cadrul instituției. Eu mă lupt pentru lucrurile acestea, dar eu nu sunt administratorul clădirii. La un moment dat va trebui ca cineva să semneze pentru aceste lucrări și nu eu sunt persoana respectivă. Domnul Măniuțiu zice că totul este bine așa cum este”, a mărturisit directorul operei.

Directorul Operei Naționale Române Cluj-Napoca dorește să refacă în acest an și depozitul din Baciu care găzduiește recuzita instituției.

Foița de aur, acoperită cu vopsea

Printre amenajările absolut necesare s-a numărat și înlăturarea igrasiei care s-a instalat de mai bine de zece ani pe anumite porțiuni. „Nu te poți atinge de monument. Pentru a rezolva problema igrasiei i-am scris o scrisoare ministrului prin care i-am cerut să ne dea aprobare pentru igienizarea spațiului, doar în porțiunea respectivă. Nu ne-am atins de formă, de nimic, doar am curățat. Am luat niște lavabilă, am făcut acea lucrare. Băieții care s-au ocupat au experiență în restaurarea monumentelor. Au luat porțiunea respectivă milimetru cu milimetru  pentru a vedea unde este foița de aur și pentru a putea să recontruiască zona respectivă fără să se atingă de acele monumente. Acea foiță era vopsită cu vopsea pe bază de bronz. Foița de aur există, dar e acoperită cu vopsea. Băieții mi-au arătat că trebuie dat milimetru cu milimetru jos tot de pe ornamente pentru a vedea de fapt foița de aur. E o muncă titanică, dar se poate. În trei ani cred că s-ar putea realiza întreaga lucrare. Știu că la Opera din Iași restaurarea s-a realizat în mai bine de șapte ani, dar acolo a fost o problemă legată de modul în care au venit banii. Nu au venit toți odată.  A fost mai complicat”, a precizat acesta.

Directorul a povestit și câteva aspecte de „culoare” din cadrul bucătăriei interne. „Clădirea aceasta este împărțită în două dacă stăm să ne uităm la ea din față cu o linie imaginară: o parte e a teatrului, o parte a operei. Eu am avut parte de o surpriză incredibilă și am crezut că încep să vorbesc cu cucii când am văzut că s-a spălat geamul până la jumătate după ce am pus să se spele geamurile în foaier, pentru că cealaltă parte aparține teatrului. Lucrurile așa au fost și încă sunt. Acum avem un nou administrator. Trebuie să găsim o nouă modalitate de a conlucra, să nu curățăm doar pe jumătate. Publicul nu știe care e partea teatrului. Un alt exemplu: într-o clădire în care coabitează două instituții de acest gen, tot echipamentul de lumini ar trebui să fie comun. Nu e așa. La fiecare spectacol sau repetiție, teatrul își montează reflectoarele lui, iar apoi vine opera și le montează pe ale ei. E absurd. E drept, sunt două instituții, sunt doi administratori, dar sper să putem colabora mai bine pe viitor”, spune Estefan.

Cantină pentru angajați

Acesta a precizat că în cadrul celor două instituții există intenția de a se face o cantină pentru angajați. „În locul unei magazii infecte dorim să facem un spațiu pentru angajați. Așa ceva există în toate teatrele din lume. Am avut câteva discuții cu domnul Măniuțiu pe această temă. Am inițiat de când am venit o întâlnire de protocol între instituții, pentru că nici protocolul nu a mai fost discutat de prin anii `90. A doua întâlnire nu am mai avut-o pentru că am angajat pe cineva să facă un plan al clădirii, să măsoare tot, pentru a avea o planșă actualizată a spațiilor pe care le are opera și teatrul. Acest proiect s-a încheiat deja, trebuie să primim cât de curând planșele, după care voi iniția a doua întâlnire de protocol și vom stabili toate aspectele. Nu știu ce a fost și cum a fost, poate clădirea a fost tratată cu dezinteres – am observat acest aspect în multe compartimente. S-a mers pe gândirea că oricum clădirea e de la stat așa că ni se cuvine. Nimeni nu face nimic sau nu face lucruri de calitate. Încerc să îi fac pe angajați să vadă această clădire ca a doua lor casă. Noul administrator a fost administrator într-o unitate militară înainte și sper că va face ordine. Eu sunt fiu de militar. Acasă am fost ținut într-un anumit regim. Eu îmi propun ca cei doi adminsitrarori să lucreze împreună. Acum sunt civili amândoi”, a glumit acesta.

Opera va fi rebranduită

Florin Estefan dorește să rebranduiască opera. Își dorește o nouă siglă, un nou site, o nouă formă de comunicare. Este conștient că aceste lucruri costă și că instituțiilor de stat le este interzis prin lege să investească bani în publicitate. „Eu încerc să vin cu lucruri noi. Mă uit pe afară ce fac alții și îmi dau seama că trebuie să ai o altă imagine, un alt mod de comunicare în instituție ca să atragi public și mai ales să atragi tineri. Tinerii se uită la lucrurile acestea, iar ei sunt viitorul public al operei. Dacă îi pierdem pe ei ne vom închide porțile la un moment dat. Am tot spus că vreau să branduiesc instituția, dar legea nu mă lasă. O branduire costă foarte mult. La un moment dat m-am trezit cu un mesaj pe Facebook de la reprezentanții unei firme, deocamdată nu îi pot spune numele, care mi-au scris că doresc să facă acest lucru pro bono pentru noi. Nu mi-a venit să cred. În următoarele săptămâni vom semna contractele de sponsorizare. În următoarele luni vom apărea cu o imagine nouă. Sunt optimist”, a spus acesta.

[stextbox id=”custom”]

Istoric

Clădirea Operei a fost construită la începutul secolului al XX-lea, între anii 1904 -1906, de către firma vieneză de renume mondial, specializată în proiectarea şi construirea de teatre de operă – Fellner & Helmer. Faţada are intrarea pe trei portaluri cu arc şi prezintă un parter în care sunt nişe cu statui – „Thalia” şi „Eutherpe”, realizate de Vasile Rus Batin, amplasate în 1990 şi continuă cu un etaj şi atică.
Interioarele sunt decorate într-un stil numit în epocă neo-baroc, dar care poartă puternic amprenta Secesionului atunci la apogeul dezvoltării. Holul, spaţios, este ritmat printr-o alternanţă de suporturi reunite prin arcuri ce lasă liber spaţiul central articulat printr-o scară impresionantă – scara de onoare – flancată de lampadare de bronz, ce duce la loji. Ferestrele, înalte, într-un stil barochizant, ghirlandele şi volutele aurite şi toată decoraţia în relief a holului indică inspiraţia secesionistă. Sala, cu o capacitate de 900 de locuri are stal şi trei ranguri, fiind un model clasic al teatrului baroc, cu cariatide care susţin lojile; are suprafeţele împânzite cu elemente vegetale sinuos desenate, aurite, ce ţin de repertoriul barocului decorativ. Candelabrul central executat de firma budapestană Ganz&Co are un sistem de coborâre cu roata dinţată cu cremalieră ce se află în podul cu structura metalică. Scena tipică de operă, cu o deschidere de zece metri, este prevăzută cu fosa pentru orchestră. Ca măsuri de siguranţă împotriva incendiilor, este prevăzută cu o cortină de fier pictată şi cu sistem de declanşare a ploii artificiale. În anul 1958, se realizează extinderea clădirii dotând-o cu noi spaţii de repetiţii, cum este scena mică – o sală de repetiţii dotată cu fosa pentru orchestră, precum şi sala de studiu, foaierele şi anexele aferente necesare activităţii ansamblului de balet. Noile faţade vor prelua întocmai stilul teatrului iniţial. În anii ’75 -’76 au avut loc lucrări de restaurare completă a clădiri atât în exterior cât şi în interior cu refacerea mobilerului sălii şi a ornamentaţiilor în aur.

[/stextbox]

În 2011 imobilul a fost reabilitat, însă doar pe exterior. Clădirea face parte din patrimoniul cultural naţional, fiind clădire monument istoric şi de artă, în atenţia UNESCO pentru monumentele special protejate.