Ce ne arată, în cuvinte simple, mega-scandalul „Panama Papers”? Că şmecherii la putere din toată lumea, indiferent de religie, naţionalitate, ideologie, cauza nobilă pentru care luptă etc., se întâlnesc în dorinţa comună de a fenta sistemele fiscale din propriile lor ţări şi de a plăti cât mai puţine impozite şi taxe, dacă se poate deloc.…

Membră din 1952 a unei Alianţe politico-militare care defineşte strategic Occidentul dar totuşi parte integrantă a Islamului, candidată la integrarea în Uniunea Europeană din 2005 dar totuşi membră a Asia Cooperation Dialogue (2013), nici pe deplin europeană nici întru-totul asiatică, nici modernă nici înapoiată, nici laică nici fanatic religioasă, nici dezvoltată economic nici săracă, nici regim dictatorial nici democraţie liberală, Turcia post-kemalistă de astăzi se plasează, prin întregul ei set de caracteristici, multe din ele contradictorii şi greu de înţeles, în epicentrul scenei politice agitate a lumii prezente.…

Nici nu se putea, cred, ceva mai simbolic şi mai înfricoşător în acest nou episod al „crizei existenţiale” a Uniunii Europene, de care vorbim de mai bine de un an, decât însăşi devastarea Bruxelles-ului.…

Întrebarea nu e dacă, ci când va întoarce Germania spatele Uniunii Europene. Ar putea fi vorba de câteva luni, câţiva ani sau cel mult încă o legislatură pentru inversarea curentului majoritar al opiniei publice.…

Jocurile în alegerile primare par încheiate. Clinton versus Trump. Pe 8 noiembrie, americanii vor alege aşadar între sistem şi anti-sistem, între continuitatea puternic coafată, tenace dar inevitabil uzată a sistemului politic şi administrativ federal, între experienţa a peste douăzeci de ani de viaţă publică de prim nivel la Washington, opţiune care nu mai stârneşte demult pasiuni (politice) dar care se ambiţionează să reziste pe scenă, şi scălămbăiala anti-sistem a unui agent imobiliar plictisit de propriile sale afaceri, un histrion care se crede într-un veşnic show de televiziune, şi acela submediocru, pendulând între ignoranţă politică, incultură, agresivitate verbală de prost gust şi clişee pentru semidocţi.…

Îmi propusesem să scriu acest articol prin toamna lui 2012, la revenirea în ţară după mai mulţi ani, dar temele punctuale şi fierbinţi ale agendei internaţionale s-au succedat cu repeziciune şi nu au lăsat loc reflecţiilor de ansamblu.…

Puncte cheie:

*Premierul francez Manuel Valls a afirmat explicit, la Conferinţa de Securitate de la München, că Franţa se opune mecanismului de redistribuire permanentă a imigranţilor intraţi pe teritoriul Uniunii Europene, respingând practic (mult prea) generoasa „politică de deschidere” formulată în vara lui 2015 de cancelarul Angela Merkel, pe care şeful guvernului de la Paris o consideră „nesustenabilă”;

*Prin acest gest cu triplă semnificaţie politică, venit împotriva declaraţiei iniţiale de susţinere a „soluţiei Merkel”, formulată de preşedintele Hollande în septembrie, Valls anunţă de fapt trei lucruri esenţiale: 1.…

Puncte cheie:

*La finalul administraţiei Obama, destul de dezamăgitoare din perspectiva rezultatelor politicii externe şi în particular a angajării Washingtonului pe direcţia unei politici apropiate de Europa, Statele Unite dau primele semne concrete că iau în considerare o consolidare reală a prezenţei strategice şi militare în Centrul şi Estul Europei;

*Recenta propunere a guvernului american, de creştere la 3, 4 miliarde de dolari (de circa patru ori mai mult decât în prezent) a bugetului care va fi alocat în anul fiscal 2017 cheltuielilor militare în cadrul programului ERI (European Reassurance Initiative) a produs deja un val de comentarii în mass-media din întreaga regiune, care pendulează între minimalizarea impactului acestui anunţ şi afişarea unui entuziasm debordant, în opinia mea ambele tipuri de atitudini distorsionând semnificaţiile şi proporţiile reale ale gestului;

*Nu e, cred, nicio îndoială că anunţul Pentagonului, întărit de Casa Albă, vine în perspectiva Summitului NATO din Polonia, de pe 8-9 iulie, eveniment relativ ignorat până acum, ca interes politic şi mediatic, în Germania şi Franţa, principalele puteri ale Uniunii Europene.…

Puncte cheie:

*În primul rând, Republica Moldova nu ar fi trebuit să existe. Este în mod evident un stat artificial, apărut pe ruinele Uniunii Sovietice, fără identitate şi fără coeziune societală, fără proiect strategic şi fără resursele proprii necesare unui sistem de guvernare autonomă la nivel european, cel mai sărac şi mai înapoiat stat de pe continent, care se depopulează văzând cu ochii, creat pentru a rămâne asistat, dinspre Est sau dinspre Vest, pe toată durata existenţei lui;

*După obţinerea independenţei în august 1991, au eşuat practic toate cele trei opţiuni de supravieţuire ale statului moldovean.…

Puncte cheie:

*Cu cât America şi lumea aşteaptă mai mult de la Partidul Republican, pentru a realiza în bune condiţii necesara alternanţă la Casa Albă (după opt ani de administraţie democrată, care dă semne că şi-a atins limitele), cu atât mai mult scade calitatea dezbaterilor şi a ofertelor prezidenţiabile conservatoare, culminând cu grobiana inadecvare a candidatului de frunte al republicanilor, magnatul imobiliar Donald Trump;

*Candidatura lui Trump, dacă va fi oficializată la Convenţia Naţională din vară, va constitui o nouă capcană pentru republicani (la fel cum au fost candidaturile perdante ale lui John McCain în 2008 şi Mitt Romney în 2012, dar pe un nivel de exprimare politică inferior chiar şi precedentelor candidaturi), împingând practic votul de dreapta spre o zonă de nişă radicalizată, superficială, incoerentă, lipsită de consistenţă politică şi intelectuală, cu false tente corporatiste, vag evanghelică (oricum, dimensiune estompată faţă de excesele pretendenţilor republicani din 2012), complet nerealistă din perspectiva fezabilităţii administrative, legislative sau de politică externă;

*Din dorinţa de a se delimita cât mai mult de „modelul Obama”, şi de obsedantul „political correctness”, republicanii alunecă în extrema opusă şi riscă să sară din nou peste cal, pierzând încă o dată contactul cu centrul politic şi cu clasa mijlocie rezonabilă americană şi propunând naţiunii o grămadă de clişee, de banalităţi „de dreapta” sau de stridenţe de tip talk-show, de kitsch-uri ideologice de doi bani, care probabil că fac un anumit rating al televiziunilor dar care foarte probabil nu se vor transforma pe 8 noiembrie 2016 într-o majoritate a voturilor exprimate;

*America pe care o iubim şi de care avem încă atâta nevoie pentru a ne apăra valorile şi idealurile liberalismului îşi continuă scufundarea în confuzie politică, într-o derută strategică, ideologică şi programatică de tip post-hegemonic, cu tentaţii izolaţioniste, din care pare să nu poată ieşi foarte curând;

*Nu lăudăm politica democraţilor, căci rezultatele guvernării Obama au fost relativ modeste, în special pe plan internaţional, dar trebuie recunoscut că degradarea politicii conservatoare americane, de la iluştrii preşedinţi republicani din istoria Statelor Unite (Abraham Lincoln, Theodore Roosevelt, Dwight Eisenhower, Ronald Reagan etc.)…

Puncte cheie:

*Premierul conservator David Cameron a efectuat recent un turneu de tatonare în ţări din Europa Centrală şi de Est (România, Polonia, Bulgaria), în ideea de a evalua dacă şi în ce condiţii ar putea eventual obţine sprijin politic sau, mai corect spus, acceptarea de către aceste state a aşa-ziselor „reforme” ale Uniunii Europene cerute de Marea Britanie în schimbul rămânerii în Uniune;

*În realitate, e vorba de concesiile şi exceptările de la respectarea tratatelor în vigoare pe care Londra doreşte să le obţină din partea Uniunii Europene, pentru a-şi reduce costurile apartenenţei la Uniune şi a rămâne, practic, doar cu beneficiile pieţei comune;

*Din cele patru condiţii punctuale anunţate public de Cameron în noiembrie (consolidarea pieţei unice, a competitivităţii economice, exceptarea UK de la paradigma „ever-closer union”, restricţionarea beneficiilor sociale ale imigranţilor), numai una constituie, în fapt, o chestiune cu adevărat sensibilă, de natură să producă opoziţia unor state membre din fosta Europă comunistă, care au un număr important de cetăţeni stabilit pe teritoriul Marii Britanii;

*Mărul discordiei este aşadar restricţionarea beneficiilor sociale acordate imigranţilor şi furnizarea lor numai după patru ani de la intrarea în Regat, pentru a demotiva „turismul social” sau, altfel spus, „migraţia sărăciei”, adică deplasarea în insulă a celor care nu vizează cu prioritate obţinerea venitului de la locul de muncă şi realizarea unei cariere profesionale, ci ţintesc în primul rând ajutoarele (beneficiile) sociale ale sistemului britanic.…

Puncte cheie:

• Turcia este, prin întreaga sa istorie imperială şi republicană, ca şi prin evoluţiile din prezent, ţara-cheie a legăturilor Occident-Orientul Mijlociu, adevărata, singura şi marea „punte de legătură” a celor două civilizaţii şi spaţii de interese strategice, care se şi întrepătrund în mare măsură pe teritoriul său;
• Ceea ce se întâmplă astăzi în Turcia exprimă, sintetic, confruntarea celor două modele culturale (în sensul cel mai larg al termenului) antagonice, exprimate de valorile liberalismului şi democraţiilor occidentale, pe de o parte, respectiv de autoritarism, dispreţul pentru sistemul libertăţilor individuale şi islamismul politic anti-occidental, pe de altă parte;
• Prin caracteristicile sale geopolitice, strategice, militare, economice, culturale, Turcia zilelor noastre creează probabil cea mai mare dilemă de abordare în sistemul relaţiilor internaţionale;
• Prin apartenenţa la NATO (începând din 1952) şi prin statutul oficial de stat candidat la integrarea în Uniunea Europeană (din 1999!),