Interviu. Cercetătorul turdean Robert Heler a optimizat tehnologia care ar putea vindeca SIDA în viitorul apropiat

La doar 25 de ani, turdeanul Robert Heler a publicat în prestigioasa revistă Nature un articol despre optimizarea tehnologiei CRISPR (clustered regularly interspaced short palindromic repeats), tehnologie care permite editarea ADN-ului în celule umane și care este considerată cea mai mare descoperire a secolului. Tehnologia va avea consecințe extraordinare în domeniul medical, întrucât va putea vindeca boli precum cancerul sau SIDA.

Robert a decis la finalul liceului să studieze în Statele Unite, fiind în prezent singurul român din cadrul Laboratorului de Bacteriologie de la Rockefeller University. A absolvit două facultăți într-o țară în care sesiunea ține nouă luni pe an, iar în curând va deveni doctor în Științe Biomedicale. Nu dorește să se întoarcă în țară, dar nici să se dedice cercetării, cu toate că a obținut până acum rezultate uimitoare. Transilvania Reporter vă prezintă în cele ce urmează povestea de succes a tânărului care demonstrează, zi de zi, că imposibilul poate deveni posibil, atât în cadrul laboratorului, cât și în afara acestuia.

Reporter: Când ți-ai descoperit pasiunea pentru biologie? Cât de importantă a fost influența profesorilor pentru tine? Ai avut un model în acest domeniu?

Robert: Am studiat la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Turda. Mi-am descoperit pasiunea pentru biologie în clasa a X-a. Influența profesorilor? A fpst foarte importantă! Mai mult în glumă decât în serios, doamna profesoară Maria Ceclan m-a amenințat că mă lasă corigent dacă nu mă duc la olimpiadă. Îi sunt recunoscător până în ziua de azi!

R: Îmi poți povesti puțin despre olimpiadele la care ai participat în țară? Câte au fost? Ce locuri ai obținut?

Robert: Cea mai importantă e biologia. Am luat premiul I la județ trei ani și am fost la națională în clasele X-XII. La națională am luat Premiul I, Mențiune și, respectiv, Mențiune. Pe a XII-a m-am calificat la Olimpiada Internațională unde am luat medalie de bronz. Olimpiada Internațională s-a ținut în Mumbai (India) în 2008. În rest, de-a lungul anilor, am participat la fizică, matematică și geografie unde am luat câteva premii la județeană, dar nimic semnificativ.

R: Care parte a biologiei te pasionează cel mai mult? De ce?

Robert: Mă pasionează microbiologia sau studiul organismelor microscopice. Sunt uimit cum organisme uni-celulare precum bacteriile pot să întreprindă toate funcțiile vitale vieții într-o singură celulă. În contrast, noi, oamenii, avem nevoie de peste 30 de trilioane de celule să întreprindem aceleași activități.

R: Când și de ce ai decis să pleci la studii în Statele Unite și nu în altă parte? Este și Anglia o variantă și e mult mai aproape. Pe ce anume s-a bazat alegerea ta?

Robert: La finalul liceului, nu am fost pregătit să iau o decizie legată de facultate: oscilam între medicină și telecomunicații la Cluj. Pe clasa a XI-a, am aflat că în Statele Unite (spre deosebire de România sau Anglia) decizia se ia la finalul anului doi de facultate astfel că studenții au doi ani după terminarea liceului să se hotărască asupra unui domeniu. Amânarea deciziei mi s-a părut practică și necesară în cazul meu, motiv pentru care am ales să încep cursurile universitare în SUA. În plus, deși costurile studiilor în Anglia sunt mult mai mici, SUA oferă mai mult „ajutor financiar” astfel încât devine mai ieftin să studiezi în Statele Unite.

R: Unde ai studiat exact? Pe ce te-ai domenii te-ai axat?

Robert: Am studiat la University of Richmond (în Virginia) unde am terminat facultatea de Biologie Moleculară și Facultatea de Informatică. În 2012 am început doctoratul în Științe Biomedicale în cadrul Laboratorului de Bacteriologie de la Rockefeller University (New York).

R: Cât de diferit este sistemul de învățământ american față de cel românesc?

Robert: Foarte! Fără îndoială, studenții din Statele Unite învață de dimineața până noaptea, în fiecare zi, pe toată durata anului școlar, patru ani. Prezența la cursuri și temele sunt obligatorii, examenele sunt săptămânale și notele bune sunt greu de luat. Pentru americani, „sesiunea” ține nouă luni pe an!

R: Ai publicat un articol în prestigioasa revistă Nature. Ce anume ai studiat?

Robert: Da, am publicat un articol în numărul din martie al revistei Nature. În prezent, articolul e printre primele 1% (adică în top 70.000 din 7 milioane) dintre cele mai populare articole științifice din ultimii zece ani, conform Altmetric.com.

Descoperirea a constat în optimizarea unei tehnologii revoluționare numite CRISPR, (clustered regularly interspaced short palindromic repeats) tehnologie care permite editarea ADN-ului în celule umane. În rândul cercetătorilor, aceasta tehnologie este considerată cea mai mare descoperire a secolului și va avea consecințe nemaipomenite în domeniul medical. Concret, CRISPR e o tehnologie care ne oferă posibilitatea să modificăm ADN-ul în orice fel dorim. De exemplu, unele femei sunt predispuse cancerului de sân fiindcă au o anumită mutație („greșeală”) în ADN. Cu CRISPR, ADN-ul poate fi corectat. Orice boală genetică (ca și diabetul, de exemplu) poate fi vindecată, cel puțin teoretic. De curând, Guvernul a interzis temporar utilizarea CRISPR pe embrioni umani din motive etice și de precauție.

R: E adevărat că această tehnologie ar putea fi folosită inclusiv în eradicarea virusului HIV?

Robert: SIDA se manifestă atunci când virusul HIV își integrează ADN-ul în ADN-ul nostru. CRISPR privește ADN-ul HIV ca o greșeală în ADN-ul uman și poate să îl înlăture eficient.

Articolul integral publicat în revista Nature, poate fi citit aici.

R: Dacă aceasta e modalitatea prin care se pot vindeca atât de multe boli, inclusiv SIDA, de ce e interzisă această tehnologie de Guvern? E vorba (și) de protejarea industriei farmaceutice?

Robert: S-a interzis din două motive principale. Unu, modul de administrare. CRISPR e extras și purificat din bacterii patogene care pot cauza alte boli severe în organism. Un astfel de medicament nu poate fi aprobat. Momentan, se lucrează la un mod de administrare mai sigur care nu implică bacterii. Doi, etica. CRISPR poate fi folosit și cu intenții malițioase ca armă biologică. În loc să corecteze AND-ul, poate să și introducă mutații. Eu cred că restricția aceasta e binevenită.

R: Cum ai reușit să optimizezi această tehnologie?

Robert: La baza CRISPR stau patru proteine importante. Proteinele sunt cele care recunosc și corectează greșeala în ADN. În laboarator, putem să simulăm în vitro (sau în eprubetă) mii de ani de selecție naturală în doar câteva zile și să modificăm aceste proteine astfel încât să fie de sute de ori mai rapide și mai eficiente decât sunt în mod natural. O astfel de optimizare face ca CRISPR să își îndeplinească obiectivul mult mai repede și, în consecință, mai ieftin.

R: Cât de greu este să publici în această revistă?

Robert: Foarte greu, aproape imposibil pentru un doctorand. Potrivit site-ului nature.com, doar 5% din articolele primite de editorii revistei sunt acceptate. Procesul de publicare durează până la un an și constă în runde de evaluare „la sânge” a articolului de către oameni de știință prestigioși. Descoperirea trebuie să fie majoră și să aibă implicații în toate ramurile științei. În cazul meu, am fost norocos să lucrez într-un domeniu revoluționar ca CRISPR și să am fonduri de cercetare nelimitate oferite de universitate și laborator.

R: Ești singurul român din laborator?

Robert: Da, sunt singurul român din laborator. Suntem doar 10 persoane în total.

R: Ce înseamnă cercetarea pentru tine?

Robert: Cercetarea înseamnă o exersare permanentă a abilității de a găsi soluții la probleme științifice. E un puzzle care nu se sfârșește niciodată.  În plus, pentru mine cercetarea e un tip de job la care mă descurc bine și care îmi aduce satisfacții personale și financiare.

R: În România cercetarea se confruntă cu o mare problemă: subfinanțarea. Niciodată nu sunt suficiente fondurile care se alocă, nu sunt suficiente consumabile, ceea ce înseamnă automat că nu se pot face mari progrese. Cu toate acestea sunt câțiva oameni pasionați care încearcă să realizeze ceva. Cum este acolo? Sunt fonduri suficiente? Cât din PIB se alocă cercetării? Care sunt problemele cu care se confruntă cercetarea în Statele Unite din ce ai observat până acum? Dar punctele forte?

Robert: Dacă am făcut bine calculele, Guvernul alocă cercetării cam 300 de miliarde de dolari anual (circa 1.5% din PIB). În plus, universitățile private (ca Rockefeller) primesc fonduri suplimentare sub forma de donații de la oameni sau fundații înstărite. Punctul forte al cercetării în SUA este că finanțarea se alocă pe bază de merit și ia în considerare numărul de articole publicate, rezultate anterioare, implicațiile și calitatea propunerilor de cercetare. Ironic, cred că asta e și cea mai mare problemă legată de finanțare: din cauză că banii se alocă pe bază de merit și rezultatele anterioare există o discrepanță mare între fondurile excesive ale cercetătorilor „bătrâni” de valoare și fondurile insuficiente ale cercetătorilor tineri. Doar 10-15% din tinerii absolvenți de doctorat care vor să își deschidă propriul laborator primersc finanțare. Majoritatea banilor merg către univeristăți și laboratore bine stabilite cu palmares excelent de publicații științifice.

Citiți și: Cercetarea, sărăcită de abundența promisiunilor

R: Îți dorești să predai în viitor? Te gândești la o carieră academică?

Robert: Nu am luat în considerare o carieră academică fiindcă nu am răbdarea, altruismul și skill-urile interpersonale necesare pentru a fi un profesor bun.

R: Ți-ai dori să ai propriul laborator?

Nu. E foarte greu și competitiv și, de cele mai multe ori, trebuie să și predai. După cum am menționat, nu cred că am ce îmi trebuie pentru a fi un profesor bun.

R: Cum te-a primit New York-ul? Cum sunt văzuți românii pe tărâmul american?

Robert: New York-ul e extraordinar, e locul perfect pentru un tânăr care caută aventură și oportunități. Nu întrevăd să mă mut prea curând de aici. Românii care vin în Statele Unite trec printr-o triere serioasă (viza) și sunt de cele mai multe ori oameni pasionați și de succes. Din motivul acesta, românii în Statele Unite au o imagine bună și nu au stigma caracteristică țărilor europene.

R: Te-ai mai întoarce să muncești în România?

Robert: Nu. Cred că nu aș reuși să mă angajez nici dacă aș vrea. Sunt prea aclimatizat cu sistemul profesional american și cred că aș fi neadaptat, necalificat (și supracalificat în același timp) în România.

R: Cât de des mai vii în țară? De ce anume îți este cel mai dor?

Robert: Încerc să trec pe acasă cel puțin o dată la doi ani, de sărbători. Cel mai mult îmi lipsesc familia, prietenii și Munții Apuseni.

R: Ai întâlnit români realizați în domeniul academic în Statele Unite?

Robert: Da, cu siguranță. Românii care vin să studieze aici sunt foarte serioși și, fără excepție, devin realizați în domeniul academic.

R: Ce planuri de viitor ai?

Robert: Momentan, mă pregătesc să termin doctoratul și să aplic pentru slujbe în consultanță managerială. Domeniul nu are legătură cu cercetarea și nu îmi va solicita cunoștințele de biologie dobândite de-a lungul anilor. Totuși, un skill pe care l-am dezvoltat la doctorat e să „rezolv probleme” (problem solving). Acest skill poate fi transferat și în alte domenii, precum finanțe și management. Companiile de consultanță recrutează intens doctoranzi de la Rockefeller.

R: De ce consultanță?

Robert: Consultanța e ca un fel de cercetare, dar nu în științe. Ca și consultant, ți se dă o problemă (din domeniul financiar, de exemplu) pe care trebuie să o rezolvi. Trebuie să culegi informații, să analizezi date și să propui soluții. În fond, asta e și ceea ce fac în laborator în fiecare zi. Diferența e că, spre deosebire de cercetarea științifică, unde proiectele durează ani de zile, în consultanță proiectele durează câteva săptămâni sau luni. Din motivul acesta, cosider că nu m-aș plictisi în consultanța – aș fi expus mereu la domenii noi și aș continua să mă dezvolt profesional pentru restul carierei.

[stextbox id=”custom”]

Cum arată o zi din viața lui Robert?

7:30 Trezirea

8:00 Merge la sală, aproape zilnic

9:00 Cafea, muzică, își face planul mintal pentru ziua curentă

9:30 Laborator (stă cam 9 ore)

6:30 Gătește cina(aproape zilnic)

7:30 Relaxare (prieteni, TV, pisică, făcut ordine, rufe, plimbare în parc, online shopping)

[/stextbox]

R: Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?

Robert: Creativ, eficient, materialist.

R: Care este motto-ul tău?

Robert: „Don’t play it safe”.

R: Ce îți place să faci în afară de cercetare?  Ce pasiuni ai?

Robert: Îmi plac pisicile – pisica mea are cont de instragram @sputtrice. Mă joc squash și ping-pong destul de des. Ies în oraș (la cluburi sau karaoke) în weekend.

R: Ce te enervează?

Robert: Fotbalul.

R: Există un lucru fără de care nu ai putea trăi?

Robert: Nu.

R: Ce îi sfatuiești pe tinerii care doresc să studieze în Statele Unite?

Robert: Să se axeze mai puțin pe olimpiade (pentru că americanii nu au auzit de ele) și mai mult pe activități extrașcolare de leadership gen voluntariat. Tind să conteze mai mult pentru admiterea la universitate.