Casieriță la 17 ani

Foto: Dan Bodea

Din ce în ce mai mulți adolescenți renunță la timpul liber de care se pot bucura nestingheriți pe perioada vacanței de vară, alegând să muncească în loc să se distreze. Cu toate că sunt tineri care preferă să copilărească în timpul facultății sau chiar și în timpul masteratului, amânând cât se poate de mult momentul angajării, sunt și elevi care preferă să „ia taurul de coarne” încă din timpul liceului. Motivele sunt diverse: își doresc bani de buzunar și s-au săturat să îi ceară de la părinți, doresc să fie independenți sau pur și simplu s-au maturizat mai repede și nu se mai regăsesc în activitățile specifice vârstei, astfel că aleg să devină și mai responsabili decât sunt deja și să se angajeze. Este și cazul clujencei Cristina Abacioaie care lucrează în prezent în cadrul unui hipermarket din Cluj-Napoca. Cu toate că are doar 17 ani, acesta nu este primul său job.

„Încă de la 15 ani îmi doream foarte mult să muncesc. Fratele meu care a făcut încă de la o vârstă destul de fragedă diferite promoții nu prea era de acord și nu m-a încurajat în acest sens. El a lucrat la o firmă de telefonie mobilă și uneori făcea promoții în fața magazinului iarna, când era mai frig. M-a sfătuit să nu încep să lucrez atât de devreme, dar nu l-am ascultat. Era enervant pentru că eu îmi doream să testez pe pielea mea ce înseamnă să muncești. În schimb, părinții mei care au fost plecați mai mult timp în Olanda la lucru au fost de acord ca eu să muncesc pentru că acolo e o altfel de mentalitate. Acolo, minorii au joburi serioase, la fel ca adulții”, povestește Cristina. La scurt timp după ce și-a exprimat dorința că vrea să muncească a apărut și prima „ofertă”, o ofertă greu de refuzat. „O cunoștință mi-a spus că o vecină în vârstă are un câine pe care nu îl mai poate scoate la plimbare din cauză că nu se simte bine și că are nevoie de cineva care să o ajute. Așa că primul meu job a fost să îl plimb pe Tulipan, un câine foarte drăguț și prietenos. M-am înțeles foarte bine cu doamna. Îl plimbam o oră pe zi, activitate pentru care primeam 10 lei. Doamna mă ruga adesea să fac și cumpărături și astfel îmi creștea «salariul». A fost o experiență drăguță. Mi-a plăcut mult. De curând am aflat cu părere de rău că a murit Tulipan. Era bătrân, săracul” povestește Cristina.

crisina,   casierita

Cristina Abacioaie

Pentru următorul job, tânăra a făcut mai multe promoții. Întrucât locuiește aproape de un supermarket reprezentativ pentru cartierul Mănăștur, loc în care se simte ca acasă, tânăra mergea destul de des pe acolo. Astfel s-a împrietenit cu o domnișoară care făcea o promoție. În momentul în care a renunțat cineva la job, prietena sa a recomandat-o pe ea și astfel, Cristina a devenit promoter cu acte în regulă. „Eu am întrebat de curiozitate de la ce vârstă poți lucra. Mi s-a spus că nu e problemă că sunt minoră. Am făcut mai multe promoții, în supermarket. Prima promoție țin minte că am făcut-o chiar înainte de Crăciun. Am avut o promoție care a durat șase săptămâni. Lucram câte patru ore pe zi, de luni până sâmbătă. Fiecare promoție e diferită în felul ei și te ajută să îți dezvolți abilitățile de comunicare. Venea uneori câte o femeie mai în vârstă și mă întreba despre ce e vorba și trebuia să explic câte 15 minute. Alteori se opreau oamenii în mijlocul drumului, chiar lângă standul nostru și trecătorii nu mai vedeau nimic. Nu ai voie să vorbești urât, trebuie să le explici tuturor frumos ce ai de spus. Astfel, experiența de promoter m-a ajutat să fiu mult mai răbdătoare cu cei din jur. M-a pregătit într-un fel pentru următorul job”, spune Cristina.

În prezent adolescenta este casieriță la un hipermarket din Grigorescu unde lucrează de două luni. „M-am bucurat mult că am avut oportunitatea să găsesc un job serios. Nu a fost nevoie de acordul părinților pentru a putea lucra aici, ci doar de câteva acte, cum e și normal. Îmi place mult. Suntem mulți tineri, e foarte bine, te adaptezi ușor. Avem șefe înțelegătoare, e un mediu plăcut. Acum lucrez șase ore pe zi. Primesc salariul minim pe economie și bonuri de masă. Îmi doresc mult să pot lucra aici și pe perioada școlii. Cel mai probabil mă voi muta la program de 20 de ore pe săptămână și voi munci mai mult în weekend”, spune Cristina.

Tânăra consideră că nu are un job extrem de solicitant, dar este de părere că trebuie să acorzi impotanță fiecărui detaliu. „Nu e atât de complicat. E important să fii rapid și atent. Am avut o colegă care a ieșit de câteva ori pe minus la casă, după care și-a dat demisia. Trebuie să fii atent, nu îți poți permite să pierzi bani”, explică eleva. Cristina este mulțumită de cât câștigă, deși spune că nu face acest lucru neapărat pentru bani. „Probabil că m-am maturizat mai repede, nu știu ce să zic. Într-adevăr am prieteni care se joacă toată ziua sau stau pe afară și mă cheamă și pe mine mereu. Parcă nu le vine să creadă că merg la serviciu și nu înțeleg de ce fac acest lucru. Eu lucrez pentru că așa simt, simt că trebuie să fac mai mult. Când lucrezi, înveți multe. Dai ochii cu realitatea. Nu regret deloc faptul că am început să lucrez atât de repede. Dacă era după mine aș fi lucrat la modul cel mai serios de la 15 ani. Momentan îmi doresc să lucrez aici cât mai mult timp”, spune Cristina.

După ce a primit primul salariu „serios”, tânăra a făcut cinste pentru a sărbători momentul. A organizat o masă în familie, apoi a ieșit cu prietenii: „Eram cei mai tari. Luasem salariul! Am doi prieteni care lucrează și ei cu mine, așa că nu am putut să nu sărbătorim”, a explicat aceasta.

Visul Cristinei este să devină pilot. Cu toate acestea, spune că cel mai probabil va urma cursurile Facultății de Litere.

Distribuie:

Postaţi un comentariu