Un studiu inedit despre cultura și credințele romilor se lansează la Cluj. Ce știm despre Dumnezeul romilor ?

Joi seara la ora 18 se va lansa la Book Corner Librarium, pe strada Eroilor, la numărul 15, volumul „Bafta, Devla și Haramul. Studii despre cultura și religia romilor” semnat de sociologul Mirel Bănică, cercetător la Institutul de Istoria Religiilor din cadrul Academiei Române.

Mai ales după revoluție, a apărut o literatură destul de bogată în titluri și teme despre romi, prezența și organizarea lor. Cu atât mai mult cu cât, organismele internaționale preocupate de minorități și migrație finanțau astfel de lucrări, ele n-au întârziat să apară. Dar despre cultura și religia lor aproape că nu existau decât referi sporadice. În plus, această populație este tratată adeseori subiectiv, pornind de la prejudecăți pe care autorii încearcă să le justifice sau să le infirme.

Lucrarea lui Mirel Bănică nu face acest lucru, el îi studiază pe romi cu obiectivitate și detașare. La capătul a trei ani și mai bine de cercetări, el vine cu o lucrare bine scrisă, ce umple un gol care durează de prea multă vreme.
De ce ne-ar preocupa cultura și religia romilor? Undeva în carte autorul explică prin intermediul unui interlocutor:„Romii sunt cei mai intimi dintre străinii noștri. Trăiesc cu noi, printre noi, reușesc însă să-și păstreze o aură de mister amestecat cu teamă, un aer de straneitate perpetuă. Posedă știința și arta de a te lăsa să-ți imaginezi tot soiul de lucruri despre ei. Ne dau iluzia că-i putem cunoaște”, îi spune autorului unul dintre referenții pe care i-a consultat, și care continuă: „Sunt autarhici, nu cred că au prea mare nevoie de noi. În relațiile interumane, în jocurile schimbului, ei oferă puțin, se deschid puțin. Pentru că cel care se deschide prea mult către celălaltare impresia că e condus de «gagiu» (nerom – nota red.). Nu mă gândesc însă la ei ca a niște manipulatori, ci pur și simplu ca la o populație care a învățat de-a lungul timpului să nu prea aibă încredere în nimeni.”

Așadar, dacă între o majoritate și o minoritate este nevoie de înțelegere, și este, ea nu poate veni decât pe fondul unei cunoașteri depline. Vei accepta mult mai ușor ceea ce înțelegi și înțelegi doar ceea ce cunoști.

Ei și noi

Cartea are 470 de pagini și numeroase capitole cu subiecte incitate. Știați că romii au două nume, așadar, o identitate proprie și una externă, pentru străini? Un nume pentru uzul lor, în interiorul comunității și altul pentru uz extern, în relația cu ceilalți?

Mirel Bănică ne explică în cartea sa: „Gagikano meno (în traducere liberă «nume pentru gagii, bun la gagii») […] este acel edificiu construit cu grijă de-a lungul vieții de cunoștințe, relații, identități, adrese utile etc. care permit nu atât traiul cât supraviețuirea, la propriu, într-o lume a gagiilor. Capital ca avuție și carnet cu adrese prețioase. Romii acordă prea puțină importanță acestor nume, afirmă el (antropologul italian Leonardo Piasere – nota red.) , mai ales când vine vorba de raporturile dintre ei. Evident, utilizarea numelor gagikano dă mari bătăi de cap autorităților și administrației italiene, din cauza repetitivității lor. Este un lucru obișnuit ca părinții să-și boteze (în acte) copiii cu propriul nume și prenume. Romano meno (numele pentru romi, numele «bun», cum ar veni) este folosit tot timpul. Se întâmplă ca acesta să fie schimbat în caz de boală foarte gravă, care pune viața copilului în pericol; se vede că în acest caz romii împărtășesc și ei credința (aproape) universal răspândită în Europa de «înșelarea» soartei prin schimbarea numelui. Romano meno mai poate fi schimbat după căsătorie sau în urma unor rugăciuni (și a celebrelor «jurăminte») realizate la biserică, locuri de pelerinaj etc.”

Despre moarte, despre pelerinaje, despre călătoriile printre străini, despre botez și puritate rituală, despre aproape tot ce nu știam și ne poate ajuta în înțelegerea acestor „străini de lângă noi”, găsim în volumul lui Mirel Bănică, scris cu prețul unor ani lungi de căutări.
——
Mirel Bănică (n. 27 octombrie 1971) este un sociolog al religiei și publicist român. Domeniile sale de specializare sunt: politica memoriei, Biserica ortodoxă și societatea, Religie si Modernitate.
A absolvit Colegiul Noua Europă din București (2007-2008). Cercetător invitat, Maison des Sciences de l’Homme (FMSH), Paris (octombrie 2006 – martie 2007, ianuarie-februarie 2010) are un doctorat în studii europene obținut la Universitatea din Geneva, Elveția, pe tema: Les intellectuels et l’Eglise dans les années trente: le cas de l’Eglise orthodoxe roumaine (coordonator: Prof. Georges Nivat, 2004). Și un master la Institut Européen de l’Université de Genève (1999) precum și studii postuniversitare, SNSPA Bucuresti, 1997. Cărți publicate: Biserică, Stat și societate în România: anii ’30, Iași, Ed. Polirom, 2006, Enervari sau despre bucuria de a trăi în Romania, împreună cu Codruț Constantinescu, Iași, Ed. Polirom, 2007, “Locul celuilalt. Ortodoxia în modernitate”, Editura Paideia, Bucuresti, 2008.