Rectorul Universității Tehnice din Cluj: „Dacă astăzi Clujul este într-o poziție economică, aceasta se datorează în mare parte și Universității Tehnice”

În 2020, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (UTCN) celebrează 100 de ani de învățământ tehnic românesc. Este anul în care pandemia a închis ușile amfiteatrelor și a înghețat multe proiecte. Dar n-a oprit totul. Studenții continuă să învețe, participă la activități didactice on-line, iar cei nevoiți să rămână în Cluj sunt cazați în căminele UTCN, cu respectarea condițiilor epidemiologice care permit acest lucru.

Universitatea numără astăzi peste 20.000 de studenți împărțiți pe cele trei trepte de educație – licență, master și doctorat –, în jur de 910 de cadre didactice titulare, alături de alți 700 de angajați, personal didactic auxiliar și nedidactic. Universitatea Tehnică are filiale în aproape toate reședințele de județ din Transilvania. Coordonează Centrul Universitar Nord din Baia Mare, cu trei facultăți, și are extensii universitare în Alba Iulia, Bistrița, Satu Mare și Zalău. Este o comunitate care cuprinde aproape toată Transilvania și influențează economia și viața în această parte de lume. Se spune că datorită ei, Clujul dar și alte localități din regiune au devenit poli de dezvoltare economică și atracție pentru forța de muncă tânără, calificată.

La începutul anilor ’90, foarte puțini mai voiau să se facă ingineri. Universitățile tehnice erau în cădere liberă. Industria dispăruse, cei care mai erau încă pregătiți în domeniu plecau în străinătate. Acum, Clujul și alte orașe din Transilvania trăiesc o înflorire economică, invidiată chiar de restul țării. Orașe mici, destinate declinului, precum Sebeșul sau Blajul, au acum șomaj aproape zero. În plină pandemie, când din toate părțile sosesc vești despre concedieri, companiile din Cluj mai fac angajări. Cum se explică acest lucru? Într-un studiu de caz, de unde am porni?

În interviul care urmează, rectorul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, profesorul universitar dr. Vasile Țopa, ne explică mecanismul de relansare a învățământului tehnic clujean, considerând că aici a putut fi nucleul care a declanșat fenomenul.

– Domnule rector în această situație, mai ales acum, în pandemie, s-a putut vedea efectul universității în regiune, în zonă, efect economic, social. Vorbiți-ne puțin despre acest lucru. Cum contribuie aceste extensii ale dumneavoastră sau această universitate cu care ați fuzionat la dezvoltarea regiunii şi a zonei, pentru că până la urmă aici trebuie să ajungem, la efectul pe care universitatea îl produce în societate?
Prof. univ. dr. Vasile Țopa: – Indiscutabil, înființarea după revoluție a extensiilor Universității Tehnice în orașele reşedințe de județ din Transilvania, a însemnat pentru întreaga comunitate sprijinul așteptat și dorit, atât de necesar pentru revigorarea și dezvoltarea mediului socio-economic local și regional. Fuziunea din anul 2011 cu Universitatea Nord din Baia Mare, a marcat un alt pas important în consolidarea rolului asumat de noi în regiune, prin susținerea și promovarea excelenței academice, științifice și artistice și în zona Maramureșului. Dacă astăzi Clujul dar și alte localități din regiune sunt în această poziție privilegiată, în raport cu alte localități din România, acest fapt se datorează în mare parte și Universității Tehnice. Primul lucru pe care l-au făcut majoritatea companiilor, în stabilirea locației pentru posibilele lor investiții, a fost acela de a veni şi a discuta cu noi. S-au interesat în primul rând de calitatea forței de muncă pe care o putem oferi prin generațiile care sunt şi care vor veni, de competențele dobândite de absolvenții noștri prin programele de studiu derulate, de rezultatele cercetării științifice, de multe, multe altele. Se pare că i-am convins, iar rezultatul este astăzi cel pe care îl vedem și știm cu toții.

– Ați putea să ne detaliați puțin fenomenul și să ne explicați care a fost secretul dezvoltării IT-ului în Cluj? Orașul nostru este în diverse topuri ale ritmului de dezvoltare, apare ca fiind cel mai atractiv oraș din România, cu un nivel al calității vieții ridicat. Un rol important, știm noi, l-a avut IT-ul. Dar cum s-au întâmplat lucrurile?
– Într-adevăr, Clujul a ajuns astăzi a fi considerat un oraș-magnet, cred că acesta este cuvântul cel mai potrivit, ceea ce se vede foarte mult prin dezvoltarea orașului, a regiunii şi prin atractivitatea pe care o are în rândul tinerilor. Profilul orașului, potențialul și capacitatea de inovare a comunității locale, dar și politicile publice pentru creșterea calității vieții mențin Clujul atractiv și competitiv. Această calitate ridicată a vieții este asigurată în principal de dinamica investițiilor, a salariilor bine plătite, dar și de nivelul ridicat al serviciilor publice oferite cetățenilor. Da, Clujul a crescut foarte, foarte mult în zona de IT, de înalte tehnologii, de smart specialization. Universitatea Tehnică a oferit în mod constant sprijin competent studenților și partenerilor săi, asigurând un proces educațional și de cercetare științifică de înaltă calitate și profesionalism, contribuind astfel decisiv la dinamica extraordinară a acestor domenii de vârf, atât pe plan local, cât și regional.

– Domnule rector, despre acest lucru este foarte important să ne explicați, luați-o ca pe un studiu de caz, poate servi drept exemplu. Cum v-ați dat seama, cum ați intuit harta forței de muncă la nivel european, la nivel mondial şi cum ați decis „aici putem apăsa pe buton, noi aici ne putem face un loc și un renume”? Poate fi util pentru alte universități, orașe?
– Practic acest lucru a venit oarecum natural. În primul rând am menținut o legătură permanentă cu absolvenții noștri. Acest lucru ne-a ajutat să evaluăm și să înțelegem impactul proceselor care s-au declanșat imediat după revoluție. Industria locală, regională și de fapt în mare parte și cea națională a intrat în colaps. Mulți, foarte mulți ingineri au plecat atunci din țară. Statisticile vorbesc de aproximativ 200.000. Urmărind evoluția absolvenților noștri, s-a constatat faptul că mare parte dintre cei plecați din țară au reușit în diverse companii din întreaga lume, în domenii extrem de variate, IT-ului fiind doar unul dintre acestea. Oarecumva ei au fost, să zic așa, fermentul care a declanșat în noi, aici acasă, coagularea tuturor resurselor în a dezvolta în primul rând aceste domenii căutate, dar și altele conexe, de viitor. Există însă și o altă zonă din care trebuie să recunosc că am încercat să ne inspirăm în adoptarea celor mai bune practici și strategii de dezvoltare. Este vorba despre colaborările internaționale pe care universitatea le-a derulat imediat după revoluție. Au fost identificate, în decursul anilor, domeniile cu potențial de dezvoltare, programele de studiu de interes și atractivitate oferite de universitățile partenere mediului lor economic, de cercetare și inovare, domenii în general de nișă cu impact și efect major de multiplicare. O parte dintre aceste specializări au fost implementate și dezvoltate și la noi în universitate. Încet-încet, companiile, mai mari sau mai mici, care au început activități economice și de producție în România au înțeles un lucru pe care l-au ignorat foarte mult timp. România poate oferi mult mai mult decât o mână de lucru ieftină care să lucreze în regim de outsourcing. Avem tineri extrem de inteligenți, inventivi, cu o mare putere de muncă, plini de entuziasm și care pot face cu mare succes activități de concepție și inovare. Au apărut și la noi centre de cercetare, firme de dezvoltare, produse și servicii. Clujul cred că este și din acest punct de vedere un model demn de urmat. Nu v-ascund că deja avem o strategie și pentru anii care vin și suntem hotărâți să mergem pe acest drum, pentru că este categoric cel prin care vom reuși, vom reuși să ne arătăm și mai mult, de fapt, valoarea pe care o are corpul academic și nivelul ridicat al studenților noștri. Trebuie să profităm de acest moment prielnic de dezvoltare la nivel local și regional, chiar dacă discuția noastră are loc în plină pandemie de COVID-19. Acum, mai mult ca niciodată trebuie să privim spre viitor, încercând să consolidăm evoluțiile pozitive din ultimii ani și să transformăm tendințele viitorului în oportunități de progres, dezvoltare și succes. Tot așa, am să vă spun un lucru care s-a întâmplat de fapt în cei 30 de ani de la revoluție. Dacă după ’90 într-adevăr a fost o cădere a masivă şi a interesului candidaților pentru inginerie…

– Tocmai picase industria…
– Da, a fost o perioadă foarte, foarte grea, o perioadă de căutări, o perioadă peste care am trecut cu dificultate, ținând cont că nu mai exista aproape deloc apetența elevilor în a veni spre inginerie. Încet-încet lucrurile au început să revină în matcă, să revină la normalitate. În ultimii ani, a existat o creștere vizibilă a interesului copiilor spre domeniile de high tech și nu numai, lucru certificat prin creșterea numărului de candidați înscriși la examenele de admitere, chiar și în situația scăderii demografice. Trebuie remarcat un alt fapt îmbucurător. Creșterea numerică a candidaților este însoțită și de o ușoară îmbunătățire a nivelului de pregătire a celor admiși la studiile universitare, ceea ce indică o atractivitate sporită a generației de azi spre tehnologiile viitorului, spre ingineria dedicată, specializările smart, digital și green.

Citiți interviul integral în Revista SINTEZA!