Mirel Borodi, analist de pieţe alternative de tranzacţionare şi finanţare: O firmă ori se reinventează, ori moare

În ultimii aproape 25 de ani, noi românii am învăţat că economia de piaţă e dură, că, dacă nu sunt reinventate cumva, şi firmele mor. Ce trebuie până la urmă să facă firmele ca să reziste pe piaţă?

Mirel Borodi: Mă uitam la evoluţia, în ultimii douăzeci şi ceva de ani, a firmelor din Cluj, la anumite tendinţe care s-au manifestat pe piaţă de-a lungul timpului. Aţi adus în discuţie Panemarul, care astăzi e un succes. Au pornit de la nişte mici bărăcuţe în care vindeau pâine. Ei cred că s-au axat pe calitate bună a produselor. Regula spune că două elemente nu pot fi externalizate de firmă şi ţin cumva de specificul ei: inovarea şi marketingul. Firma tot timpul trebuie să-şi reinventeze ceva şi acel ceva trebuie să fie în legătură cu ceea ce doreşte piaţa, consumatorul. Pornind de la Panemar şi panificaţie, mă gândeam că şi înainte de 89 sau imediat după 90, Mioriţa, Dorna erau un business cerut de piaţă: să stai să mănânci un corn şi să bei un iaurt la botul calului. Erau două locuri cunoscute ale Clujului, au trecut. Pe aceeaşi parte, prin 90 şi ceva se stătea la coadă la gogoaşa înfuriată. Îmi amintesc că în locurile în care se aducea pâine –la Minerva, de exemplu- aduseseră şi un aparat cu care să se facă gogoşi. Gogoaşa înfuriată a fost un real succes, care în Cluj a ţinut o perioadă. După care a venit moda cu fornetti. Iar dacă ne uităm în ultimii ani au apărut covrigăriile. Dar vedem că ne întoarcem înapoi la Mioriţa şi Dorna, concept pe care îl vedem acum la Napolact sau la Panemar.

E un fel de spirală, o ciclicitate, dar pe alt nivel…

Da, totul e ciclic, în spirală. Era la un moment dat o descriere frumoasă legată de coloana infinitului, că vezi o comprimare şi o extensie pe care poţi s-o regăseşti în toate.

De ce anume mai au nevoie, deci, firmele, ca să se menţină? Spuneaţi de marketing şi de inovare.

Da, de marketing şi inovare, trebuie tot timpul să îmbunătăţească produsul. Cei care cercetează pieţele spun că e de 7 ori mai dificil să aduci un nou client decât să-i dai ceva, altceva clientului existent. Trebuie să reinventezi tot timpul ceva, să identifici o nevoie şi să vii cu acel produs sau serviciu care să acopere nevoie lui. Dacă ne uităm la telefoane, la început erau doar ca să comunice, acum cu smartphonurile nu numai comunici, ci faci şi poză, transmiţi şi date etc. Şi cu cât viteza de schimbare e mare, cu atât firmele sunt supuse unei presiuni mult mai mari de a se schimba. Mai demult, un magazin putea să meargă la fel zeci de ani, astăzi magazinul de la colţ merge un an, se schimbă, vine altul.

Suntem în era internetului, probabil şi din punctul acesta de vedere trebuie să se schimbe mult modul de acţiune al firmelor. Probabil că firmele trebuie să fie foarte prezente în mediul virtual.

Da, fiecare trebuie să înţeleagă că trebuie să fie acolo. Dar şi aici s-a transferat din zona statică, care era doar site-ul, în zona dinamică, care înseamnă relaţii de socializare, relaţionare prin intermediul site-ului. Înainte făceai site-ul, puneai produsele şi aşteptai. Acum, trebuie să fii dinamic, să trimiţi mailuri.

Dar viteza de schimbare tot creşte, până unde?

Nu ştiu până unde va merge, dar se vede că lucrurile se schimbă din ce în ce mai tare. Vedem că acum zece ani aplicaţiile se schimbau poate o dată la cinci ani, ori acum se schimbă şi la jumătate de an. Cei care realizează aplicaţii nu pot să şi le amortizeze, că apare ceva nou.

Probabil că pentru a se putea adapta rapid la piaţă, pentru a se putea schimba, reinventa, e nevoie ca firmele să fie mai mici, mai dinamice, nu mamuţi greoi cum era, de exemplu, odinioară, CUG Cluj.

Aici am văzut o tendinţă: la târgurile de profil din SUA, cei care au primit premii pe zona de inovare au fost companiile mici. În ultimii doi ani n-au mai fost Samsung şi marile corporaţii. Deci, e clar cumva că inovarea apare acolo unde sunt echipe mici, nu unde sunt într-un regiment, într-o companie foarte mare. Dar companiile foarte mari achiziţionează micile companii inovative. Vedem Facebook, care a cumpărat Oculus cu câteva miliarde de dolari, vedem că tocmai a cumpărat o firmă care pornit cumva din Cluj. Vedem şi o tendinţă de migrare inclusiv a muncii spre medii mai creative. Citeam undeva că tendinţa e ca peste vreo 30 de ani să nu mai lucreze lumea în birou. Aşa au apărut co-workingurile, huburile în care oamenii să relaţioneze cu alţii, mediul să fie mai plăcut şi să fie mai eficienţi.

În co-workinguri, cei de acolo pot intra în contact cu alţii, din alte domenii, pot învăţa unii de la alţii, pot prelua şi duce mai departe idei de la alţii.

Corect. Adică, pot să obţină şi răspunsuri la anumite lucruri. Una din marile companii a făcut la un moment dat o cercetare, a vrut să analizeze eficienţa angajaţilor săi. A luat şi a analizat: cel din Londra merge la lucru la ora 8, are pauză de masă 20 de minute, pleacă la 4.30 sau la 5.00. Cel din Germania, la fel, dar stă mai puţin la masă, mănâncă un sandviş la birou. Cel din Franţa sau Italia, merge tot la 8.00, are o pauză de masă de două ore. Deci, timpul alocat muncii de german sau englez era mult mai mare decât cel alocat de italian sau francez. Dar măsurând eficienţa muncii, a fost o surpriză: s-a constatat că cel care stătea la masă mai mult rezolvase taskurile primite într-un timp mult mai scurt. Concluzia lor a fost că oamenii, care chiar dacă stau la masă două ore, în timpul acesta relaţionează şi, discutând despre job şi problemele lor, găsesc soluţii unii de la alţii.

Revenind: care vedeţi că ar fi firmele care s-au reinventat în Cluj?

Cred că, dacă am sta să analizăm fiecare firmă, am vedea că ori s-a reinventat, ori a murit. Nu prea e cale de mijloc. În Cluj e Farmecul, de exemplu. E una dintre firmele care a rămas în continuare pe piaţă şi care tot timpul trebuie să realizeze game noi de produse. Un alt exemplu în Cluj e Napolact care prin 90 şi ceva a reuşit să se reinventeze prin îngheţată. Apoi, sub Friesland, Napolact şi-a vândut divizia de îngheţată şi s-a reconcentrat pe lapte, brânzeturi etc. Nu ştiu dacă există în Cluj vreo firmă care să-şi fi păstrat produsul iniţial şi să fi rezistat. Poate Clujana, dar şi acolo tot timpul se lucrează pe materiale, pe modele. Iarăşi, vechile trusturi de construcţii rămân pe poziţie. Au baze de producţie, depozite de materiale… TCI Contractor General, AICI, Grup 4 instalatii, Transilvania Construcţii. Alimentara, ce-a din 89, o regăsim şi acum, la fel ca Vărzăria. Mai e Remarul 16 Februarie.

Acelea care nu s-au reinventat şi au murit sau care şi-au schimbat radical activitatea?

Una dintre ele e Armătura. Sanexul s-a reinventat pe modele, dar a rămas pe acelaşi obiect de bază. „Sticlele” au murit, tot ce a însemnat sticlărie n-a reuşit să se reinventeze. Iarăşi, la retailul pe calculatoare: în 90 şi ceva aveam SUNNY, SISTEC sau alte companii care vindeau bine en detail calculatoare prin magazine, care ulterior au dispărut. Iarăşi, e o industrie a ansamblării de calculatoare care acum zece ani era pe vârf şi care astăzi a cam dispărut. Fierul de pe Eroilor se reinventează devenind Pizzeria La Piazetta, IEIA, întreprinderea de electronice, se transforma în business center Electrosigma, compania care conserva şi distribuia legume şi fructe schimbă direcţia spre industria de copiatoare, intră apoi şi în zona de preparare food. Oncos porneşte cu restaurant, continuă cu magazin de alimente, preia reţeaua Rolicom de magazine, preia Avicola şi intră în industria de preparare a cărnii, intră în panificaţie; cu anumite segmente e în pragul falimentului. Celebra fabrica de dulciuri Feleacul se transformă în Hotel Opera Plaza şi un business center.

În momentul în care piaţa se extinde, într-un domeniu în care e o creştere puternică, firmele au tendiţa să se dezvolte, să ia cât mai multe segmente, complementare cu obiectul lor. Când piaţa se comprimă, când e criză, încearcă să se concentreze doar pe domeniul iniţial şi să elimine celelalte segmente. Depinde şi de tendinţa pieţei.

Mai e o schimbare şi în ce priveşte service-urile. Înainte service-ul pentru produs era foarte important. Acum aproape au dispărut, s-au comprimat foarte mult companiile care asigură service, pentru că ţi se oferă tot timpul să iei un alt produs.

Crowdfunding-ul cu care vă ocupaţi poate reprezenta o sursă de finanţare pentru firmele care vor/trebuie să se reinventeze?

Sunt mai multe tipuri de crowfunding şi în funcţie de tip avem targetarea şi motivaţia diferită. Dezvoltarea crowdfundingului e spectaculoasă prin ritm. În 2011 erau pe la 1, 3 miliarde de dolari, în 2013 s-a ajuns deja la 5, 1 miliarde de dolari. La nivel de UE s-a constituit un grup de lucru pentru a studia cum să fie şi legiferat, într-un cadru unic la nivel european. Vorbim şi în România de o reglementare pe partea de crowdfunding şi am fost şi eu la minister pentru a discuta cadrul în care să pregătim noua lege, având intenţia de a găsi forma prin care să fie sprijinite IMM-uri, start-up-uri.

Mai ales în domeniul tehnologic, unde e marea fascinaţie, se poate apela cu succes la crowdfunding. Ne gândim la PayPal, la Oculus, care au fost finanţate prin crowd. În Bogota, capitala Columbiei, cea mai mare clădire s-a făcut prin crowdfunding. În Olanda, un restaurant din centrul Amsterdamului a fost renovat prin crowdfunding.


Publicitate

Postaţi un comentariu