„Marea epurare” de levigat de la Pata Rât începe peste două săptămâni. Sau nu?

Foto: Dan Bodea
transilvaniareporter.us18.list-manage.com

„Marea” de levigat de la Pata Rât va începe să fie epurată în maxim două săptămâni. Cel puţin aşa promite vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Marius Mânzat, care precizează că se aşteaptă doar obţinerea unor acorduri de mediu, pentru ca staţia de epurare cu osmoză să fie pusă în funcţiune. Activiştii de mediu sunt însă sceptici cu privire la noul termen anunţat de autorităţi. Ba mai mult, pun sub semnul întrebării eficienţa întregii soluţii tehnice.

Poluarea de la Pata Rât durează din luna iulie 2017, dar autorităţile judeţene nu par să se grăbească nici acum. Deşi, iniţial, conducerea Consiliului Judeţean Cluj promitea că staţia de epurare va începe să funcţioneze din toamna trecută, se pare că abia de la jumătatea lui martie sunt şanse reale în acest sens. „Eu sper că în maxim două săptămâni staţia va fi pornită. În momentul de faţă este depusă documentaţia pentru acordul de mediu la Agenţia de Mediu Cluj, va intra în avizare marţea viitoare şi vom obţine acordul de mediu. Totodată, firma care procesează a făcut o documentaţie, pe care, la fel, a depus-o la Agenţia de Mediu pentru autorizaţia de mediu, dar şi documentaţia pentru autorizaţie de gospodărire a apelor pe care a depus-o la Apele Române. Deci aceste documente eu sper să se obţină în cursul săptămânii viitoare”, a precizat pentru Transilvania Reporter vicepreşedintele CJ Cluj, Marius Mânzat.

Potrivit datelor transmise de biroul de presă al CJ Cluj, antreprenorul care se ocupă de închiderea vechii rampe de gunoi de la Pata Rât, de unde a început să curgă levigatul în urmă cu aproape 9 luni, a comunicat autorităţilor judeţene ca la începutul lunii februarie debitul de levigat din extremitatea nord – estică a depozitului era de aproximativ 60 – 70 mc/zi. De asemenea, potrivit aceleiaşi informări, „zonele de taluz de pe partea estică a depozitului, indică posibilitatea unor exfiltrații difuze de levigat, dar care nu pot fi măsurate prin proceduri practice; nu se pot face aprecieri asupra existenței sau inexistenței exfiltrațiilor de levigat pe latura sudică. Se poate aprecia că, situația prezentată indică o tendință de scădere a debitului de levigat generat de depozit, situație care poate fi determinată și de scăderea volumului de precipitații în perioada rece”.

Cei de la Process Engineering au terminat de montat toate echipamentele aferente staţiei de epurare încă de la începutul lunii februarie. La peste o lună distanţă însă, încă nu au fost obţinute hârtiile care să permită şi punerea ei în funcţie, astfel ca lacul poluant de circa 9 de hectare să dispară din zonă. „Din punctul de vedere al construcţiei, staţia este instalată, începând de miercuri se execută priza de levigat şi conductele de dispersie a concentratului de levigat, ceea ce rămâne după epurare, concentrat care se va dispersa pe rampa veche. S-a obţinut în urmă cu o săptămână acordul celor care închid rampa pentru aceasta. Contractul cu firma care procesează este la cantitatea epurată, câtă cantitate se epurează, atât plăteşte consiliul judeţean”, a explicat Marius Mânzat.

Soluţia epurării e „cu cântec”

Statia de epurare e gata de la începutul lunii februarie. Foto: Szakáts István

În ciuda întârzierilor repetate şi a gravităţii situaţiei de la Pata Rât, autorităţile nu par deloc îngrijorate că levigatul este în continuare în creştere pe terenul de lângă vechea groapă de gunoi şi că poluarea a ajuns deja la Someş. Singurii au tras semnale repetate de alarmă despre cât de mare este poluarea de aici au fost activiştii de mediu. „Concentratul de levigat de la Pata Rât șiroaie deja pe o lungime de 150 de metri între Muntele de Gunoi și Centura de Diamant. E aproape de patru ori cât am măsurat în toamnă (40m). Stația de osmoză inversă a levigatului tot nu funcționează. Tișe declara că îi va da drumul în februarie. Nu s-a întâmplat. Anul trecut a zis că o va pune în funcțiune toamna. Apoi că iarna. De azi suntem în primăvară”, spune activistul de mediu  Szakáts István.

Acesta subliniază şi câteva aspecte tehnice care pun serios sub semnul întrebării eficienţa soluţiei aleasă de autorităţi. Este vorba despre ce se întâmplă cu ce rămâne în urma epurării, mai exact zaţul poluant. De altfel, acesta a fost unul din motivele întârzierii punerii în funcţiune a staţiei. Cei care închid rampa veche, asocierea Nordconforest S.A., Interdevelopment S.R.L. şi Finara Consults, au negociat mai mult de o lună cu cei de la Process Engineering dacă să primească sau nu, în dealul de gunoi, înapoi, acest zaţ. Şi abia de o săptămână şi-au dat acordul.

Dar se pare că aceasta nu rezolvă decât parţial problema. „Stația n-a fost pornită niciodată. De ce? În stația pornită rămân zilnic 50 tone de reziduu toxic, un fel de zaț. Inițial, conform proiectului tehnic, era că va fi injectat înapoi în depozitul de gunoi prin niște țevi înfipte adânc în miezul dealului. În 2017 dealul de gunoi a fugit peste centura ocolitoare. Atunci s-a făcut o expertiză care a găsit 82.000 tone de mâl depuse în deal, și l-a identificat ca fiind una din cauzele cheie ale alunecării de teren. Iar acum ce facem, tocmai ne pregătim să mai lubrifiem dealul cu niște mâl? Oare nu ne tragem dealul în cap?”, spune activistul clujean Szakáts István.

Acesta crede că acea staţie de epurare ar fi nevoie să meargă non-stop, ceea ce e puţin probabil să se întâmple, tocmai din cauza pericolului constat al alunecărilor de teren. „Pentru a putea umfla dealul cu sute de mii de tone de mâl, Tișe trebuie să facă acel zid de susținere care să protejeze Centura de Diamant, de Muntele de Gunoi. El nu va putea să obțină avizele de la Apele Române pentru construcția Zidului, cât timp la prima cupă de excavator îi scapă un lac de levigat de 9 hectare la vale. Ca să obțină avizele de la Apele Române, Tișe trebuie să limiteze debitul lacului. Pentru asta trebuie să devieze pâraiele care alimentează lacul, să osmozeze levigatul spălat în lac de izvoarele din interiorul dealului de gunoi, ca să mai scadă nivelul, și  să osmozeze levigatul concentrat, care șiroaie constant la baza dealului, ca să nu şi-i suie în cap pe cei de la Apele Române și Garda de Mediu, că otrăvește pânza freatică, Someșul, Sânnicoară, Apahida – așa cum se întâmplă acum. Deviatul pâraielor înseamnă avize, exproprieri, licitație, studiu de fezabilitate, proiect tehnic, construcție. Minim 3 ani. Apoi mai urmează încă cel puțin 2 ani în care se avizează și se construiește Marele Zid. În acest timp Nimeni nu o să pornească staţia. Conform aritmeticii elementare, poate în 5 ani se va putea da drumul la stația de osmoză inversă să lucreze în regim constant. Până atunci tot ce poate face Tișe e să taie pamblica, să ducă o găleată de zaț în deal și apoi să vină înapoi să oprească stația. Apoi cinci ani de zile rolul stației va fi să se vadă că s-a încercat. Între timp mult levigat o să curgă pe Someș”, concluzionează Szakáts István.

Mărţişor negru à la Cluj

Şi social-democraţii clujeni şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la situaţia de la Pata Rât, după ce timp de mai multe luni reprezentanţii Consiliului Judeţean Cluj nu au rezolvat problema scurgerilor de levigat. „Cu siguranţă că dezastrul ecologic de la Pata Rât putea fi preîntâmpinat încă de acum câţiva ani. Cu siguranţă că Executivul Consiliului Judeţean Cluj a minţit cu privire la activarea staţiei de osmoză încă din decembrie 2017. Cu siguranţă că râul de levigat de la Pata Rât poluează Zapodie, respectiv Someş.  Domnule Alin Tişe şi la propriu şi la figurat, Consiliul Judeţean Cluj nu se conduce în  trening şi pantofi. Ştiu, sunteţi blazat dar treziţi-vă domnule preşedinte, aici este Cluj, nu Belgravistan! Opriţi spectacolul de prost gust şi de mahala de la şedinţele Consiliului Judeţean şi rezolvaţi problema de la Pata Rât!” a declarat deputatul Horia Nasra, preşedintele PSD Cluj.

Firma care se ocupă de epurarea levigatului la Pata Rât are un contract pe 10 luni, dar vicepreşedintele Marius Mânzat recunoaşte că acesta poate fi prelungit în funcţie de „cum evoluează situaţia”. Închirierea staţie de epurare a costat peste 1,8 milioane de lei, la care s-au adăugat cheltuielile cu lucrările de montare a acesteia, care s-au ridicat la peste 1,2 milioane de lei.

Postaţi un comentariu