(IN)CORECT la Reactor și debutul dramaturgic al regizoarei Leta Popescu: Un spectacol cu trei tineri, o unguroaică și patru bătrâni

După patru ani de pauză pe scena de la Reactor, regizoarea Leta Popescu deschide seria premierelor din 2020 cu cel mai nou spectacol al său, ultimul din proiectul Colaj pe care l-a inițiat în 2018 și care s-a concretizat până în prezent cu spectacolul (IN)VIZIBIL, la Teatrul Maghiar de Stat Cluj și cu spectacolul (IN)CREDIBIL la Teatrul Național din Timișoara.

Cu spectacolul (IN)CORECT prezentat vineri, 14 februarie, la Reactor de creație și experiment din Cluj, Leta Popescu își face și debutul dramaturgic ca autor de text.

„Am început în sfârșit să fac teatru din ceea ce mă bucură, nu din ceea ce mă macină. Am terminat cu măcinatul. Sunt femeie regizor, nu porumb. Cred că (IN) CORECT este primul spectacol în care fac teatru din bucurie și din curiozitate”, a mărturisit Leta Popescu pentru Transilvania Reporter.

Regizoarea nu s-a supărat pe dramaturgia contemporană și nici nu vrea să demonstreze că știe să scrie un text mai bine decât o fac dramaturgii. Dar a vrut să-și încerce scriitura, mai ales că a revenit la Reactor, unde se simte ca acasă și unde a găsit întotdeauna deschidere pentru încercările ei.

„(IN) CORECT e un spectacol care pornește din mine, din relațiile și conflictele pe care le-am avut de-a lungul timpului cu familia mea. Dar nu neapărat conflictul e unul personal, ci un anumit tip de atmosferă a spectacolului care nu ar fi putut exista fără ca scriitura să îmi aparțină. Am inserat și un colaj video cu filmări din anumite momente trăite în familie, la țară mai ales și, cu mâinile bunicilor mei pe fundal, parcă mă simțeam obligată să scriu textul”, a motivat Leta Popescu alegerea de a scrie cap-coadă textul spectacolului (IN)CORECT.

În cazul primului spectacol din trilogie, (IN) VIZIBIL, Leta a optat pentru un colaj de texte semnate de autori contemporani români și maghiari care se juxtapune cu o serie de imagini construite constant ca o instalație vizuală. Spectacolul vorbește despre vulnerabilitate, într-un prezent în care singura constantă pare să fie lipsa de siguranță a lumii și a individului în lume. Traversând șapte episoade ale fragilității (de la Planetă – Continent – Țară – Oraș – Familie – Cuplu până la Individ), spectacolul devine o călătorie prin senzații, pornind de la singurătate și ajungând la solitudine.

În ceea ce privește spectacolul (IN) CREDIBIL, acesta este un colaj cu texte de Mihaela Michailov, Peca Ștefan, Elise Wilk și Leta Popescu, pe tema ratării.

Trilogia are însă o temă principală: omul vulnerabil. În cazul (IN) CORECT, regizoarea a pornit de la situația aparent simplă – o vacanță în familie ca prilej de a depăna amintiri – pentru a sonda dinamica și tensiunile care stau la baza incapacității de a ne înțelege unii pe alții, de la o generație la alta.

Între două repetiții, Leta Popescu a vorbit cu Transilvania Reporter despre revenirea pe scena Reactor, despre cele două principii de care încearcă să țină cont în construcția unui spectacol și despre privilegiul de a face teatru.

„Cu cele trei spectacole am încercat să îmi acord doi ani pentru a revizita niște mecanisme începute de altfel tot la Reactor, în 2016, cu spectacolul «Proteine fluorescente». Mi-am dat seama între timp că poezia asta a teatrului care îmi place mie stă în dezbrăcatul teatrului și nu în ascunderea lui. Primele două spectacole m-au ajutat să știu ce vreau de la Reactor. Am găsit aici oameni disponibili cu care să lucrez și oportunitatea de a avea o perioadă de laborator în care am încercat să le explic actorilor estetica mea. Îmi doream ca actorii să doarmă cu mine în cap, să mă cunoască și abia apoi să încep cu ei repetițiile. Mi se pare absurd să merg într-un teatru și după o lună să mi se ceară să fie gata spectacolul. Putem să aplicăm rețete, desigur. Rețetele se fac simplu. Dar dacă vrei să descoperi o rețetă, dacă vrei o creștere organică, îți trebuie timp. Am reușit parțial, la Reactor, să descopăr ceea ce căutam. Dar cercetarea mea estetică nu se oprește aici și nu știu dacă se va opri vreodată”, a explicat Leta Popescu.

IN (CORECT) este în primul rând un spectacol al prieteniei. După spectacolele pe care le-a regizat de-a lungul anilor la Reactor, respectiv „9 din 10” (2014), „Poker” (2014), „Dispariția” (2015) și „Proteine Fluorescente” (2016), regizoarea a preferat să colaboreze pentru cel mai recent spectacol al ei cu mulți colegi din echipa „veterană” a Reactorului. Astfel, actrița Oana Hodade a creat atmosfera sonoră, iar actrița Lucia Mărneanu s-a îngrijit de scenografie. Spațiul a fost transformat într-un mediu de laborator, unde nimic nu este estetizat. Niște lăzi de recuzită, niște cutii, niște reflectoare, un ecran, două covoare, o masă de lucru cu microfoane și sistemele audio compun în mare decorul spectacolului.

Trei tineri, o unguroaică și patru bătrâni

După un prim casting realizat pe mail, cine a fost disponibil să se arunce în ghemul de propuneri ale regizoarei și cine a avut „seriozitatea creativității”, conform cerințelor ei, a obținut rolul în al treilea spectacol al trilogiei.

„Știam sigur că vreau să lucrez cu echipa de la «Proteine Fluorescente», cu bătrânii teatrului, Alexandra Caras, Oana Mardare, Doru Taloș și Cătălin Filip. Știam sigur că vreau să lucrez cu Emõke Pál, care este una dintre actrițele mele de suflet și știam sigur că îmi mai trebuie niște tinerei, pe care foarte greu i-am ales. Este vorba de Alina Mișoc care are acel soi de copilărie și feminitate foarte ciudat amestecate și de Paul Sebastian Popa, respectiv de Lucian Rus”, a precizat Leta Popescu.

Când membrii unei familii au vieți complet diferite, granița dintre ce e corect și ce e incorect este foarte fină, aceasta este pe scurt descrierea cea mai bună pentru spectacolul prezentat în premieră la Reactor pe 14 februarie.

 „Dacă nu am face parte din aceeași familie, nu am fi niciodată prieteni cu frații noștri, cu verii noștri. Dar ne unește un Crăciun, un Paște, excursii de familie, nunți, botezuri, înmormântări. Acolo ne adunăm cu toții și descoperim cât de diferiți suntem. Unii sunt influențați de corectitudinea politică, alții nu au treabă cu asta, unii sunt patriarhali, alții matriarhali, unii sunt gay, alții sunt pocăiți, unul vrea să fie polițist, verișoara lui e poliamoroasă, una e unguroaică, alta e în depresie, un tată este foarte grijuliu, o mătușă este foarte agresivă în a-și manifesta iubirea. Contextul în această piesă este dorința unui membru al familiei de a cumpăra o garsonieră în Cluj pentru copii, un plot care se pierde, de altfel, pe parcurs. De acolo încep să se nască conflictele între copii și părinți, între generația care spune mereu că nu-i corect ce faci și cealaltă care spune că așa trebuie să faceți pentru că noi v-am crescut. În esență, suntem toți niște broaște care orăcăie întruna”, a explicat Leta Popescu.

Ce anume celebrezi, împotriva a ce lupți?

Ce anume celebrează un spectacol și împotriva a ce luptă sunt cele două principii pe care Leta Popescu le urmărește cu fiecare nouă producție.

Este limpede, spune ea, că spectacolul acesta este o celebrare a teatrului, o oportunitate de a spune:  „DA, îmi place teatrul!. Spectacolul se construiește ca o pledoarie pentru privirea în urmă, dar nu nostalgică, ci lucidă. De aceea, i-ar plăcea să celebreze luciditatea. Nu crede în existența adevărului absolut și luptă împotriva acestei convingeri pe care o manifestă sus și tare unii, la fel cum a început să lupte împotriva acelor catalogări care o plasează din punct de vedere teatral pe lista autorilor de teatru politic.

 „Foarte multă lume care nu mă cunoaște din punct de vedere teatral mă asociază cu teatrul documentar sau politic, când de fapt toate spectacolele pe care le vedem au teme sociale care se întâmplă într-un context politic. Am făcut și voi face întotdeauna spectacole cu teme de acest gen, dar nu am făcut niciodată spectacol documentar”, afirmă Leta Popescu.

În 2013 a absolvit regia la Facultatea de Teatru și Televiziune ( Universitatea Babeș-Bolyai) din Cluj, iar în 2015 masterul la aceeași universitate. În 2014 a împărțit Premiul UNITER pentru DEBUT cu Lucia Mărneanu, performer în spectacol şi cu Ferenc Sinkó, co-regizorul şi coregraful spectacolului. Din 2013 activează atât în zona teatrului independent cât și în teatrele de stat.

După spectacolul de la Reactor, regizoarea Leta Popescu va începe pregătirile pentru „Bârfa”, un spectacol după un text de Maria Manolescu, la Centrul de Teatru Educațional Replika, din București, unde va lucra alături de actorii Viorel Cojanu, Silvana Negruțiu și Mihaela Rădescu. Va trage aer în piept și linie după acești ultimi doi ani care au fost denși și grei pentru ea. Va continua cercetarea în plan academic pentru teza de doctorat cu tema „Funcții și disfuncții în teatrele de repertoriu” și va face un pas în plus, astfel, pentru momentul când va ajunge la conducerea unui teatru. Cel puțin acesta e planul momentan. Tot pentru acest an are în plan o continuare a spectacolului „Open” din 2016, care se va numi cei mai probabil „Closed” și care îl va avea ca protagonist tot pe actorul George Albert Costea. Dacă va mai avea timp, va onora și unele invitații de la teatrele din țară, rămase în standby.

„Noi, oamenii, suntem atât de complecși, atât de nebuni, de ciudați, de penibili, de banali. Mă distrează viața. Mi se pare că acum pot să încep să spun cu mai mult curaj că sunt regizoare. Sunt mai bucuroasă. Am înțeles că meseria mea e un privilegiu. Trebuie să mai zicem și mulțumesc Universului. Simt că am devenit mai senină, mai bună. Să nu se înțeleagă că sunt mai indulgentă sau mai tolerantă”, concluzionează regizoarea Leta Popescu.

[stextbox id=’custom’]Spectacolul (IN) CORECT face parte din programul Decalaj. Narațiuni intergeneraționale, demarat de Reactor în 2019 cu spectacolul de teatru muzical La Plasticatta. Programul are ca scop facilitarea comunicării dintre generații prin intermediul storytellingului și include un număr total de trei noi spectacole de teatru, o platformă de mediere culturală și proiecții de filme din sfera temelor abordate de cele trei spectacole.[/stextbox]